Un profesor filolog se plimba pe la munte. La un moment dat, vede un cioban cu oile la păscut, pierdut pe gânduri. Profesorul îl întreabă:
- Ancestralule păstor, în posesia dumitale se află aceste minunate patrupede paracopitate?
- Indubitabil!
Din cauza serviciului meu sedentar şi consecinţă a acumulării de grăsime pe burtă, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal într-o sală de sport pe o perioadă de o săptămână. Am acceptat bucuros şi chiar m-am dus personal să mă programez.
La sală, m-au repartizat la o instructoare personală pe care o cheamă Nadia, o bunăciune sculpturală de 26 de ani, model de echipament sportiv, după câte mi-am putut da seama după afişele lipite pe pereţi. Ea mi-a explicat că ar fi util să-mi notez într-un carneţel experienţele, pentru a putea observa eu însumi progresul.
Zis şi făcut. Acum aş vrea să împărtăşesc cu voi.
Prima zi:
M-am trezit la 6 dimineaţa, cum stabiliserăm. Destul de greu să te scoli din pat ca să mergi la sală, dar totul s-a schimbat când am ajuns acolo şi am văzut că Nadia mă aştepta.
Părea o zeiţă greacă, ochi verzi şi un surâs uriaş, cu buze cărnoase şi spectaculoase. Mi-a făcut un tur de sală, mi-a arătat aparatele şi mi-a măsurat pulsul după cinci minute de bicicletă.
Şi-a făcut griji, pentru că i s-a părut pulsul meu accelerat, dar am profitat ca să-i fac un compliment şi i-am zis că era din cauza ei, pentru că purta un costum de lycra care-i intra în poponeţ.
Mi-a făcut destulă plăcere s-o urmăresc dând lecţii de aerobică la finalul zilei mele de exerciţii. Nadia mă menţinea motivat să-mi fac exerciţiile, în ciuda durerii mele de abdomen.
A doua zi:
Am băut două ceşti de cafea şi, într-un final, am reuşit să ies din casă. Nadia m-a pus să mă întind cu faţa în sus, m-a pus să ridic o bară grea de metal şi pe urmă s-a mai şi hazardat să-i pună nişte greutăţi! Pe banda de alergat, picioarele îmi erau cam moi, dar am reuşit să fac un kilometru. Surâsul său aprobator şi ochiadele ei au făcut să merite osteneala.
Mă simţeam grozav. Era o viaţă nouă.
A treia zi:
Singurul mod în care am putut să-mi spăl dinţii a fost punând periuţa de dinţi pe chiuvetă şi mutându-mi capul dintr-o parte în alta. Cred că am o hernie abdominală. Să conduc n-a fost deloc uşor: până şi pentru a frâna maşina mă durea. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu.
Nadia şi-a pierdut un pic răbdarea cu mine, pentru că a considerat că scâncetele mele deranjau pe ceilalţi asociaţi ai clubului. Ca să fiu sincer, vocea ei mi se părea cam acută aşa devreme dimineaţa şi când ridică tonul devenea nazală şi foarte supărătoare. Mă dor testiculele când merg pe banda alergătoare şi în consecinţă Nadia m-a mutat la scară. Mă întreb de ce mama dracului cineva ar inventa o maşină care să facă ceva ce a devenit demodat odată cu apariţia ascensoarelor? Ea mi-a zis că o să mă ajute să fiu în formă şi să mă bucur din plin de viaţă. Altă imbecilitate de-a ei! Fata asta e doar frumoasă!
A patra zi:
Nadia mă aştepta cu nenorociţii săi ochi verzi sfredelindu-mă ca un pumnal şi cu surâsul său batjocoritor stil Jack Nicholson în Batman. N-am putut evita să ajung cu o jumătate de oră întârziere:
fix timpul de cât am avut nevoie pentru a-mi lega şireturile de la adidaşi. Cretina m-a pus să lucrez la aparate, dar, când a fost un pic neatentă, am fugit să mă ascund la baie. A trimis alt instructor după mine să mă caute şi, drept pedeapsă, m-a pus să vâslesc şi mi-a scăpat un pârţ pe care l-a auzit toată sala. De când sunt nu m-am simţit mai ruşinat.
A cincea zi:
O urăsc pe Nadia mai mult decât pe orice altă fiinţă de pe lume.
Anemică de rahat, cu buzele ei cu colagen, blondă fără creier. Dacă aş mai avea o bucăţică de corp care să nu mă doară, i-aş trage şuturi în fund, mama ei de dobitoacă. A vrut să-mi lucrez tricepşii.
Eu nu am tricepşi.
Şi, dacă nu vrea să sparg pardoseala sălii, să nu-mi dea nenorocitele de bare de greutate şi nimic altceva ce cântăreşte mai mult decât un sandwich. Bicicleta m-a făcut să leşin şi m-am trezit pe patul unei nutriţioniste, altă slăbănoagă imbecilă care mi-a dat o lecţie de alimentaţie sănătoasă. Nenorocita, habar n-are ce înseamnă să-ţi fie foame. De ce naiba n-am avut baftă de ceva mai liniştit, cum ar fi un curs de bucătărie sau de coafură?
A şasea zi:
Nenorocita dracului de Nadia mi-a lăsat un mesaj pe robot, cu vocea ei scârboasă, pentru a mă întreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca să arunc naibii telefonul, dar pe urmă n-am mai avut forţa să-l ridic, nici să ridic telecomanda televizorului, în consecinţă a trebuit să suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ăla de National Geographic. Şi a trebuit să văd un program despre împerecherea păsărilor, şi eu, care nu mă mai sunt în stare să fac sex de şase zile.
A şaptea zi:
L-am rugat pe şoferul camionetei bisericii să mă ducă la slujbă, ca să-i mulţumesc lui Dumnezeu că a trecut săptămâna asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul să mă trimită să fac ceva mai distractiv: un cateterism cardiac sau o analiză de prostată.
O petrecere de poliţişti. Un grup de soţii de poliţişti discutau, când una dintre ele începe să se plângă că soţul ei o regulează numai pe la spate şi că s-a săturat tot aşa. O alta îi dă sugestia ca, în timp ce o regulează, să se întoarcă brusc, şi atunci va fi nevoit să continue altfel.
Zis şi făcut. Ajunşi acasă, ţup în pat şi hai pe la spate. La un moment dat, femeia se întoarce şi... ce vede femeia?! Poliţistul o regula cu bastonul de cauciuc din dotare.
Femeia îi spune să îi fie ruşine că toată viaţa a regulat-o cu bastonul. Poliţistul, supărat, ripostează:
- Ce îmi tot reproşezi atâta, eu nu te-am întrebat cu cine ai făcut copiii noştri!
Un aspirant la şcoala de poliţie e întrebat la admitere:
- Ce vă place atât de mult la meseria de poliţist?
- Faptul că clienţii nu au niciodată dreptate, ci numai eu!...
Q: De câţi muncitori era nevoie să se construiască un Lăstun?
A: De doi. Unul, să plieze cartonul şi unul să-l lipească...
- Nu ştii unde mi-e creionul?, îl întreabă un funcţionar pe colegul său.
- Ba da, după ureche.
- Omule, nu-mi complica viaţa. După care ureche?
Într-o staţie de metrou, o tânără strigă:
- Brânduşa albă de vânzare! Brânduşa albă de vânzare!
Un poliţist aflat în zonă se apropie.
- Aici e interzis comerţul ambulant. Legitimaţi-vă! Cum vă numiţi?
- Alba Brânduşa.
Un bade ajunge din întâmplare pe plajă la nudişti, în timpul unui concediu agrar, şi se uită cam de multişor la un tip care făcea flotări; după un timp bunişor, se apropie de el şi îl opreşte din activitate, şoptindu-i:
- Ho, bă, opreşte-te, că doară ţi-o fugit de mult de sub tine!...
La un interviu:
- Şi acum, dacă aveţi cumva vreo întrebare despre firma noastră...
- Păi... m-ar interesa să ştiu câţi oameni lucreazî în firmă.
- În general, cam un sfert...
La o secţie de poliţie este adusă o femeie care a trecut pe roşu.
Poliţistul de servici începe interogatoriul:
- Numele?
- Camelia Dinu.
- Vârsta?
- 28 de ani.
- Ocupaţia?
- Învăţătoare.
Poliţistul se ridică de la masă, zâmbeşte fericit şi îi spune:
- Minunat! Am aşteptat această ocazie o viaţă întreagă. Acum vă aşezaţi pe scaunul acesta şi scrieţi de 5000 de ori, cu o caligrafie impecabilă: Dacă semaforul este roşu, trecerea este interzisă!
Motive să rămâi în România o Pentru că din România poţi să pleci, totuşi, oricând.
Nu te ţine nimeni cu forţa!
o Pentru că aici ceilalţi sunt gata să împartă cu tine tot ce au: manelele din maşină, gripa din autobuz şi nevasta de acasă!
o Pentru că aici marinarul a ajuns preşedinte. Îţi dai seama unde poţi să ajungi ca pompier sau mecanic auto?
o Pentru că doar în România sunt mai multe Jeep-uri decât milionari şi mai mulţi milionari decât firme.
o Pentru că doar aici ni se pare firesc să primim fără să oferim ceva în schimb.
o Pentru că România e singura ţară în care numai dacă priveşti la cei care muncesc, primeşti un spor de spectator numit indemnizaţie de conducere.
o Pentru că doar aici te poţi bucura în orice clipă de ospitalitatea proverbială a poporului român. De pildă, în trafic, toată lumea vrea să-ţi cunoască mama şi săţi iubească copiii, morţii şi sfinţii.
o Pentru că suntem singurul neam la care hoţule este o vorbă de alint.
o Pentru că doar aici putem vorbi urât de unguri, bulgari, evrei, olteni, moldoveni, ardeleni, şi să fim consideraţi haioşi în acelaşi timp.
o Pentru că avem cea mai bună şaorma, chiar dacă arabii sunt minoritari.
o Pentru că aici cineva se poate numi Simona Sensual, fără să fie neapărat actriţă porno.
o o o o o o o o Pentru că avem mai multe Sillicon Valley, dar nu între două dealuri din California, ci între doi sâni din Dorobanţi.
Pentru că aici poţi să devii şofer, fără să dai vreun examen.
Pentru că numai în România se poate organiza campionatul mondial de 3000 km slalom printre obstacole vii (căruţe cu cai, gropi cu microorganisme, câini morţi de foame, beţivi morţi de beţi).
Pentru că pe meleagurile româneşti, zăpada este considerată sfântă, numai pentru că a picat din cer.
Odată aşezată pe şosea, o lună de zile nu o mai atinge nimeni.
Pentru că în România se iau pauze înainte de a începe munca.
Pentru că românii sunt foarte ataşaţi de noţiunea de politeţe. Atât de ataşaţi, încât, de pildă, le este foarte greu să dea de la ei un simplu bună ziua.
Pentru că doar aici parfumul se cumpără după nume, nu după miros.
Iar atunci când toate locurile din iad vor fi ocupate, România va deveni destinaţia de rezervă. Cei care rămân aici vor fi scutiţi de cheltuielile de transport.