O blondă, în autobuz. Şoferul anunţă:
- Următoarea staţie, 1 Decembrie.
O blondă, panicată:
- Mai devreme nu se poate?!
Din cauza serviciului meu sedentar şi consecinţă a acumulării de grăsime pe burtă, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal într-o sală de sport pe o perioadă de o săptămână. Am acceptat bucuros şi chiar m-am dus personal să mă programez.
La sală, m-au repartizat la o instructoare personală pe care o cheamă Nadia, o bunăciune sculpturală de 26 de ani, model de echipament sportiv, după câte mi-am putut da seama după afişele lipite pe pereţi. Ea mi-a explicat că ar fi util să-mi notez într-un carneţel experienţele, pentru a putea observa eu însumi progresul.
Zis şi făcut. Acum aş vrea să împărtăşesc cu voi.
Prima zi:
M-am trezit la 6 dimineaţa, cum stabiliserăm. Destul de greu să te scoli din pat ca să mergi la sală, dar totul s-a schimbat când am ajuns acolo şi am văzut că Nadia mă aştepta.
Părea o zeiţă greacă, ochi verzi şi un surâs uriaş, cu buze cărnoase şi spectaculoase. Mi-a făcut un tur de sală, mi-a arătat aparatele şi mi-a măsurat pulsul după cinci minute de bicicletă.
Şi-a făcut griji, pentru că i s-a părut pulsul meu accelerat, dar am profitat ca să-i fac un compliment şi i-am zis că era din cauza ei, pentru că purta un costum de lycra care-i intra în poponeţ.
Mi-a făcut destulă plăcere s-o urmăresc dând lecţii de aerobică la finalul zilei mele de exerciţii. Nadia mă menţinea motivat să-mi fac exerciţiile, în ciuda durerii mele de abdomen.
A doua zi:
Am băut două ceşti de cafea şi, într-un final, am reuşit să ies din casă. Nadia m-a pus să mă întind cu faţa în sus, m-a pus să ridic o bară grea de metal şi pe urmă s-a mai şi hazardat să-i pună nişte greutăţi! Pe banda de alergat, picioarele îmi erau cam moi, dar am reuşit să fac un kilometru. Surâsul său aprobator şi ochiadele ei au făcut să merite osteneala.
Mă simţeam grozav. Era o viaţă nouă.
A treia zi:
Singurul mod în care am putut să-mi spăl dinţii a fost punând periuţa de dinţi pe chiuvetă şi mutându-mi capul dintr-o parte în alta. Cred că am o hernie abdominală. Să conduc n-a fost deloc uşor: până şi pentru a frâna maşina mă durea. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu.
Nadia şi-a pierdut un pic răbdarea cu mine, pentru că a considerat că scâncetele mele deranjau pe ceilalţi asociaţi ai clubului. Ca să fiu sincer, vocea ei mi se părea cam acută aşa devreme dimineaţa şi când ridică tonul devenea nazală şi foarte supărătoare. Mă dor testiculele când merg pe banda alergătoare şi în consecinţă Nadia m-a mutat la scară. Mă întreb de ce mama dracului cineva ar inventa o maşină care să facă ceva ce a devenit demodat odată cu apariţia ascensoarelor? Ea mi-a zis că o să mă ajute să fiu în formă şi să mă bucur din plin de viaţă. Altă imbecilitate de-a ei! Fata asta e doar frumoasă!
A patra zi:
Nadia mă aştepta cu nenorociţii săi ochi verzi sfredelindu-mă ca un pumnal şi cu surâsul său batjocoritor stil Jack Nicholson în Batman. N-am putut evita să ajung cu o jumătate de oră întârziere:
fix timpul de cât am avut nevoie pentru a-mi lega şireturile de la adidaşi. Cretina m-a pus să lucrez la aparate, dar, când a fost un pic neatentă, am fugit să mă ascund la baie. A trimis alt instructor după mine să mă caute şi, drept pedeapsă, m-a pus să vâslesc şi mi-a scăpat un pârţ pe care l-a auzit toată sala. De când sunt nu m-am simţit mai ruşinat.
A cincea zi:
O urăsc pe Nadia mai mult decât pe orice altă fiinţă de pe lume.
Anemică de rahat, cu buzele ei cu colagen, blondă fără creier. Dacă aş mai avea o bucăţică de corp care să nu mă doară, i-aş trage şuturi în fund, mama ei de dobitoacă. A vrut să-mi lucrez tricepşii.
Eu nu am tricepşi.
Şi, dacă nu vrea să sparg pardoseala sălii, să nu-mi dea nenorocitele de bare de greutate şi nimic altceva ce cântăreşte mai mult decât un sandwich. Bicicleta m-a făcut să leşin şi m-am trezit pe patul unei nutriţioniste, altă slăbănoagă imbecilă care mi-a dat o lecţie de alimentaţie sănătoasă. Nenorocita, habar n-are ce înseamnă să-ţi fie foame. De ce naiba n-am avut baftă de ceva mai liniştit, cum ar fi un curs de bucătărie sau de coafură?
A şasea zi:
Nenorocita dracului de Nadia mi-a lăsat un mesaj pe robot, cu vocea ei scârboasă, pentru a mă întreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca să arunc naibii telefonul, dar pe urmă n-am mai avut forţa să-l ridic, nici să ridic telecomanda televizorului, în consecinţă a trebuit să suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ăla de National Geographic. Şi a trebuit să văd un program despre împerecherea păsărilor, şi eu, care nu mă mai sunt în stare să fac sex de şase zile.
A şaptea zi:
L-am rugat pe şoferul camionetei bisericii să mă ducă la slujbă, ca să-i mulţumesc lui Dumnezeu că a trecut săptămâna asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul să mă trimită să fac ceva mai distractiv: un cateterism cardiac sau o analiză de prostată.
La o secţie de poliţie este adusă o femeie care a trecut pe roşu.
Poliţistul de servici începe interogatoriul:
- Numele?
- Camelia Dinu.
- Vârsta?
- 28 de ani.
- Ocupaţia?
- Învăţătoare.
Poliţistul se ridică de la masă, zâmbeşte fericit şi îi spune:
- Minunat! Am aşteptat această ocazie o viaţă întreagă. Acum vă aşezaţi pe scaunul acesta şi scrieţi de 5000 de ori, cu o caligrafie impecabilă: Dacă semaforul este roşu, trecerea este interzisă!
Motive să rămâi în România o Pentru că din România poţi să pleci, totuşi, oricând.
Nu te ţine nimeni cu forţa!
o Pentru că aici ceilalţi sunt gata să împartă cu tine tot ce au: manelele din maşină, gripa din autobuz şi nevasta de acasă!
o Pentru că aici marinarul a ajuns preşedinte. Îţi dai seama unde poţi să ajungi ca pompier sau mecanic auto?
o Pentru că doar în România sunt mai multe Jeep-uri decât milionari şi mai mulţi milionari decât firme.
o Pentru că doar aici ni se pare firesc să primim fără să oferim ceva în schimb.
o Pentru că România e singura ţară în care numai dacă priveşti la cei care muncesc, primeşti un spor de spectator numit indemnizaţie de conducere.
o Pentru că doar aici te poţi bucura în orice clipă de ospitalitatea proverbială a poporului român. De pildă, în trafic, toată lumea vrea să-ţi cunoască mama şi săţi iubească copiii, morţii şi sfinţii.
o Pentru că suntem singurul neam la care hoţule este o vorbă de alint.
o Pentru că doar aici putem vorbi urât de unguri, bulgari, evrei, olteni, moldoveni, ardeleni, şi să fim consideraţi haioşi în acelaşi timp.
o Pentru că avem cea mai bună şaorma, chiar dacă arabii sunt minoritari.
o Pentru că aici cineva se poate numi Simona Sensual, fără să fie neapărat actriţă porno.
o o o o o o o o Pentru că avem mai multe Sillicon Valley, dar nu între două dealuri din California, ci între doi sâni din Dorobanţi.
Pentru că aici poţi să devii şofer, fără să dai vreun examen.
Pentru că numai în România se poate organiza campionatul mondial de 3000 km slalom printre obstacole vii (căruţe cu cai, gropi cu microorganisme, câini morţi de foame, beţivi morţi de beţi).
Pentru că pe meleagurile româneşti, zăpada este considerată sfântă, numai pentru că a picat din cer.
Odată aşezată pe şosea, o lună de zile nu o mai atinge nimeni.
Pentru că în România se iau pauze înainte de a începe munca.
Pentru că românii sunt foarte ataşaţi de noţiunea de politeţe. Atât de ataşaţi, încât, de pildă, le este foarte greu să dea de la ei un simplu bună ziua.
Pentru că doar aici parfumul se cumpără după nume, nu după miros.
Iar atunci când toate locurile din iad vor fi ocupate, România va deveni destinaţia de rezervă. Cei care rămân aici vor fi scutiţi de cheltuielile de transport.
Ion şi Maria erau căsătoriţi. Vroiau să-şi cumpere o Dacia. Mai aveau nevoie de 40 de milioane, dar, cum nu aveau bani, Ion merge să ceară de la vecină. Aceasta îi spune:
- Dacă mi-o tragi în stilul albină, îţi dau.
- Stai să o întreb pe Maria, spune Ion, precaut.
După vreo două ore de negocieri, se întoarce la vecina, cu acordul Mariei. Atunci, vecina îi pune pe penis o albină, care îl muşcă. Lui Ion i se umflă. După actul sexual, Ion merge acasă cu banii:
- Hai Mărie să ne luăm Dacie!
- Dar, mă Ioane, cum aţi făcut-o?
- În stilul albină.
- Şi cum îi aia?
- Hai să-ţi arăt!
Ion îi arată cum este stilul albină, după care insistă:
- Hai Mărie să ne luăm Dacie!
Maria se gândeşte ce se gândeşte şi îi propune lui Ion:
- Ştii ce, Ioane? Las-o-ncolo de Dacie şi hai să ne luăm 20 de stupi!
Undeva în România, ninsoare abundentă, zăpada multă pe carosabil, trafic îngreunat. Un camion e urmat la mică distanţă de un BMW X6. BMW-ul se chinuia să depăşească camionul. La un moment dat, intră în depăşire şi, când ajunge în dreptul cabinei camionului, coboară geamul şi o blondă superbă, drăgălaşă şi cu ochi albaştri, strigă şoferului din camion:
- Hei! Sunt Mirela şi sunt blondă! Vezi că-ţi cade marfa din camion în spate!
Şoferul, nimic, se uită la ea, întoarce capul şi rulează cu aceeaşi viteză. Se repetă faza de câteva ori, încercare de depăşire, claxoane şi acelaşi rezultat. La un moment dat, camionul trage pe dreapta la o parcare. Vizibil iritată că bunele ei intenţii au rămas în zadar, Mirela blondă merge direct la tip:
- Auzi, sunt Mirela şi sunt blondă, şi de o oră tot îţi spun că pierzi marfa din camion. Eşti surd sau faci pe şmecherul?
- Sunt Vasile, sunt brunet, nu sunt surd, nu sunt şmecher, sunt de la drumuri şi împrăştii sare.
Pe vremea odiosului, la un mare restaurant din Bucureşti, cineva dă telefon şi rezervă o masă mare pentru seară. La ora stabilită, soseşte o limuzină de lux cu şofer în uniformă, iar din maşină coboară un tip mic şi pricăjit cu o colivie în care era o păsărică. La masă, tipul comandă pentru el doar o salată, iar pentru păsărică mâncăruri costisitoare. Securistul restaurantului, contrariat, face a doua zi cercetări şi află că respectivul, până nu de mult un muritor de rând, s-a îmbogăţit peste noapte. Bineînţeles, este chemat la poliţie pentru interogatoriu.
- Numele dvs. şi meseria.
- Popescu, merceolog la Avântul.
- Cum puteţi dovedi provenienţa banilor pe care îi aveţi?
- Păi, staţi să vedeţi... Eu sunt pescar şi m-am dus la pescuit şi am prins un peştişor totul şi cu totul din aur.
- Tovarăşe, îţi baţi joc de mine!
- Nu, este adevărul adevărat!
- Dacă este aşa, peştişorul intră în tezaurul statului!
- Staţi să vedeţi, că nu-l mai am!
- Nenorocitule, te bag la puşcărie!
- Nu, domnule, că vorbea şi m-a rugat să-i dau drumul că-mi îndeplineşte trei dorinţe!
- Dumneata mă crezi nebun?
- Da, domnule, şi pentru că eram sărac şi locuiam într-o garsonieră în Militari confort 3, cu baia în bucătărie şi cu bucătăria în baie, i-am cerut să-mi dea o vilă mare şi frumoasă cu limuzină la scară, cu majordom şi femeie de serviciu, apoi, când m-am văzut cu asta, i-am cerut să am bani mulţi, să nu am ce face cu ei. Apoi, dacă am văzut că am vilă, majordom, servitoare şi şofer şi, în acelaşi timp, bani mulţi, i-am cerut să-mi dea şi mie o păsărică mică şi flămândă. M-am exprimat metaforic, înţelegeţi? Şi peştişorul m-a înţeles greşit, mi-a dat o stârpitură care mănâncă de mă sărăceşte!
Muncitorul american se trezeşte dimineaţa la ora 8, îşi bea cafeaua, îşi sărută nevasta şi copiii, se suie la volanul Ford-ului propriu şi se duce la Uzinele Chrysler, unde este muncitor calificat.
Muncitorul francez se trezeşte dimineaţa la ora 7, îşi bea cafeaua, îşi sărută nevasta şi copiii, se suie la volanul Renault-ului propriu şi se duce la Uzinele Peugeot, unde este muncitor calificat.
Muncitorul român se trezeşte dimineaţa la ora 5, nu îşi bea cafeaua (e prea scumpă), nu îşi sărută nevasta (e plecată de la 4 să ducă plozii la creşă), se suie în tramvaiul 7 (dacă are loc pe scară) şi se duce la Uzinele Faur, unde Statul Român postdecembrist l-a făcut acţionar.
Muncitorul american primeşte 40 de dolari pe oră, muncitorul francez primeşte 20 de euro pe oră, iar românul dă de la el 10 lei pe oră pentru ca fabrica să nu se închidă.
Bulă sună la poliţie. Are loc un dialog scurt:
- Vreau să reclam că mi s-a furat maşina. Dimineaţa, când m-am trezit, nu mi-am mai găsit Trabantul, ci numai husa.
- Aţi scuturat bine husa?, îl întreabă recepţionerul.
1
Avionul Sanctităţii Sale, Papa al MCCX-lea, aterizează pe aeroportul Băneasa. După o ceremonie fastuoasă, acesta se urcă în Papamobil şi porneşte pe traseul stabilit de oficialităţi, cu viteza de 40 km/h. După o bucată de drum parcursă, Papa începe să se plictisească şi îi spune şoferului să oprească şi să coboare. Acesta, nedumerit, coboară, şi se îndreaptă către Sanctitatea Sa. Sanctitatea iese din maşină sprinten, face şapte paşi până la uşa şoferului, intră şi se aşează pe scaunul acestuia.
PAPA: Hai, urcă în spate, în locul meu, că am început să mă plictisesc şi să amorţesc. Vreau să conduc eu!
ŞOFERUL: Dar nu se poate aşa ceva! Vă rog frumos, nu vreau să îmi pierd slujba!
PAPA: Auzi, eu sunt ăl mai mare aici! Ţi-e clar?
Se urcă Papa la volan şi începe să fugă cu 150, 160 km/h pe la Arcul de Triumf. Un poliţist, văzând maşina gonind, o opreşte, cu chiu, cu vai! Văzând cine e în maşină, raportează imediat superiorului său direct.
POLIŢISTUL: Şefu’, am oprit o maşină şi cred că am dat de belea!
SUPERIORUL: Un deputat sau senator, nu?! Ai dat de dracu’!
POLIŢISTUL: Nu, şefu’, mai mare!
SUPERIORUL: Un ministru, asta e, nu? Poţi să-ţi iei adio de la circulaţie!
POLIŢISTUL: Nu, şefu’, mare, mare!
SUPERIORUL: Pe Victor Ponta, cumva? Nu eşti sănătos la cap!
POLIŢISTUL: Nu şefu’, mare de tot!
SUPERIORUL: Pe Băsescu, nenorocitule? Te omor cu mâna mea, idiotule!
POLIŢISTUL: Nu, şefu’, e mare de tot, dom’le!
SUPERIORUL: Peste Băsescu? Mă, tu eşti beat, te droghezi cumva, ce ai luat? Cine îi, mă?
POLIŢISTUL: Nu ştiu, şefu, dar îl are şofer pe Papa!
Servitoarea, înainte să fie dată afară de o nevastă geloasă, mai are ceva de spus:
- Să ştii că soţul tău a zis că oricum sunt mai frumoasă ca tine!
- Cine, soţul meu?
- Da, da! Şi a zis că fac şi dragoste mai bine.
- Cine, soţul meu?
- A, nu! Şoferul tău!