Proști, Glume si Bancuri

Mobirise Website Builder

EduCulturaGlume si Bancuri → Proști / 92

  • Universul şi prostia nu au limite. Noi le-am atins.

    Bancuri: , , ,
  • ION: Eşti proastă, tu, Mărie? MARIA: Nu-s proastă, mă, Ioane, îs numa’ prostituată!

    Bancuri: , ,
  • Începutul anului şcolar, într-un liceu din America, diriginta prezintă clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki din Japonia. Începe ora: - Să vedem, cine ştie cel mai mult despre istoria Americii. Cine a zis: “Libertate sau moarte”? Tăcere de mormânt în clasă, numai Suzuki ridică mâna: - Patrick Henry 1775 Philadelphia. - Bravo Suzuki! Şi cine a zis: “Ţara este poporul, de aceea poporul nu poate să moară”? SUZUKI: Abraham Lincoln 1863 Washington. Diriginta se uită peste clasă şi zice: - Mi-e ruşine pentru voi, Suzuki vine din Japonia şi stie mai multe despre America decât voi! Din spate se aude o voce: - Pupă-mă-n cur, Japo împuţit! - Cine a zis? întreabă diriginta. Suzuki se ridica şi zice: - Generalul McArthur 1942 la Guadalcanal şi Lee Iacocca 1982 la şedinţa acţionarilor Chrysler. În clasă iarăşi linişte, numai din spate se aude iară: - Îmi vine să vomit! Diriginta strigă: - Cine a fost nemernicul? SUZUKI: George Bush senior către Tanaka, ministru japonez, în timpul unei mese de serviciu, Tokio 1991. Un elev se ridică şi zice: - Suge-mi-o! Diriginta, crizată: - De ajuns! Cine a fost impertinentul? SUZUKI: Bill Clinton către Monica Lewinsky, 1997 Washington, Casa Alba, Biroul Oval. Înca un elev se ridică si zice: - Suzuki ăsta e un rahat mare! SUZUKI: Valentino Rossi 2002 Brazilia Superbike GP. În clasă e un haos total, diriginta leşină, se deschide uşa şi intră directorul: - O adunatură de idioţi mai mari ca voi n-am văzut în viaţa mea! SUZUKI: Traian Băsescu către Gheorghe Ialomiţeanu, ministru de finanţe, la o nouă şedinţă de rectificare a bugetului şi de creare a noi impozite, Bucureşti, ianuarie 2011.

    Bancuri: , , , , , , , ,
  • Greierele şi furnica (două versiuni) Versiunea elveţiană Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele, tremurând de frig, nu are nici hrană, nici adăpost, şi moare îngheţat. Versiunea românească Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele, tremurând de frig, organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame. Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurând de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură, într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii. Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur. Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească “cât se cuvine”. Se organizează manifestaţii în faţa casei furnicii. Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată. Un filosof la modă scrie o carte, în care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz. Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare. Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent. Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani ca să-şi plătească şi amenda, şi impozitele. Furnica pleacă din România şi se instalează în Elveţia unde contribuie la bogăţia economică. Televiziunea face un reportaj despre greiere, care de acum s-a îngrăşat. Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe. În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale artiştilor şi scriitorilor de stânga. Cântăreţul Ickxsulescu compune cântecul “Furnică, opreşte-te!”. Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine. Guvernului îi este reproşată lipsa mijloacelor. Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro. Greierele moare de supradoză cu etnobotanice. Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a gestiona cum trebuie problema inechităţii sociale. Casa este invadată de o bandă de gândaci emigranţi, tuciurii. Gândacii organizează cămatăria, prostituţia, taxele de protecţie, traficul de droguri şi terorizează comunitatea. → Concluzie. Guvernul şi Televiziunea se felicită reciproc pentru diversitatea multiculturală a României.

    Bancuri: , , , , , ,
  • Instrucţiuni româneşti pentru plasarea candidaţilor în posturile care li se potrivesc: Luaţi candidaţii pe care vreţi să-i plasaţi şi puneţi-i într-o cameră în care se afla o masă şi două scaune. Lăsaţi-i singuri două ore, fără să le daţi nicio indicaţie. Întoarceţi-vă după ce s-a scurs timpul, să vedeţi ce fac. ↣ dacă au demontat masa, puneţi-i la departamentul Inginerie ↣ dacă numără mucurile de ţigări din scrumieră, trimiteţi-i la Financiar ↣ dacă ţipă şi dau din mâini, sunt buni la Producţie ↣ dacă vorbesc cu scaunele, un loc potrivit pentru ei ar fi la Personal ↣ dacă nici măcar nu ridică privirea când intraţi în cameră, plasaţi-i la serviciul de Securitate ↣ dacă încearcă să vă spună că situaţia nu este atât de proastă pe cât pare, trimiteţi-i la Marketing ↣ dacă au plecat devreme, puneţi-i la Vânzări ↣ dacă dorm, au stofă de Manageri.

    Bancuri: , , ,
  • Un oltean, un moldovean şi un ardelean discutau cât de proaste sunt nevestele lor. OLTEANUL: Nevastă-mea e atât de proastă, a cumpărat 50 kg de carne că era la reducere şi nici măcar nu avem frigider! MOLDOVEANUL: Eh! A ta e Einstein pe lângă a mea. A mea a cumpărat o Dacia şi nici măcar nu avem carnet de conducere! ARDELEANUL: Băi cumetrilor, nevestele voastre sunt genii pe lângă a mea! Vin acasă şi o văd făcând valiza. Lângă haine, 100 de cutii de prezervative. Şi eu nici măcar nu plec cu ea în Turcia!

    Bancuri: , , , , , , , , ,
  • Maria - servitoarea - cere Doamnei o mărire de salariu. - Spune-mi, Maria, de ce să-ţi măresc salariul? - Calc cămăşile mai bine decât dumneavoastră... - Cine ţi-a spus chestia asta? - Păi, Domnu’! Plus, gătesc mult mai bine decât dumneavoastră! - Cine ţi-a spus prostia asta? - Păi, Domnu’... Şi dragoste fac mai bine decât dumneavoastră! - Şi asta, tot Domnul ţi-a spus-o? - Nu, Doamnă! Asta mi-a spus-o grădinarul!... Şi, uite aşa, Mariei i s-a mărit salariul...

    Bancuri: , , ,
  • MARIA: Ioane, ce are măgarul acela între picioare? ION: Doamne, Mario, proastă eşti! Da’ aceea îi socoteala lui. MARIA: Da?! ION: Apăi, dacă ştiam că aşa stau lucrurile, îmi alegeam bărbat după urechi, nu după nas.

    Bancuri: , , ,
  • - D-le avocat, prostia unui bărbat poate constitui motiv de divorţ? - Nu, este doar motiv pentru căsătorie.

    Bancuri: , , , , ,
  • Basmul românesc

    Vom demonta astăzi un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul – un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos. Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.  

    Caracterizarea personajelor:

    ÎMPĂRATUL e un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fiisa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie, îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său, care a întemeiat dinastia, se răsuceşte în mormânt. FATA CEA MARE ŞI FATA CEA MIJLOCIE Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, sâni, e în centrul atenţiei şi e aia răpită, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante, că nici un zmeu nu le vrea. FATA CEA MICĂ E aia răsfăţată, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez. FĂT-FRUMOS (FEFE) De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfară-n ţară cu fiică-sa şi tronul-premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, nici nu-l interesează prea mult, de fapt, vrea împărăţia. Şi, oricum, ştie de la tovarăşi că, de obicei, e răpită bucata familiei, nu ălealalte două. CALUL e singurul personaj pozitiv din toată povestea. Înainte de episodul cu jăratec, zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos. Nu zice prea multe, pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului. MAMA ZMEILOR Este exact opusul Împăratului. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca Împăratul. Şi ia hotărîri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori etc. ZMEUL  e un tip hotărît, energic şi forţos. Probabil, are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui. Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii. Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei. Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier. Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. N-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a Împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: "Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace." Şi prostul chiar o iubeşte: no forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, onconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nicio poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne!, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă. Acţiunea Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de FătFrumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul!) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia, în sfârşit!, i se aprind beculeţele. Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.  

    Morala Din toate astea, eu pricep că basmul românesc ne învaţă că:

    1. dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă; 2. dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu; 3. dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal. Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea. → Concluzie. Fiecare popor merită să-şi trăiască propriul basm.

    Bancuri: , , , , , , , , , , , , ,
  • După multă vreme, Popescu își scoate nevasta la restaurant. Când își lasă pardesiurile, garderobiera zâmbește prietenos ca unui cunoscut: - Bună seara, domnule Popescu! Nevasta se încruntă și îl interoghează imediat: - De unde te știe asta!? Tu ai mai fost aici fără mine! Să nu mă minți! - Nu, dragă, ce să caut fără tine? Tipa a fost... a fost femeie de serviciu la noi la firmă! Se așază. Vine chelnerul: - Bună seara, bună seara, domnule Popescu, să trăiți! La aperitiv, la aperitiv ca de obicei? Soția se face vânătă: - Ahaa! Văd că și ăsta te cunoaște bine și știe şi ce-ți place! - Păi da... Desigur.. Sigur... Ăsta... A mai... A lucrat și el la noi la bufet, dar, știi, s-au făcut restructurări... Ce să-i faci, ca peste tot... Scena se repetă cu tot personalul din restaurant, inclusiv cu portarul care le cheamă un taxi. În mașină, femeia explodează cu și mai mare furie: - Tu mă crezi proastă? Adică eu nu-mi dau seama că... Și se porni ca o moară stricată, vorbind într-un torent furibund și ascendent tot drumul, de te asurzea, până ce șoferul se întoarce râzând: - Dom’ Popescu, pe cinstea mea, din câte curve am dus cu dumneavoastră, asta-i cea mai al dracului! Dacă vreți, opresc și-o dăm jos aici...

    Bancuri: , , , , , , , , ,

Distribuie aceasta pagina!

Stirile Scurt Pe Doi