Ceauşescu, Bush şi Gorbaciov au vrut să vadă care soldat este mai devotat ţării sale. Se duc toţi trei la Washington.
BUSH: John, la mine!
JOHN: Da, să trăiţi!
BUSH: Soldat, eşti gata să faci orice pentru patrie?
JOHN: Da, să trăiţi!
BUSH: Atunci intră în Oceanul Atlantic şi adu-mi un rechin în cinci minute!
John se scufundă, peste 5 minute iese la suprafaţă şi apare epuizat şi fără un picior, dar cu un rechin. Gorbaciov nu e impresionat şi le propune celor trei să meargă la Moscova. La Moscova:
GORBACIOV: Ivan, la mine!
IVAN: Da, să trăiţi!
GORBACIOV: Soldat, tu eşti gata să mori pentru patrie şi partid?
IVAN: Da, să trăiţi!
GORBACIOV: Du-te în Oceanul Îngheţat şi adu-mi doi rechini în cinci minute!
Ivan intră în apă, se scufundă, peste cinci minute iese cu doi rechini, aproape morţi. Ceauşescu nu e impresionat.
CEAUŞESCU: Bă, la noi asta e treabă de muiere.
BUSH: Bine, hai să mergem la Bucureşti să vedem.
La Bucureşti:
CEAUŞESCU: Ion, la mine!
ION: Ce e, bă?
CEAUŞESCU: Bă, tu eşti gata să mori pentru ţara ta?
ION: Ce, mă?
CEAUŞESCU: Hai, marş în Marea Neagră şi adu trei rechini în cinci minute!
ION: Ba să se ducă mă-ta...
CEAUŞESCU: E, vedeţi, nu v-am spus eu că asta la noi e treabă de muiere?!
O familie de olteni care nu a văzut şi nu a trăit niciodată în lux, s-a dus în America.
Au intrat într-un hotel şi se holbau ca la felul 16:
- Uaaaaaaaaaa!, exclamă tatăl.
Dar lucrul cel mai atrăgator era o cutie mare argintie cu beculeţe.
Şi, cum sta mama pe acolo, tata o trimite la cumpărături. Aşa au rămas tata şi fiul singuri. Cum se tot uitau la cutia fermecată, iată că vine o băbuţă şi intră în cutia magică, iar, după câtva timp, iese afară o blondă tare, cu coc, bine dotată.
Tatăl către băiat:
- Hiiiiii! Fiuleeee! Adu-o repede pă mă-ta!
Top 10 denumiri internaţionale în limba română Limba română e atât de bogată, încât am exportat-o pe bandă rulantă. Într-un top al denumirilor internaţionale, fără să ştie purtătorii, avem următoarele rezultate:
1.
Pe primul loc, bineînţeles, ce alt nume decât renumita staţiune croată Pula. Am întâlnit persoane care îşi fac concediile în Pula (inclusiv oameni care chiar merg în Croaţia pentru asta).
http://en.wikipedia.org/wiki/Pula,_Croaţia 2.
Tot Pula se numeşte şi monedă oficială a statului african Botswana. Prin asta se explică sărăcia lucie din savană. Luând în calcul faptul că populaţia e preponderent feminină, se ajunge la câteva subdiviziuni de Pulă pe cap de locuitor.
Cursul de schimb îl găsiţi aici:
http://www.x-rates.com/d/BWP/table.html 3.
În alte zone de pe continentul african, oamenii o duc şi mai rău. Dacă botswanezilor le e de ajuns o Pulă pentru a-şi asigura traiul (mai ales că-s negri, şi ştim noi ce se vorbeşte despre ei), 3,4 milioane de mozambicani locuiesc în regiunea Nampula, având capitala în oraşul cu acelaşi nume.
4.
Printre distracţiile mai puţin cunoscute, dar mai apropiate de noi, se poate număra o excursie cu întreaga familie în micul şi liniştitul Camping De Muie, pe insula olandeză Tholen. Puteţi să le scrieţi să-i felicitaţi pentru denumirea inspirată, sediul lor din St. Maartensdijk e amplasat tot pe strada... Muie.
5.
Futai USA Inc. este cel mai mare producător de umbrele din lume, vezi Doamne! Cică aproape toate umbrelele din lume conţin piese Futai. Firma taiwano-americana mai face şi crose de golf... deşi nu văd legătura!
http://en.wikipedia.org/wiki/Nampula_Province Sau vizitaţi-i virtual la adresa http://www.campingdemuie.nl http://www.futaiusa.com/about_futaiusa.htm 6.
LABA înseamnă pentru toţi italienii Libera Accademia di Belle Arti. Săracii, oferă chiar 30 burse de studiu "per i Master della LABA"!
http://www.laba.biz 7.
Dacă tu crezi că eşti în rahat, ce părere ai de cei 32.000 de inşi din oraşul israelian Rahat? În Rahat, ce-i drept, locuiesc numai arabi, şi ei se simt bine acolo, de vreme ce rahat înseamnă pe limba lor ceva gen "convieţuire fericită". Halal!
http://en.wikipedia.org/wiki/Rahat 8.
Pentru că din nou ne-am îndepărtat de plaiurile mioritice, am putea să vizităm şi Curu. Nu, nu e suficient să te uiţi în spate, Curu este o rezervaţie naturală în Costa Rica. 75% din Curu lor este împădurit, şi, totuşi, costaricanii îl consideră unul din cele mai frumoase locuri din ţară. N-aş vrea să le văd pe celelalte, în cazul ăsta.
9.
Am ajuns şi în îndepărtata Japonie, unde pe crestele munţilor cresc falnicii Sugi. Sugi este chiar arborele naţional al japonezilor, aşteptăm cu interes aclimatizarea lui pe coastele însorite ale Croaţiei de mai sus.
http://www.nicoyapeninsula.com/curu/
http://en.wikipedia.org/wiki/Sugi 10. Cui nu-i plac condiţiile rudimentare oferite de campingul olandez de Muie, îi recomandăm cu căldură cazarea în hotelul parizian de Buci.
http://www.buci-hotel.com/
În concluzie, dragi cititori, fiţi mândri de graiul ce-l grăiţi, dar fiţi prudenţi: Nu spuneţi niciodată într-un loc public într-o ţară anglofonă: Eu fac!
Da, da, fiţi foarte precauţi, pentru că n-ai de unde să ştii ce înseamnă "bună ziua" în limba uzbekă!
Ceauşescu are nevoie de un ministru de finanţe. Se organizează un concurs. Se prezintă un rus, un american şi un evreu. Intră rusul.
- Cât fac doi şi cu doi?
- Permiteţi-mi, vă rog, să dau un telefon la Moscova!
Se duce, dă telefon şi răspunde:
- Moscova mi-a acordat permisiunea să răspund că doi şi cu doi fac patru.
Intră americanul; aceeaşi întrebare. Dă drumul americanul la calculatoare, programează, scoate la imprimantă...
- Toate calculele atestă că doi şi cu doi fac patru.
Intră evreul.
- Păi, depinde. Doi şi cu doi pot face trei, pot face patru, pot face cinci... Facem să fie bine!
Q: Pe cine a numit Ceauşescu ministru de finanţe?
A: Pe frate-său!
Muncitorul american se trezeşte dimineaţa la ora 8, îşi bea cafeaua, îşi sărută nevasta şi copiii, se suie la volanul Ford-ului propriu şi se duce la Uzinele Chrysler, unde este muncitor calificat.
Muncitorul francez se trezeşte dimineaţa la ora 7, îşi bea cafeaua, îşi sărută nevasta şi copiii, se suie la volanul Renault-ului propriu şi se duce la Uzinele Peugeot, unde este muncitor calificat.
Muncitorul român se trezeşte dimineaţa la ora 5, nu îşi bea cafeaua (e prea scumpă), nu îşi sărută nevasta (e plecată de la 4 să ducă plozii la creşă), se suie în tramvaiul 7 (dacă are loc pe scară) şi se duce la Uzinele Faur, unde Statul Român postdecembrist l-a făcut acţionar.
Muncitorul american primeşte 40 de dolari pe oră, muncitorul francez primeşte 20 de euro pe oră, iar românul dă de la el 10 lei pe oră pentru ca fabrica să nu se închidă.
Vine un american în România să-şi pornească o mică afacere la ţară, o fabrică. Găseşte un ţăran care avea de vânzare ceva pământ, se înţelege la preţ cu acesta şi rămâne să îl cumpere cu condiţia ca ţăranul să-şi ia stupii care-i avea pe un colţişor al terenului, că albinele înţeapă şi îi dau bătaie de cap. Ţăranul încearcă să-l convingă că nu înţeapă şi să le lase acolo, pentru că nu ocupă loc mult, dar americanul tot nu vrea. Atunci ţăranul îi spune:
- Mă americanule! Eu te leg gol puşcă de un copac o noapte întreagă şi dacă se atinge o albină de tine, îţi dau tot pământul pe gratis!
Americanului îi surâde ideea, preferând să-l înţepe o albinuţă pentru deluşoarele pe care le avea în faţa ochilor, şi acceptă. Vine a doua zi ţăranul; îl găseşte pe american tot supt, sfrijit, dacă mai avea vreo zece kilograme de tot.
- Ce-ai păţit, mă? S-a atins vreo albină de tine?
- Nu, mă, ţărane... Dar viţelul ăsta n-are mama?!
În Statele Unite, capitaliştii, ca să nu se plictisească, se distrează făcând concursuri speciale de viteză: zece maşini iau startul, una dintre ele are frâna defectă. În Anglia, zece oameni joacă ruleta rusească, toţi duc revolverele la tâmplă şi trag, numai un singur pistol are glonţ pe ţeavă. În România comunistă, zece inşi spun bancuri politice, unul dintre ei e turnător.
Q: De ce se scoală Hillary Clinton la ora 4 dimineaţa?
A: Ca să fie şi ea prima doamnă a Americii, să nu i-o ia Monica înainte.
Să-i mulţumim lui Columb! Dacă nu exista el, toţi americanii ar fi trăit în Europa!
Un milionar american îşi aminteşte cum a devenit el milionar:
- Când am fost băiat, am venit în America. În buzunar nu am avut decât doi cenţi. Am cumpărat două mere murdare, le-am spălat şi le-am vândut cu patru cenţi fiecare. Apoi am cumpărat pe aceşti bani patru mere murdare şi le-am vândut cu opt cenţi fiecare...
- Şi ce-a urmat după aceasta?
- După aceasta, a murit mătuşa mea şi mi-a lăsat o avere de 1 milion de dolari.
Din jurnalul de călătorie al unui turist american Principalele notiţe:
LONDRA: La Londra n-am văzut nimic din cauza ceţii. În ultima zi, ceaţa s-a ridicat pentru câteva secunde şi am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul stătea, dar eu n-am mai stat. Am vrut să cumpăr shun la Buckingham, dar mi-au zis că a mâncat-o regina!
Poate găsesc la Praga!
BERLIN: Toţi mănâncă crenvurşti şi beau bere. Nimeni nu mai este interesat de americani aici! Mi-am cumpărat un dicţionar Deutsch English. Mă tot gândesc dacă DeVito, actorul, e originar din această ţară!
AMSTERDAM: E bine aici! Toată lumea vorbeşte engleza! Toţi sunt buni şi vor să fumeze cu mine pipa păcii! Mai abitir ca pieile roşii! Ba unii răsuc şi ţigări. Mă întreb, oare Marijuana o fi nume olandez?
BRUSSEL: Greu de găsit o toaletă! Am făcut pipi pe stradă! M-a luat poliţia! Le-am spus că am crezut că aşa e moda acolo după ce am văzut statuia lui Maneken Piss!
PARIS: După câte îmi aduc aminte de la scoală, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, străzile Parisului sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor şi renumitelor franţuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru şi care reprezintă o italiancă urâţică ce zâmbeşte tâmp.
MADRID: Oraş frumos, are străzi largi, cu fântâni ecvestre şi stătui arteziene. Au şi un palat mare, dar cam neprimitor. În schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbăreţi, ospitalieri şi se numesc români.
BARCELONA: De ăştia am aflat o mulţime de chestii. Ştiu că locuitorii se numesc catalani şi că aici se află o biserică numită „Segreda Famiglia”, unde cred că ar fi sediul mafiei italiene. Tot aici sunt birourile firme de Automobile „Gaudi”! Şi eu, care credeam că maşinile „Gaudi” sunt italiene!
VIENA: Am băut apă din Dunărea albastră! Avea gust de petrol! Nam auzit să aibă oil fields pe-aici. Posibil că e aşa din cauză că sediul OPEC e la Viena! Nu cunosc limba austriacă, dar mă înţeleg de minune cu vienezii folosind dicţionarul de limbă germană! Ce oameni erudiţi! În Europa mai toţi vorbesc cel puţin două limbi! În parcul Prater mi-am pierdut portmoneul. Trebuie să trimit un mesaj acasă să îmi trimită bani! Simt un miros de barbecue! M-a apucat foamea! Pe malul lacului întâlnesc nişte austrieci bruneţei foarte simpatici, care folosesc foarte des cuvintele „mişto” şi „ciordeală”.
Sunt primii cu care nu mă pot înţelege în germană! Ăştia or fi băştinaşii lor, sau mai bine zis pieile lor roşii! Că toţi seamănă cu nişte indieni get-beget! Unul mai gras, cu pălărie şi mustăţi până la brâu îmi spune: „Hauleo, manca-ţi-aş, să-ţi dea mandea ceva de potol, că te bunghesc că eşti cam tras la faţă!”. N-am înţeles o iotă din ce zicea, dar am realizat că vor să mă invite la masă! Am mâncat pentru prima dată carne de lebăda! O minunăţie! Păcat că îmi pierdusem portmoneul, că aş fi făcut cinste cu o bere! Cred că parcul Prater e bântuit de fantome!
VENEŢIA: Am sosit în oraş după o ploaie torenţiala, cred. Toate străzile sunt inundate. Nu se circulă decât cu barca. Cu toate acestea, barcagii sunt foarte veseli şi cântaănişte songuri numite barcarole. Hotelul este vechi şi broasca de la uşa camerei orăcăie îngrozitor de dogit!
PRAGA: La Praga, am cunoscut o blondă delicioasă, care m-a servit cu o şuncă de neuitat...
BUDAPESTA: Aici nu am îndrăznit să mă opresc, deoarece am auzit că oraşul e în carantină. Jumătate din locuitori sunt la BUDĂ, iar cealaltă au PESTĂ, îi desparte Dunărea! Până şi podurile sunt în lanţuri! Cred că e ceva în legătura cu gripa aviatică!
BUCUREŞTI: Ghidul turistic pe care-l am la mine, apărut în New York, îmi prezintă Bucureştiul drept capitala Ungariei. Cred că la mijloc este o greşeala. În Gara de Nord se vorbeşte mult turceşte, ceea ce mă face cred că sunt, de fapt, în Frankfurt pe Main.
CHIŞINĂU: După ce văzui mănăstirile din Moldova, urcându-mă în trenul de Bucureşti, îl luai invers şi dracu’ ştie cum ajunsei la KISINEV. Ăştia cu toţii vorbesc româneşte, dar guvernul spune că se trag din ruşi! Au şi ei statui cu Ştefan cel Mare, cu Eminescu, ca şi românii! Adică... cu acelaşi nume, doar puţin mai mici de statură!
Mă duc să dau cortina de fier la o parte! Îmi pun o întrebare: preşedintele Voronin o fi originar de pe lângă mănăstirea Voronetz sau de la Kremlinetz?
TIRASPOL: Vrui să ajung la Tiraspol să văd şi eu Transnistria (Asta o fi sora Transilvaniei?) Mă băgară într-o DUBĂ şi mă duseră la DUBĂSARI! Aici nu te pune nimeni să SARI! Aici trebuie să dai explicaţii! Am băut Smirnoff la breakfast, lunch & dinner!
Pe baza tratatului „alimente contra arme” m-a scos ambasada american din jail! Mâine plec spre casă! Ce trip frumos! Am văzut IUROP! Mi-a plăcut mult şi am învăţat foarte multă geografie de când sunt turist.
Johnny O’llca de Bourbon.