Doi homosexuali mergeau pe strada tinandu-se tandru de talie. La un moment dat aparu în fața lor o blonda cu niște forme provocatoare. Cei doi homo se uitara la ea până a dat coltul, după care unul dintre ei suspina:
— Ce pacat ca nu suntem lesbiene!
O blonda și o bruneta mergeau pe strada.. Bruneta il vede pe partea cealalta a strazii pe Gigel:
— Ia uite-l pe Gigel, nu-i faci cu mana?
— Sa-si facă singur!
In avion, pilotul vorbește cu copilotul:
— După ce îmi beau cafeua, ma duc sa fac dragoste cu stewardesa aia blonda! Stewardesi aude și fuge sa-i spună pilotului că a uitat microfonul deschis și se aude un tot avionul. Pe la jumatatea aeronavei, un batran o opreste:
— Ce fugi asa, domnisoara? Lasa omul sa-si bea cafeaua!
O blondă, în autobuz. Şoferul anunţă:
- Următoarea staţie, 1 Decembrie.
O blondă, panicată:
- Mai devreme nu se poate?!
Din cauza serviciului meu sedentar şi consecinţă a acumulării de grăsime pe burtă, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal într-o sală de sport pe o perioadă de o săptămână. Am acceptat bucuros şi chiar m-am dus personal să mă programez.
La sală, m-au repartizat la o instructoare personală pe care o cheamă Nadia, o bunăciune sculpturală de 26 de ani, model de echipament sportiv, după câte mi-am putut da seama după afişele lipite pe pereţi. Ea mi-a explicat că ar fi util să-mi notez într-un carneţel experienţele, pentru a putea observa eu însumi progresul.
Zis şi făcut. Acum aş vrea să împărtăşesc cu voi.
Prima zi:
M-am trezit la 6 dimineaţa, cum stabiliserăm. Destul de greu să te scoli din pat ca să mergi la sală, dar totul s-a schimbat când am ajuns acolo şi am văzut că Nadia mă aştepta.
Părea o zeiţă greacă, ochi verzi şi un surâs uriaş, cu buze cărnoase şi spectaculoase. Mi-a făcut un tur de sală, mi-a arătat aparatele şi mi-a măsurat pulsul după cinci minute de bicicletă.
Şi-a făcut griji, pentru că i s-a părut pulsul meu accelerat, dar am profitat ca să-i fac un compliment şi i-am zis că era din cauza ei, pentru că purta un costum de lycra care-i intra în poponeţ.
Mi-a făcut destulă plăcere s-o urmăresc dând lecţii de aerobică la finalul zilei mele de exerciţii. Nadia mă menţinea motivat să-mi fac exerciţiile, în ciuda durerii mele de abdomen.
A doua zi:
Am băut două ceşti de cafea şi, într-un final, am reuşit să ies din casă. Nadia m-a pus să mă întind cu faţa în sus, m-a pus să ridic o bară grea de metal şi pe urmă s-a mai şi hazardat să-i pună nişte greutăţi! Pe banda de alergat, picioarele îmi erau cam moi, dar am reuşit să fac un kilometru. Surâsul său aprobator şi ochiadele ei au făcut să merite osteneala.
Mă simţeam grozav. Era o viaţă nouă.
A treia zi:
Singurul mod în care am putut să-mi spăl dinţii a fost punând periuţa de dinţi pe chiuvetă şi mutându-mi capul dintr-o parte în alta. Cred că am o hernie abdominală. Să conduc n-a fost deloc uşor: până şi pentru a frâna maşina mă durea. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu.
Nadia şi-a pierdut un pic răbdarea cu mine, pentru că a considerat că scâncetele mele deranjau pe ceilalţi asociaţi ai clubului. Ca să fiu sincer, vocea ei mi se părea cam acută aşa devreme dimineaţa şi când ridică tonul devenea nazală şi foarte supărătoare. Mă dor testiculele când merg pe banda alergătoare şi în consecinţă Nadia m-a mutat la scară. Mă întreb de ce mama dracului cineva ar inventa o maşină care să facă ceva ce a devenit demodat odată cu apariţia ascensoarelor? Ea mi-a zis că o să mă ajute să fiu în formă şi să mă bucur din plin de viaţă. Altă imbecilitate de-a ei! Fata asta e doar frumoasă!
A patra zi:
Nadia mă aştepta cu nenorociţii săi ochi verzi sfredelindu-mă ca un pumnal şi cu surâsul său batjocoritor stil Jack Nicholson în Batman. N-am putut evita să ajung cu o jumătate de oră întârziere:
fix timpul de cât am avut nevoie pentru a-mi lega şireturile de la adidaşi. Cretina m-a pus să lucrez la aparate, dar, când a fost un pic neatentă, am fugit să mă ascund la baie. A trimis alt instructor după mine să mă caute şi, drept pedeapsă, m-a pus să vâslesc şi mi-a scăpat un pârţ pe care l-a auzit toată sala. De când sunt nu m-am simţit mai ruşinat.
A cincea zi:
O urăsc pe Nadia mai mult decât pe orice altă fiinţă de pe lume.
Anemică de rahat, cu buzele ei cu colagen, blondă fără creier. Dacă aş mai avea o bucăţică de corp care să nu mă doară, i-aş trage şuturi în fund, mama ei de dobitoacă. A vrut să-mi lucrez tricepşii.
Eu nu am tricepşi.
Şi, dacă nu vrea să sparg pardoseala sălii, să nu-mi dea nenorocitele de bare de greutate şi nimic altceva ce cântăreşte mai mult decât un sandwich. Bicicleta m-a făcut să leşin şi m-am trezit pe patul unei nutriţioniste, altă slăbănoagă imbecilă care mi-a dat o lecţie de alimentaţie sănătoasă. Nenorocita, habar n-are ce înseamnă să-ţi fie foame. De ce naiba n-am avut baftă de ceva mai liniştit, cum ar fi un curs de bucătărie sau de coafură?
A şasea zi:
Nenorocita dracului de Nadia mi-a lăsat un mesaj pe robot, cu vocea ei scârboasă, pentru a mă întreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca să arunc naibii telefonul, dar pe urmă n-am mai avut forţa să-l ridic, nici să ridic telecomanda televizorului, în consecinţă a trebuit să suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ăla de National Geographic. Şi a trebuit să văd un program despre împerecherea păsărilor, şi eu, care nu mă mai sunt în stare să fac sex de şase zile.
A şaptea zi:
L-am rugat pe şoferul camionetei bisericii să mă ducă la slujbă, ca să-i mulţumesc lui Dumnezeu că a trecut săptămâna asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul să mă trimită să fac ceva mai distractiv: un cateterism cardiac sau o analiză de prostată.
Undeva în România, ninsoare abundentă, zăpada multă pe carosabil, trafic îngreunat. Un camion e urmat la mică distanţă de un BMW X6. BMW-ul se chinuia să depăşească camionul. La un moment dat, intră în depăşire şi, când ajunge în dreptul cabinei camionului, coboară geamul şi o blondă superbă, drăgălaşă şi cu ochi albaştri, strigă şoferului din camion:
- Hei! Sunt Mirela şi sunt blondă! Vezi că-ţi cade marfa din camion în spate!
Şoferul, nimic, se uită la ea, întoarce capul şi rulează cu aceeaşi viteză. Se repetă faza de câteva ori, încercare de depăşire, claxoane şi acelaşi rezultat. La un moment dat, camionul trage pe dreapta la o parcare. Vizibil iritată că bunele ei intenţii au rămas în zadar, Mirela blondă merge direct la tip:
- Auzi, sunt Mirela şi sunt blondă, şi de o oră tot îţi spun că pierzi marfa din camion. Eşti surd sau faci pe şmecherul?
- Sunt Vasile, sunt brunet, nu sunt surd, nu sunt şmecher, sunt de la drumuri şi împrăştii sare.
O familie de olteni care nu a văzut şi nu a trăit niciodată în lux, s-a dus în America.
Au intrat într-un hotel şi se holbau ca la felul 16:
- Uaaaaaaaaaa!, exclamă tatăl.
Dar lucrul cel mai atrăgator era o cutie mare argintie cu beculeţe.
Şi, cum sta mama pe acolo, tata o trimite la cumpărături. Aşa au rămas tata şi fiul singuri. Cum se tot uitau la cutia fermecată, iată că vine o băbuţă şi intră în cutia magică, iar, după câtva timp, iese afară o blondă tare, cu coc, bine dotată.
Tatăl către băiat:
- Hiiiiii! Fiuleeee! Adu-o repede pă mă-ta!
Se întâlnesc într-un salon de spital doi prieteni:
- Nu credeam că eşti la spital! Aseară te-am văzut pe drum cu o blondă trăsnet!
- Da, dar m-a văzut şi soacră-mea.
Doi adolescenţi discută despre femei.
- Ţie îţi plac mai mult blondele sau brunetele?
- Mie-mi plac ţâţele...
- OK, dar culoarea părului?
- Nu-mi plac ţâţele cu păr...
Din jurnalul de călătorie al unui turist american Principalele notiţe:
LONDRA: La Londra n-am văzut nimic din cauza ceţii. În ultima zi, ceaţa s-a ridicat pentru câteva secunde şi am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul stătea, dar eu n-am mai stat. Am vrut să cumpăr shun la Buckingham, dar mi-au zis că a mâncat-o regina!
Poate găsesc la Praga!
BERLIN: Toţi mănâncă crenvurşti şi beau bere. Nimeni nu mai este interesat de americani aici! Mi-am cumpărat un dicţionar Deutsch English. Mă tot gândesc dacă DeVito, actorul, e originar din această ţară!
AMSTERDAM: E bine aici! Toată lumea vorbeşte engleza! Toţi sunt buni şi vor să fumeze cu mine pipa păcii! Mai abitir ca pieile roşii! Ba unii răsuc şi ţigări. Mă întreb, oare Marijuana o fi nume olandez?
BRUSSEL: Greu de găsit o toaletă! Am făcut pipi pe stradă! M-a luat poliţia! Le-am spus că am crezut că aşa e moda acolo după ce am văzut statuia lui Maneken Piss!
PARIS: După câte îmi aduc aminte de la scoală, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, străzile Parisului sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor şi renumitelor franţuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru şi care reprezintă o italiancă urâţică ce zâmbeşte tâmp.
MADRID: Oraş frumos, are străzi largi, cu fântâni ecvestre şi stătui arteziene. Au şi un palat mare, dar cam neprimitor. În schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbăreţi, ospitalieri şi se numesc români.
BARCELONA: De ăştia am aflat o mulţime de chestii. Ştiu că locuitorii se numesc catalani şi că aici se află o biserică numită „Segreda Famiglia”, unde cred că ar fi sediul mafiei italiene. Tot aici sunt birourile firme de Automobile „Gaudi”! Şi eu, care credeam că maşinile „Gaudi” sunt italiene!
VIENA: Am băut apă din Dunărea albastră! Avea gust de petrol! Nam auzit să aibă oil fields pe-aici. Posibil că e aşa din cauză că sediul OPEC e la Viena! Nu cunosc limba austriacă, dar mă înţeleg de minune cu vienezii folosind dicţionarul de limbă germană! Ce oameni erudiţi! În Europa mai toţi vorbesc cel puţin două limbi! În parcul Prater mi-am pierdut portmoneul. Trebuie să trimit un mesaj acasă să îmi trimită bani! Simt un miros de barbecue! M-a apucat foamea! Pe malul lacului întâlnesc nişte austrieci bruneţei foarte simpatici, care folosesc foarte des cuvintele „mişto” şi „ciordeală”.
Sunt primii cu care nu mă pot înţelege în germană! Ăştia or fi băştinaşii lor, sau mai bine zis pieile lor roşii! Că toţi seamănă cu nişte indieni get-beget! Unul mai gras, cu pălărie şi mustăţi până la brâu îmi spune: „Hauleo, manca-ţi-aş, să-ţi dea mandea ceva de potol, că te bunghesc că eşti cam tras la faţă!”. N-am înţeles o iotă din ce zicea, dar am realizat că vor să mă invite la masă! Am mâncat pentru prima dată carne de lebăda! O minunăţie! Păcat că îmi pierdusem portmoneul, că aş fi făcut cinste cu o bere! Cred că parcul Prater e bântuit de fantome!
VENEŢIA: Am sosit în oraş după o ploaie torenţiala, cred. Toate străzile sunt inundate. Nu se circulă decât cu barca. Cu toate acestea, barcagii sunt foarte veseli şi cântaănişte songuri numite barcarole. Hotelul este vechi şi broasca de la uşa camerei orăcăie îngrozitor de dogit!
PRAGA: La Praga, am cunoscut o blondă delicioasă, care m-a servit cu o şuncă de neuitat...
BUDAPESTA: Aici nu am îndrăznit să mă opresc, deoarece am auzit că oraşul e în carantină. Jumătate din locuitori sunt la BUDĂ, iar cealaltă au PESTĂ, îi desparte Dunărea! Până şi podurile sunt în lanţuri! Cred că e ceva în legătura cu gripa aviatică!
BUCUREŞTI: Ghidul turistic pe care-l am la mine, apărut în New York, îmi prezintă Bucureştiul drept capitala Ungariei. Cred că la mijloc este o greşeala. În Gara de Nord se vorbeşte mult turceşte, ceea ce mă face cred că sunt, de fapt, în Frankfurt pe Main.
CHIŞINĂU: După ce văzui mănăstirile din Moldova, urcându-mă în trenul de Bucureşti, îl luai invers şi dracu’ ştie cum ajunsei la KISINEV. Ăştia cu toţii vorbesc româneşte, dar guvernul spune că se trag din ruşi! Au şi ei statui cu Ştefan cel Mare, cu Eminescu, ca şi românii! Adică... cu acelaşi nume, doar puţin mai mici de statură!
Mă duc să dau cortina de fier la o parte! Îmi pun o întrebare: preşedintele Voronin o fi originar de pe lângă mănăstirea Voronetz sau de la Kremlinetz?
TIRASPOL: Vrui să ajung la Tiraspol să văd şi eu Transnistria (Asta o fi sora Transilvaniei?) Mă băgară într-o DUBĂ şi mă duseră la DUBĂSARI! Aici nu te pune nimeni să SARI! Aici trebuie să dai explicaţii! Am băut Smirnoff la breakfast, lunch & dinner!
Pe baza tratatului „alimente contra arme” m-a scos ambasada american din jail! Mâine plec spre casă! Ce trip frumos! Am văzut IUROP! Mi-a plăcut mult şi am învăţat foarte multă geografie de când sunt turist.
Johnny O’llca de Bourbon.
În iad, Stalin primeşte ca însoţitoare o frumoasă actriţă suedeză, blondă şi cu picioare interminabile.
Lenin protestează:
- Dar nu e corect! A fost cel puţin la fel de păcătos ca mine.
Dracul îl linişteşte:
- N-ai înţeles! Ceea ce vezi este pedeapsa ei!