O maicuta face autostopul; apare o domnisoara cu un Ferrari și opreste.
După cativa kilometrii incep sa dialogheze.
Domnisoara, cum ti-ai cumparat mașina?
— Am trait cu un italian și mi l-a facut cadou.
— Dar vesmintele faine de pe tine, de unde le-ai?
— Am trait cu un francez și m-a imbracat.
— Iar bijuteriile de la gât și de la mâini?!
— Am trait cu un jidan și mi-a facut o atentie.
Ajunsa la manastire, se face seara și maicuta începe sa se roage.
Cioc, cioc! bate cineva la ușa.
Maicuta îi răspunde:
— Ia mai dute dracu, Gheorghe, iar mi-ai adus biscuiti!
Trei bărbați ajung la poarta Raiului. îi ia Dumnezeu pe fiecare la întrebări, primul fiind un italian:
— Ia zi, tu cum ai murit?
— Pai mi-am cumparat un Ferrari, am mers pe autostrada spre Milano cu 340 km/h, n-am putut sa iau o curba, am intrat în parapet și am murit pe loc.
— Bine, poți sa intri.
Al doilea, un german:
— Tu cum ai murit?
— Mi-am luat un Porsche, am mers pe autostrada, o cisterna a pus frana brusc în fața mea, nu am mai putut opri, explozie mare, am murit pe loc..
— Bine, poți intra și tu.
Al treilea, un român:
— Tu ce ai patit?
— Mi-am luat un BMW X6 și am murit de foame!
Selecţie de convorbiri autentice dintre piloţi şi turnul de control Tower: Pentru a evita poluarea sonoră, viraţi 45 de grade spre dreapta.
Pilotul: Ce poluare sonoră putem produce la 7.000 m altitudine?
Tower: Rezultată din coliziunea voastră cu 727 care vine spre voi!
Tower: Sunteţi un Airbus 320 sau 340?
Pilot: Un A 340, desigur!
Tower: Sunteţi în acest caz amabil că înaintea startului să porniţi şi celelalte două motoare?
Pilot: Bună dimineaţa, Bratislava!
Tower: Bună dimineaţa! Pentru informaţia dvs., aici e Viena.
Pilot: Dar eu aterizez în acest moment la Bratislava.
Tower: Aici e însă Viena.
Pilot: Viena?
Tower: Da.
Pilot: Dar de ce? Doar voiam să mergem la Bratislava.
Tower: Okay. În acest caz degajaţi şi zburaţi spre stânga.
Tower (către un pilot care a efectuat o aterizare deosebit de dificilă): O aterizare nu trebuie să fie un mister. Pasagerii trebuie să ştie când au aterizat.
Pilot: Nu-i nimic, că oricum aplaudă!
Pilotul unui zbor Alitalia, căruia un fulger i-a stricat jumătate din instrumentele din cockpit: Am rămas fără instrumente! Nimic nu mai funcţionează! Până şi altimetrul a renunţat să mai indice ceva...
După circa cinci minute de lamentări, se aude comentariul unui Pilot de pe un alt aparat: Tacă-ţi gura şi mori ca un bărbat!
Pilot: S-a aprins o lampă indicatoare!
Tower: Păi, speram că sunt mai multe aprinse...
Pilot: Da, dar numai asta scoate aşa mult fum!
Pilot: Mai avem puţin combustibil. Aşteptăm urgent instrucţiuni.
Tower: Care vă este poziţia? Nu vă pot vedea pe ecran.
Pilot: Staţionăm pe pista 2 şi aşteptăm cisterna de o eternitate!
Tower: Aveţi probleme?
Pilot: Am pierdut busola.
Tower: După cum zburaţi, credeam că aţi pierdut toate instrumentele.
Tower: După aterizare, mergeţi spre Taxiway Alpha 7, Alpha 5, Whiskey 2, Delta 1 şi Oscar 2.
Pilot: Unde e asta? Noi nu cunoaştem organizarea aeroportului.
Tower: Nu-i nimic. Şi eu sunt doar de două zile aici.
Pilot: Rog să ne permiteţi decolarea.
Tower: Regretăm, n-avem planul vostru de zbor. Încotro zburaţi?
Pilot: Spre Salzburg, ca în fiecare luni.
Tower: Da, dar azi e marţi!
Pilot: Cum? Păi, în cazul ăsta, avem liber!
Pilot: Aici nu există un Follow-me car?
Tower: Negativ. Aveţi grijă cum ajungeţi singur la poartă.
Tower: Înălţimea şi poziţia?
Pilot: 1.80 m şi stau aşezat pe scaunul din stânga-faţă.
Tower: Comunicaţi ETA-ul (estimated time of arrival).
Pilot: Hmmmm... Marţi mi-ar conveni cel mai mult.
Tower către pilotul amator: Cine e la bord?
Pilot: Pilot, doi pasageri şi un câine.
Tower, după aterizarea jumulită a pilotului amator: Şi totuşi, de ce aţi lăsat câinele la comenzi?
Tower: Aveţi sau nu aveţi destul combustibil?
Pilot: Da!
Tower: Da, ce?
Pilot: Da, Sir!
Din jurnalul de călătorie al unui turist american Principalele notiţe:
LONDRA: La Londra n-am văzut nimic din cauza ceţii. În ultima zi, ceaţa s-a ridicat pentru câteva secunde şi am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul stătea, dar eu n-am mai stat. Am vrut să cumpăr shun la Buckingham, dar mi-au zis că a mâncat-o regina!
Poate găsesc la Praga!
BERLIN: Toţi mănâncă crenvurşti şi beau bere. Nimeni nu mai este interesat de americani aici! Mi-am cumpărat un dicţionar Deutsch English. Mă tot gândesc dacă DeVito, actorul, e originar din această ţară!
AMSTERDAM: E bine aici! Toată lumea vorbeşte engleza! Toţi sunt buni şi vor să fumeze cu mine pipa păcii! Mai abitir ca pieile roşii! Ba unii răsuc şi ţigări. Mă întreb, oare Marijuana o fi nume olandez?
BRUSSEL: Greu de găsit o toaletă! Am făcut pipi pe stradă! M-a luat poliţia! Le-am spus că am crezut că aşa e moda acolo după ce am văzut statuia lui Maneken Piss!
PARIS: După câte îmi aduc aminte de la scoală, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, străzile Parisului sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor şi renumitelor franţuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru şi care reprezintă o italiancă urâţică ce zâmbeşte tâmp.
MADRID: Oraş frumos, are străzi largi, cu fântâni ecvestre şi stătui arteziene. Au şi un palat mare, dar cam neprimitor. În schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbăreţi, ospitalieri şi se numesc români.
BARCELONA: De ăştia am aflat o mulţime de chestii. Ştiu că locuitorii se numesc catalani şi că aici se află o biserică numită „Segreda Famiglia”, unde cred că ar fi sediul mafiei italiene. Tot aici sunt birourile firme de Automobile „Gaudi”! Şi eu, care credeam că maşinile „Gaudi” sunt italiene!
VIENA: Am băut apă din Dunărea albastră! Avea gust de petrol! Nam auzit să aibă oil fields pe-aici. Posibil că e aşa din cauză că sediul OPEC e la Viena! Nu cunosc limba austriacă, dar mă înţeleg de minune cu vienezii folosind dicţionarul de limbă germană! Ce oameni erudiţi! În Europa mai toţi vorbesc cel puţin două limbi! În parcul Prater mi-am pierdut portmoneul. Trebuie să trimit un mesaj acasă să îmi trimită bani! Simt un miros de barbecue! M-a apucat foamea! Pe malul lacului întâlnesc nişte austrieci bruneţei foarte simpatici, care folosesc foarte des cuvintele „mişto” şi „ciordeală”.
Sunt primii cu care nu mă pot înţelege în germană! Ăştia or fi băştinaşii lor, sau mai bine zis pieile lor roşii! Că toţi seamănă cu nişte indieni get-beget! Unul mai gras, cu pălărie şi mustăţi până la brâu îmi spune: „Hauleo, manca-ţi-aş, să-ţi dea mandea ceva de potol, că te bunghesc că eşti cam tras la faţă!”. N-am înţeles o iotă din ce zicea, dar am realizat că vor să mă invite la masă! Am mâncat pentru prima dată carne de lebăda! O minunăţie! Păcat că îmi pierdusem portmoneul, că aş fi făcut cinste cu o bere! Cred că parcul Prater e bântuit de fantome!
VENEŢIA: Am sosit în oraş după o ploaie torenţiala, cred. Toate străzile sunt inundate. Nu se circulă decât cu barca. Cu toate acestea, barcagii sunt foarte veseli şi cântaănişte songuri numite barcarole. Hotelul este vechi şi broasca de la uşa camerei orăcăie îngrozitor de dogit!
PRAGA: La Praga, am cunoscut o blondă delicioasă, care m-a servit cu o şuncă de neuitat...
BUDAPESTA: Aici nu am îndrăznit să mă opresc, deoarece am auzit că oraşul e în carantină. Jumătate din locuitori sunt la BUDĂ, iar cealaltă au PESTĂ, îi desparte Dunărea! Până şi podurile sunt în lanţuri! Cred că e ceva în legătura cu gripa aviatică!
BUCUREŞTI: Ghidul turistic pe care-l am la mine, apărut în New York, îmi prezintă Bucureştiul drept capitala Ungariei. Cred că la mijloc este o greşeala. În Gara de Nord se vorbeşte mult turceşte, ceea ce mă face cred că sunt, de fapt, în Frankfurt pe Main.
CHIŞINĂU: După ce văzui mănăstirile din Moldova, urcându-mă în trenul de Bucureşti, îl luai invers şi dracu’ ştie cum ajunsei la KISINEV. Ăştia cu toţii vorbesc româneşte, dar guvernul spune că se trag din ruşi! Au şi ei statui cu Ştefan cel Mare, cu Eminescu, ca şi românii! Adică... cu acelaşi nume, doar puţin mai mici de statură!
Mă duc să dau cortina de fier la o parte! Îmi pun o întrebare: preşedintele Voronin o fi originar de pe lângă mănăstirea Voronetz sau de la Kremlinetz?
TIRASPOL: Vrui să ajung la Tiraspol să văd şi eu Transnistria (Asta o fi sora Transilvaniei?) Mă băgară într-o DUBĂ şi mă duseră la DUBĂSARI! Aici nu te pune nimeni să SARI! Aici trebuie să dai explicaţii! Am băut Smirnoff la breakfast, lunch & dinner!
Pe baza tratatului „alimente contra arme” m-a scos ambasada american din jail! Mâine plec spre casă! Ce trip frumos! Am văzut IUROP! Mi-a plăcut mult şi am învăţat foarte multă geografie de când sunt turist.
Johnny O’llca de Bourbon.
O tânără italiancă este acuzată de bigamism.
- Da ce v-aţi căsătorit cu doi italieni? Unul nu vă ajungea?, o întreabă judecătorul.
- Păi, tot timpul câtă unul dintre ei face grevă...
Se organizează un concurs de frunze şi au fost invitate toate ţările la acest concurs. Italia aduce o frunză de gladiolă, Franţa aduce o frunză garoafă ş.a.m.d. România vine cu o frunză de urzică.
În final, se anunţă câştigătorul: România!
S-au adunat toate ţările şi au început să protesteze.
Comisia de contestaţii a motivat alegerea făcută:
- Cu frunzele voastre ne putem şterge la cur, dar cu frunza României - nu.
1
- Prietene, n-am avut noroc cu nicio nevastă!
- Cum aşa ?
- Prima a fugit cu un italian.
- Şi a doua?
- Nu vrea să fugă...
În rai, Dumnezeu stă de vorbă cu câţiva români:
- Cum o duc moldovenii tăi, Ştefane?
- Rău, Doamne...
- Cum aşa?
- Jumătate sunt în Spania, jumătate în Rusia.
- Dar ardelenii tăi, Iancule?
- Binişor, Doamne...
- I-auzi! Păi, de ce?
- Jumătate sunt în Italia, jumătate sunt în Germania!
- Dar oltenii tăi, Tudore?
- Foarte bine, Doamne!
- Bravo! Cum aşa?
- Păi, jumătate sunt în Camera Deputaţilor, jumătate în Senat.
1
Trei bărbaţi mor şi ajung în acelaşi timp la poarta Raiului. Îi ia Dumnezeu pe fiecare la întrebări, primul fiind un italian:
- Ia zi, tu cum ai murit?
- Păi, mi-am cumpărat un Ferrari, am mers pe autostrada spre Milano cu 340 km/h, n-am putut să iau o curbă, am intrat în parapet şi am murit pe loc.
- Bine, poţi să intri.
Al doilea, un german:
- Tu cum ai murit?
- Mi-am luat un Porsche, am mers pe autostradă, o cisternă a pus frână brusc, nu am mai putut opri, explozie mare, am murit pe loc...
- Bine, poţi intra şi tu.
Al treilea, un român:
- Tu ce ai păţit?
- Mi-am luat un X5 şi apoi... am murit de foame!
Un tip intră într-un magazin.
TIPUL: Aş dori şi eu nişte gulaş!
VÂNZĂTORUL: Sunteţi ungur?
TIPUL (se enervează): Şi dacă ceream ştrudel, mă întrebai dacă sunt neamţ, dacă ceream pui seşuan, mă întrebai dacă sunt chinez sau dacă ceream pizza, trebuia să fi fost italian?!
- Aaaa, nu!
- Şi atunci de ce mă întrebi dacă-s ungur că am comandat gulaş?
Vânzătorul se uită împrejur şi desenează un gest larg cu mâinile:
- Pentru că aici e magazin de electronice.
Un moldovean, după vreo patru ani de lucru în Italia, se întoarce în patria-mamă. Într-o seară, se duce în vizită la un cumătru. Ia o sticlă de Martini şi nişte banane pentru fiul cumătrului. Stau ei la masă, beau, mănâncă, discuţii de viaţă. La un moment dat, vine băiatul, ia o banană de pe masă şi o mănâncă cu tot cu coajă. Omul, în gândul lui: “Să-i zic ceva? O să pară că am fiţe şi o să se supere”.
Peste o bucată de timp, copilul mai ia o banană şi o mănâncă tot cu coajă. Omul se gândeşte să nu i se facă rău şi-i zice cumătrului:
- Auzi, cumetre, dar băiatul tău nu mănâncă corect bananele.
Cumătrul, jignit, îi strigă copilului:
- Dumnezeii mă-tii de copil! Cu pâine ţi-am zis! Cu pâine!