Mergeau pe o şină de cale ferată trei beţivani:
- Aoleu, ce de scări în blocul ăsta...
- Şi ce rece e balustradă...
- Ia, sssst, i-auzi, vine şi liftul...
Alinuţa vine la bunicul şi-i zice:
- Bunicuţule, mai povesteşte-mi despre Cernobâl!
Bunicuţul, meditativ şi nostalgic:
- Alinuţa, Alinuţa... E tare mult de-atunci...
Şi bunicuţul o mângâie pe Alinuţa pe cap. Apoi pe celălalt.
Doi beţivani Homo Sapiensnotorii se întâlnesc ziua în amiaza mare în oraş.
Unul dintre ei era zgâriat rău şi cu hainele sfâşiate.
- Ce-ai păţit? îl întreabă celălalt.
- M-am dus aseara treaz acasă şi nu m-a recunoscut câinele!
Ce spun femeile când sunt surprinse dedesubtul faptei Englezoaica: Darling, dacă mă anunţai la timp când vii acasă, s-ar fi putut evita aceasta situaţie, jenantă pentru amândoi!
Nemţoaica: Hans, azi ai venit cu patru minute şi patruzeci şi cinci de secunde mai devreme acasă. Îmi datorezi o explicaţie pentru asta!
Franţuzoaica: Jean, ce bine că ai venit! Jaques e terminat, nu mai poate...
Suedeza: Tu eşti, Olaf? Eu am terminat, ce-i drept, dar Sven ar vrea să se mai distreze... Alătură-i-te şi tu !
Rusoaica: Ivane, tu eşti? În sfârşit, un bărbat adevărat!
Înainte să mi-o tragă, ăsta n-a fost în stare nici să mă ia la palme!
Evreica: Iţic, tu eşti?! Atunci, cine naiba e bărbatul ăsta de pe mine?!
Cehoaica: Pepa, nu te impacienta, dragă! Tocmai am aflat că el e noul tău şef!...
Românca: Ioane, tu mă crezi mai mult pe mine, sau ochii tăi?
Unguroaica: Ioi, dragă! Nu fi supărat, Istvan! O plătit înainte!
Unguroaica (a doua oară): No, daca ai beut toate palinka din case, eu cu ce era să servit pe musafir?
După un naufragiu, au rămas într-o barcă de salvare un francez, un englez, un român şi un rus. Pentru că barca a început să ia apă, aceştia au tras la sorţi care să se arunce, în final urmând să rămână, eventual, numai unul în barcă.
Primul care trebuie să se arunce este francezul, care exclamă: Vive la France! şi se aruncă.
Apoi, cade la sorţi englezul, care exclamă, Long live the Queen! şi se aruncă.
Acum, sorţii cad pe român. Acesta exclamă: Trăiască România Mare! şi îi dă brânci rusului în apă.
Din confesiunile unui parlamentar român
Am fost director la o mare intreprindere socialistă. Cafeaua de dimineaţă era pregătită de o secretară sexy, mergeam la servici cu o limuzină neagră.
Odată am fost întrebat dacă fabrica nu contribuie cu 100 mii de lei pentru înmormântarea unui tovarăş din Comitetul Central. Am spus că cu atâţia bani aş înmormânta întregul Comitet. Din acel moment, am devenit director la o intreprindere mai mică.
Cafeaua zilnică era pregatită de o secretară mai în vârstă, la servici mergeam cu furgoneta fabricii. Odată, am fost apostrofat că nu am fost la ultima şedinţă de partid. Am răspuns că, dacă ştiam ca e ultima, m-aş fi dus sigur. Din acel moment, am lucrat ca maistru.
La servici mergeam cu maşina proprie şi eu făceam cafeaua de dimineaţă. În atelier aveam pe perete poza lui Kadar şi a Lolobrigidei. Odată, mi-au spus că de ce nu dau jos poza curvei de pe perete. Am luat poza lui Kadar. Din acel moment, am lucrat zilier la săpat şanţuri.
Mergeam la lucru cu bicicleta şi duceam cafeaua de acasă în termos. Odata, în timp ce săpam şanţul, au venit şi mi-au spus să-mi ascund bicicleta, deoarece va trece pe acolo o delegaţie sovietică. Am răspuns să nu-şi facă probleme, deoarece bicicleta este închisă cu un lacăt. Din acel moment, am rămas fără lucru.
O vreme, am fost şomer. Apoi, s-a schimbat orânduirea.
M-am reabilitat, am intrat în politică, am intrat în partid. Cafeaua îmi este servită de o secretară sexy, la servici merg cu un Audi cu şofer personal.
În rest, îmi ţin gura şi, din când în când, ridic mâna să votez pentru creşterea nivelului meu de trai, călătorii în locuri exotice pentru mine şi colegii mei şi tăierea salariilor oamenilor.
1
Mecanismul crizei financiare în România Pentru că români întâmpină dificultăţi în a înţelege mecanismul crizei pe care le-a anunţat-o preşedintele, o televiziune îl invită pe Ilie Şerbănescu să explice.
Economistul are un scenariu ilustrativ:
a) Ion are o crâşmă. Pentru a-şi spori vânzările, el decide să le ofere clienţilor (majoritatea, nişte beţivani neisprăviţi) băutura pe datorie. Îşi notează datoria fiecărui client, ţinând astfel un bilanţ al creditelor. Pe măsură ce se răspândeşte vorba că Ion te serveşte acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor, numărul clienţilor creşte. Pe fază, Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea.
b) Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion este de viitor şi îi acordă acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion (promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul).
c) Superiorii consilierului bancar, băieţi deştepţi, cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare, refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligaţiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND şi VOMIT-BOND.
d) Aceste titluri financiare sunt cumpărate şi tranzacţionate apoi pe piaţa internaţională. Mulţi investitori nu înţeleg ce înseamnă aceste obligaţiuni şi cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creşte, datorită reclamei, alimentată de creşterea continuă a cotaţiilor.
e) Într-o bună zi, cu toate că preţurile continuă să urce, managerul de risc al unei bănci (concediat ulterior, fiindu-i reproşată atitudinea pesimistă) decide că este timpul să ceară plata datoriilor acumulate de beţivii care frecventează crâşma lui Ion.
f) Datornicii nu au cum sa plătească. Ion nu îşi poate rambursa creditul contractat de la bancă şi intră în faliment.
g) Obligaţiunile BEAU-BOND şi BEAT-BOND îşi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND stă ceva mai bine, valoarea ei stabilizându- se după o prăbuşire de 80%.
h) Furnizorii cârciumii lui Ion întâmpină serioase dificultăţi financiare, după ce clientul lor a închis porţile şi după ce obligaţiunile în care investiseră masiv şi-au pierdut valoarea. Furnizorul de ţuică este preluat de o firmă concurentă, iar fabrica de bere intră în faliment.
i) Banca este salvată de la faliment de către Guvern, în urma unor consultări dramatice între partidele politice.
→ Concluzie. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obţinute prin impozitele plătite de către persoanele care nu consumă alcool.
DOCTORUL AMERICAN: La noi, în America, medicina e aşa de avansată, că scoatem un rinichi de la un pacient, îl transplantăm la altul şi după 6 săptămâni, ăla deja îşi caută de lucru!
DOCTORUL GERMAN: E nimica toată. La noi, în Germania, scoatem un plămân de la un pacient, îl transplantăm la altul şi după 4 săptămâni ăla deja îşi caută de lucru!
DOCTORUL RUS: Nici asta nu-i mare scofală! La noi, în Rusia, scoatem jumătate de inimă de la un pacient, o transplantăm la altul şi după 2 săptămâni, amândoi deja îşi caută de lucru!
DOCTORUL ROMÂN: N-avem ce să comparăm, toţi sunteţi înapoiaţi faţă de noi! La noi, în România, am luat câţiva fără creier şi fără inimă şi i-am pus în fruntea ţării. Acum, toţi ne căutăm de lucru.
Se plimba Funar pe un drum de ţară şi vede un ţăran bând dintr-o băltoacă şi îi zice:
- Nu bea, mă, că nu-i bună!
Ţăranul nu-i răspunse. Funar mai zice odată:
-Nu bea, mă, că mori!
Ţăranul îl ignoră. Funar repetă a treia oară. Ţăranul îi răspunse:
- Mivan?
- No bea, mă, că tare-i bună!
Q: Care este atitudinea României faţă de puterea sovietică?
A: Păi, seamănă mult cu atitudinea faţă de nevastă-mea: Un pic o iubesc, un pic mi-e frică de ea, un pic o înşel, un pic o regulez, un pic aş vrea s-o schimb, dar în rest, m-am obişnuit!
O pereche sărbătoreşte Nunta de Fier: căsătoriţi de 65 de ani!
Ea: mare şi solidă, el: mic şi plăpând.
Printre invitaţi se afla şi un reprezentant de presă.
- Ia spuneţi-mi, o întreabă el pe sărbătorită, cum aţi făcut toţi aceşti ani?
- A, de fapt foarte simplu: eu am hotărît ce trebuia să facă soţul meu, iar el a făcut! Dacă nu, îl pocneam peste dovleac!
- Şi dumneavoastră, îl întreabă pe soţ, care au fost cei mai frumoşi ani ai dumneavoastră din timpul căsniciei?
- Cei 10 ani de prizonierat în Rusia...