Cine nu a parasit Romania
Zugravul
Are o tigara în coltul gurii și chef de munca în coltul indepartat al vietii. Tricoul rupt de pe el nu-ti da nici o idee despre onorariul pe care il va cere la capatul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sunt alea din reclama de la bere. Nevoile sunt cele naturale, și în multe dintre ele apare și un copac, exact ca în cazul cainilor. Viata lui e și ea o reclama: la societatea moderna, care a reusit cumva sa elimine selectia naturala.
Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb desenat stramb în pestera, la Lascaux .
Baba urbana
Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbana a vazut multe și știe tot. Isi uraste, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, orasul. Paradoxal, își iubeste însă țara , chiar dacă nu-i poate gasi alte calitati decit acelea cu care a rămas din cartea de româna, 1955. Baba urbana banuieste ca totul în jurul ei e facut s-o fure: administratia blocului, compania de gaze, strainul care tocmai a intrat în hol și se uita suspect la cutiile de scrisori. Asta nu-i face în nici un fel viața mai buna. Deștinul babei e sa moara, iar ea accepta asta și nu se mai ocupa cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desavarsire babele din America , alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franta, care merg la mitinguri, când nu citesc literatura de stinga. Babele noastre doar voteaza, maninca mult, birfesc pe toată lumea și circula gratis cu RATB.
Soferul manelist.
E rapid, pentru ca nu poate fi nimic altceva, în afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viața lui e motorul, facut de un neamt cu mult mai destept, însă soferul nostru nu pare sa sesizeze ironia. Ii place sa imparta: pumni, muzica, opinii.
Stie despre tine ca ești prost. Stie ca el e destept, iar viața, în felul asta, devine foarte simpla. De-aia soferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au rămas în țara . Când te intrebi de ce Mazare a pus palmieri la Constanta , răspunsul e limpede pe sosea: pentru ca maimutele erau deja acolo. Și nici n-aveau dusmani naturali.
Inginerul.
A lucrat candva în cercetare. Revolutia l-a prins la planseta, desenand cladiri urate, cu speranta ca într-o bună zi va fi lasat sa fie genial. Când a fost lasat, a continuat sa fie el insusi, cu program clar: Dimineata la 8 la serviciu, la 5 acasă, la 8 la a două sticla de vin. Inauntrul lui sunt o multime de bagaje desfacute și lasate asa, în lipsa de o noua deștinatie: literatura SF, poeti opțecisti, doua-trei iubiri, neaparat consumate la Costinești, cu Radiovacanta undeva în surdina. Se misca greu printre ele și de-aia e deprimat. Spera sa vina vremuri mai bune, chiar și când apar la orizont, el spera ca o sa-i bata la ușa, sa-l ia de mâna până în Germania, unde sigur cineva știe de lucrarea lui de diploma, o revolutie la vremea ei.
Bogatul.
In ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogatii nu pling. Nu au de ce, nu au cand, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai multi nu știu ca sunt bogati pentru ca nu se mai masoara în raport cu tine, ci în raport cu alti bogati. Cheștia asta aduce cu sine o situatie pe care nici psihologul platit cu 200 euro/ora n-o poate rezolva: sunt bogati cu Mercedes care sufera ca n-au Bugatti. Bogatul român are și o alta problema: nu e bogat decat aici. Când iese din țara ,e doar ostentativ.
Baiatul de club.
El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de munca e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseala. Exemplarele cele mai robuste rezista fără mancare o saptamana și până la două zile fără paparazzi.
Ideile lui sunt simple: mosule, du-te tu la scoala, dacă n-ai bani de distractie! Zilele lui sunt numarate: le numara presa de scandal și poporul odată cu ea, când scoate din frigider branza, la o salata de rosii taiate repede, până nu începe Magda la OTV.
Toti ăștia au rămas în țara . Restul au plecat, și nu în concediu. Or mai fi și altii, nu știu, e treaba institutelor sa ne zica. Ce vreau eu sa va spun e altceva:
Uitati-va la ei și incercati apoi sa va inchipuiti ca, din marfa asta, trebuie sa facem o natiune.
Intr-o zi Badea Gheorghe se hotaraste sa plece la oras. Drumul fiind lung, un consatean se ofera sa il duca cu mașina. Zis și facut. A două zi cei doi erau în mașina, în drum spre oras.
Fiind pentru prima data când se suia într-o mașina, Badea Gheorghe se uita mirat în jur.
-Auzi mai Vasile, da’ covrigu’ cela mare din fata ta, ce este?
-Asta-i volanu’ bade…
Se mai uita badea în jur, se mai foieste, apoi din nou:
-Da’ ceasurile cele, la ce folosesc?
-Pai, asta-i vitezometru, iar ast’lalt turometru…
Mai sta badea, se mai uita, la un moment dat il vede pe Vasile schimband vitezele.
-Mai Vasile, știi ceva?
-Ia zi bade!
-Auzi ma, vezi tu de volan, ca mestec eu în benzina!
— Domnisoara, ce preferi: mai mic dar mai des sau mai mare dar mai rar?
— Mai groase și mai adanci!
— Hm.. Ma refeream la hamburger!
— Eu la portofel!
Naste leoaica un fiu de toată frumusetea.
Leul îi strange pe toți și le porunceste sa vina fiecare cu o bucata de carne pentru ala mic, iar dacă vin cu legume, fructe sau alte tampenii o sa-i bata cu palma pe spate.
Vine lupu cu o halca de carne, bate laba cu leul și pleacă;
vine și ursu, vine și vulpea, toți cu niște carnita.
apare și iepurele cu un morcov
— Ba tampitule, ce ti-am zis io?Ia treci sa te bat cu palma pe spate.
După ce-i da câteva, iepurele începe sa rada. Leul îi da mai tare, da’ iepurele rade și mai tare
— De ce razi ba?
— Ca văd ca vin aricii cu mere în gura.
Dacă va deranjeaza mirosul neplacut al conopidei, în timpul fierberii adaugati o lingura de lapte.
Va castiga și gustul ei.
Un italian intra într-un restaurant de lux, se aseaza la o masa, când la un moment dat, observa la masa vecina o tipa superba !!!
Cheama chelnerul și il roaga sa trimita la masa tipei o sticla din cea mai bună sampanie.
Chelnerul duce sticla la masa tipei iar tipa îi trimite italianului un biletel cu urmatorul continut: dacă nu ai un Mercedes, un milion de dolari în cont și o scula de 20 cm nici nu avem ce discuta! . Italianul citeste biletul și la randul lui îi trimite un bilet: pentru informarea ta, detin un Ferarri Testarosa, un Mercedes 500 sl, două yahturi, 20 de milioane de dolari în cont, dar nici măcar pentru o bucata ca tine nu-mi tai 7 cm!
Doua prajituri, tocmai scoase din cuptor, sunt asezate pe o tava.
Una dintre ele zice:
— Vai ce cald este!
La care cealalta, speriata:
— Uau, o prajitura vorbitoare!
Cum te numești, Domnule?
— Petru Protopeanu
— Și ce lucrezi?
— Prepar pești pentru pulverizat.
— Bine, dar ce operatii faci?
— Pun pestele pe placi, potrivesc placile pe plite, pregatesc patru putini pentru pestele prajit, pulverizez pasta produsa, pun pe pungi.
— Dar de ce vorbești numai cu P?
— Poftim?
— De ce vorbești numai cu P?
— Pentru ca pot pronunta pe P perfect perceptibil.
— Ei, asta e acum! Pun ramasag ca la întrebările mele vei gresi.
— Primesc.
— Pe cat?
— Pun prinsoare pe patru poli!
— S-a facut. Spune-mi ce-ti place sa mănânci?
— Peste, pastravi, plachie, potarnichi, prepar piftie piperata, parjoale, pastrama, papricas, papanas, porumbei, pui pane.
— Și ce vin bei?
— Pinot, pelin, porto.
— Și ce desert?
— Placinte, prajituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
— Dar înghețata obisnuiești?
— Putin profiterol, parfait.
— Spune-mi cum îți petreci timpul liber?
— Primavara prefer plimbarile pe potecile padurilor, prin parcuri.
— Dar vara?
— Pescuiesc.
— Și iarna?
— Patinez.
— Te pomenești ca poți sa-mi spui o poezie cu litera P?
— Pot.
— Asta nu o mai cred. Spune-o!
— POEZIA POETULUI PETRU PROTOPEANU:
Prin pustiuri, peste pietre,
Pasari, palcuri pribegesc,
Parasindu-si puii proprii
Pe pamantul parintesc.
Prima pasare, pilotul,
Plescaia puternic pliscul,
Patina privind pamantul,
Pajistea, pădurea, pliscul.
— Bine! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat?
— Paraschivo papusico, pentru pranz prepara puțin patrunjel pe potarnichi. Pa!
— Vad ca am pierdut.
— Pardon, platești patru poli pentru pierderea pariului.
— Platesc.
— Pune paralele pe portofel.
— Inca o întrebăre.
— Poftim?
— Ce adresa ai matale?
— Prelungirea Popa Petre 4, parter, plecand prin Pingari, peste pod.
Bulă se întâlnește pe strada cu un prieten care il întreabă:
— Bulă, am auzit ca ți-a murit soacra. Ia zi ce-a avut?
— Ceva bijuterii, un televizor color, și putine economii
— Nu asta, vroiam sa intreb ce i-a lipsit?
— Pai mașina, o casa sau un apartament proprietate personala
— Mai Bulă! Vroiam sa știu DE CE a murit.
— Pai a fost la noi în vizita, eu i-am spus sa mearga în pivnita sa aduca cartofi, sa facem piuree și gratare, ea a căzut pe scari și si-a rupt gatul.
— Da! Ce ghinion! Și ce-ati facut atunci?
— Pai paste cu branza…
Bulă, gasind ca nota de plata la un restaurant este prea piperata , il cheama pe patron, caruia îi spune:
— Imbratiseaza-ma!
— De ce?
— Pentru ca n-o să mă mai vezi niciodata.
Americanii au inventat un computer medical foarte performant.
Doctorii o cam bagasera pe maneca: “asta ne ia painea de la gura!”
Unul din doctori, mai smecher, le spune celorlalti:
— Las`ca-i vin eu de hac!
Se duce la computer. acesta întreabă:
— Ce va doare?
Doctorul spune:
— Ma doare în cot!
Computerul răspunde:
— Dati o proba de urina și după două ore reveniti pentru rezultat.
Doctorul se duce acasă și urineaza într-o sticluta, apoi o pune sa facă același lucru și pe nevasta-sa, pe fiicasa, ba chiar și pe pisica lor.
apoi duce sticluta cu cocktail-ul de urina la computer.
După două ore primeste rezultatul: “soția dvs are sifilis, fiica dvs. este gravida în luna a patra, pisica nu are nimic, iar dvs. n-o mai frecati în baie, ca-i locul stramt și va loviti la coate!”