Bulă a fost invitat de omologul său bulgar, Bulaev. Ajuns la Sofia, Bulaev, gazdă bună, îl plimbă prin oraş să-i arate frumuseţile, îl duce şi în garsoniera lui, îi arată telefonul, ceasul, televizorul, mobila... Bulă îl întreabă cu ce se ocupă, Bulaev îi răspunde că e inginer constructor.
- Vezi podul acela? Ei bine, eu l-am construit!
Bulă îl invită şi el la Slatina, la el acasă, Bulaev vine, Bulă îi arată oraşul, apoi îl cheamă acasă la el, îi arată vila în care locuieşte, interfonul de la poartă, scara interioară, combina muzicală, calculatorul etc.
- Dar tu cu ce te ocupi, Bulă?
- Vezi râul acela?
- Da, răspunde Bulaev.
- Ei bine, acolo trebuia să fie un pod...
Un englez de familie bună este întrebat dacă sunt diferenţe semnificative între Anglia, Irlanda şi Scoţia. El răspunde pozitiv şi oferă următorul exemplu:
- Dacă o persoană în Anglia este invitată la ceai şi cere mai mult zahăr, va primi de la stăpâna casei o bucăţică foarte mică de zahăr.
În Irlanda, stăpâna casei îi va întinde zaharniţa şi o va ruga să servească. Dacă în Scoţia ar fi formulată o astfel de dorinţă, stăpâna casei îi va spune ferm: Nu aţi amestecat destul ceaiul!.
Mergea Ion cu căruţă. Lângă el stătea câinele lui. La un moment dat, deoarece calul mergea prea încet, Ion îi articulează vreo două.
În acel moment, calul se întoarce şi îi zice supărat:
- Bă, Ioane, după ce nu-mi dai de mâncare, mă mai şi baţi?
Auzind calul că vorbeşte, Ion o luă la fugă. După ce ajunse la o fântână, se opri să bea apă. Îl ajunse şi câinele, cu limba scoasă, şi îi zise lui Ion:
- Bă, Ioane, ce m-am speriat când a început calul ăla să vorbească!
Ion şi Vasile, profesori de matematică, iau masa la un restaurant şi discută aprins despre nivelul de cunoştinţe matematice ale populaţiei în general. Ion este de părere că nivelul acestor cunoştinţe este foarte, foarte scăzut şi că trebuie făcut ceva în sensul ăsta, în timp ce Vasile consideră că nivelul este absolut satisfăcător, că omul de rând ştie chiar mai multă matematică decât are nevoie. La un moment dat, Ion pleacă până la toaletă şi Vasile se gândeşte că e momentul să profite de această situaţie.
Aşa că o cheamă pe chelneriţă şi îi spune:
- Domnişoară, vă dau 100 de mii dacă mă ajutaţi şi pe mine într-o mică problemă.
- Sigur, spuneţi.
- Când se întoarce prietenul meu de la baie, o să vă pun o întrebare. O să sune ciudat, dar nu vă faceţi niciun fel de griji, doar să răspundeţi X la a 3-a pe 3. Credeţi că mă puteţi ajuta?
- Sigur, nici o problemă.
Îi dă suta şi tipa pleacă mulţumită. Se întoarce Ion de la baie şi Vasile îi spune:
- Uite, ca să-ţi dovedesc că am dreptate, o să-ţi dau un exemplu.
Hai să luăm o persoană oarecare, de exemplu chelneriţă care ne serveşte, şi să o întrebăm cât este integrală din X pătrat. Eu fac pariu cu tine pe ce vrei tu că ştie răspunsul.
- Fugi, domnule de aici, fii serios, hai să încercăm să-i dăm nişte calcule aritmetice, ceva mai uşor, cum îţi închipui că poate să ştie cât este integrală din X pătrat...
- Eu zic că ştie. Facem pariu pe un milion?
- S-a făcut, îţi spun de-acum c-am câştigat pariul, zice Ion.
O cheamă Vasile pe chelneriţa şi îi spune:
- Domnişoară, eu şi prietenul meu am avut o mică discuţie şi neaţi fi de mare ajutor, dacă ne-aţi răspunde la o întrebare. Puteţi să ne spuneţi cât este integrală din X pătrat?
- X la a 3-a pe 3, răspunde tipa foarte calmă.
Ion se uită stupefiat la chelneriţa, în timp ce Vasile îl priveşte triumfător. După câteva secunde tipa continuă:
- Plus o constantă.
Pariu pe patru poli - Cum te numeşti, domnule?
- Petru Potopeanu.
- Şi ce lucrezi?
- Prepar peşti pentru pulverizat.
- Bine, dar ce anume operaţii faci?
- Pun peştele pe plăci, potrivesc plăcile pe plite, pregătesc patru puţini pentru peştele prăjit, pulverizez pasta produsă, pun pe pungi.
- Dar de ce toate cuvintele încep la tine cu litera p?
- Poftim?
- De ce vorbeşti numai cu p?
- Pentru că pot pronunţa pe p perfect perceptibil.
- Ei, asta e acum! Pun rămăşag că la întrebările mele vei greşi.
- Primesc.
- Pe cât?
- Pun prinsoare pe patru poli!
- S-a făcut. Spune-mi, ce-ţi place să mănânci?
- Peşte, păstrăvi, plachie, potârnici, prepar piftie piperată, pârjoale, pastramă, papricaş, papanaş, porumbei, pui pane.
- Şi ce vin bei?
- Pinot, pelin, porto.
- Şi ce desert?
- Plăcinte, prăjituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
- Dar îngheţată, obişnuieşti?
- Puţin profiterol, parfait...
- Spune-mi, cum îţi petreci timpul liber?
- Primăvara prefer plimbările pe potecile pădurilor, prin parcuri.
- Dar vara?
- Pescuiesc.
- Şi iarna?
- Patinez.
- Te pomeneşti că poţi să-mi spui o poezie ale cărei cuvinte să înceapă toate cu litera p?
- Pot.
- Asta nu o mai cred. Spune-o!
- Poezia poetului Petru Potopeanu:
Prin pustiuri, peste pietre, Păsări, pâlcuri pribegesc, Părăsindu-şi puii proprii Pe pământul părintesc.
Prima pasăre, pilotul, Plescăia puternic pliscul, Patina privind pământul, Pajiştea, pădurea, piscul.
- Bine, m-ai lămurit! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat de acasă?
- Paraschivo, păpuşico, pentru prânz presără puţin pătrunjel pe potârnichi. Pa!
- Văd că am pierdut.
- Pardon, plăteşti patru poli pentru pierderea pariului.
- Plătesc.
- Pune paralele pe portofel.
- Încă o întrebare.
- Poftim?
- Ce adresă ai matale ?
- Prelungirea Popa Petre 4, parter, pe Pângări, peste pod.
Plutonierul Căpşună se duce să-şi ridice banii pentru munca prestată de la casierie. Acolo, trebuind să semneze statul de plată, vede pe ultimul rând al paginii un nume de general care, după părerea lui, trebuia să ridice o sumă fabuloasă de bani.
Contrariat de acest lucru, îl întreabă pe casier cine este acest domn şi de ce nu îl poate vedea niciodată ridicând banii. Acesta, văzând că problema îl depăşeşte, îl îndrumă la comandantul unităţii pentru lămuriri.
Plutonierul Căpşună, ajuns în biroul comandantului, îi explică acestuia nedumeririle pe care le are, punându-i statul de plată pe masă. După zece minute de studiu, comandantul îl cheamă pe Căpşună şi îi explică:
- Uite, băi, plutoniere, domnul ăsta nu este un simplu general, pentru că aici scrie clar, dar se pare că tu eşti prost rău, nu vezi că este DOMNUL Total General, deci înseamnă că este pus foarte sus.
Salutam cu rezbekt, jefu.
Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns, tragut fara broblem control la aerobort. Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar.
Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel, noi ajuns la sbital, doctor roman durut la cur, noi luat cur fok.
Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la Romania , cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum…!
Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geamm sparte ca la Beirut , tigle kazut cap cind vind bate..
Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine. Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam… Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman. Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei… Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter.
Aicia la Romania , mult cretin! Zbierat, zguibat la sin, cacat be mine de frica !
Jefu, ma indorg acasa! Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba.
Într-un restaurant, la patru mese diferite, se aşează 4 bărbaţi:
- Ce doriţi?, întreabă chelnerul.
- Un măr!, spune primul.
- Un măr!, spune al doilea.
- Un măr!, spune al treilea.
- Un măr!, spune al patrulea.
Cei patru consumatori se privesc cu simpatie, ca după o regăsire spirituală şi metafizică, ca între spirite înalte, cărora Dumnezeu le-a îndrumat paşii să se întâlnească, după care se prezintă reciproc:
- Adam.
- Paris.
- Wilhelm Tell.
- Newton.
Teatru absurd - Ce v-ar plăcea?, mă întreabă barmanul.
- Ce mi-ar plăcea?... Păi, o casă mai mare, bani mai mulţi şi o soţie mult mai frumoasă.
- Nu, zise barmanul calm, am vrut să zic: Ce doriţi?
- Îmi doresc să câştig la loterie, să moară soacra-mea şi copilul meu să se nască sănătos.
- Ce să fie?, accentuă barmanul, începând să-şi piardă răbdarea.
- Băiat sau fată, nu contează, îi spun.
- Domnule, strigă barmanul, enervat de-a dreptul, m-ai înţeles greşit, te-am întrebat doar: Ce vrei să bei?
- Aaa, îi zic, păi, de ce nu spui aşa?! Ce ai?
Barmanul se uită adânc în ochii mei şi îmi răspunde:
- Absolut nimic! Sunt perfect sanatos!
Un tip foarte bine îmbrăcat intră într-un restaurant de lux şi comandă ospătarului o farfurie de melci. Ospătarul aduce comanda, tipul ia un melc, suge conţinutul şi spune:
- Daaaa, foarte bun!
Ia şi al doilea melc, suge conţinutul foarte mulţumit:
- Daaaaa, excelent!
Ia al treilea melc, suge o dată şi se strâmbă:
- Ospătar, melcul ăsta nu e bun... nu prea are niciun gust, cred că e stricat...
Mai suge o dată din el.
- Da, sigur e stricat!
Se uită în cochilie şi vede melcul dând rapid din cur şi strigând:
- Muie, mă, na, muie!
Şeful de sală al unui restaurant de renume află că urmează să primească vizita inopinată a unui inspector specialist în gastronomie, supranumit Fiara din cauza intransigenţei sale şi a amenzilor astronomice aplicate unităţilor alimentare găsite cu bube.
Inspectorul intră în restaurant, se aşează la o masă. Chelnerul, avertizat de şeful de sală care-l recunoscuse, se prezintă prompt pentru a lua comanda; fără să-şi decline identitatea, inspectorul îl întreabă:
- Am auzit că la restaurantul ăsta se serveşte absolut orice fel de mâncare, aşa e?
- Aţi auzit bine domnule, puteţi verifica.
- Bine, adu-mi atunci o conservă din cur de elefant!
- ?!
Chelnerul bâigui un imediat, domnule!, apoi plecă speriat, să-l anunţe pe şeful de sală de ciudata comandă a inspectorului. Şeful de sală nu se pierdu cu firea, cugetă câteva clipe şi apoi îi spuse chelnerului:
- Du-te la ghena de gunoi, ia de acolo o conservă goală, încearcă să o închizi cât mai bine şi du-i-o.
Chelnerul se execută, inspectorul deschide cutia şi observă că e goală:
- Aha! Îţi baţi joc de mine? Am comandat conservă din cur de elefant şi tu îmi aduci o cutie goală? Să vină şeful de sală chiar în momentul ăsta! Ştii tu cine sunt eu?
Şeful de sală se prezintă pentru a încerca să rezolve nemulţumirea clientului, care îi spune:
- Chelnerul ăsta e un nesimţit şi îşi bate joc de mine! Am comandat o conservă din cur de elefant şi mi-a adus o cutie goală.
Şeful de sală examinează cutia goală şi exclamă compătimitor:
- Vai ce ghinion aveţi domnule! Aţi nimerit fix gaura!