Georges, un bărbat de o vârstă înaintată, trăia în Vancouver. Când se pregătea de culcare, soţia îi spune că a lăsat lumina aprinsă în curte. Georges s-a dus s-o stingă şi-a văzut că hoţii îi furau din curte şi din grădină. A sunat repede la Poliţie. Este întrebat dacă hoţii au intrat în casă şi l-au atacat.
- Nu, răspunde el, dar continuă să-mi fure din curte şi din grădină.
Operatorul îi răspunde:
- Ne pare rău, dar toate maşinile de patrulare sunt pe teren. Încuiaţi-vă în casă şi vom trimite pe cineva când se întoarce la sediu.
Georges închide. Stă el puţin, vreme de 30 secunde, şi sună din nou la Poliţie:
- Bună seara, tocmai v-am sunat înainte; vreau să vă spun de hoţii din curte... Nu vă mai faceţi griji şi nu mai trimiteţi pe nimeni să verifice. Tocmai i-am împuşcat!
Şi închide telefonul. În nici 5 minute, 6 maşini de poliţie, o echipă de trăgători de elită, un elicopter, 2 camioane de pompieri, o ambulanţă şi şeful poliţiei locale erau la faţa locului, reuşind să prindă hoţii în flagrant delict.
Un poliţist îi spune:
- Credeam că i-aţi împuşcat!
La care Georges răspunde:
- Şi eu, care credeam că nu aveţi pe nimeni disponibil!
Q: De câte feluri sunt politicienii care ne conduc?
A: Little boss, big boss şi scarboss.
Un român ajunge în Germania şi cere azil politic. Un ziarist îl ia în primire:
- Ce puteţi să ne spuneţi despre politica României?
- Deh, nu mă pot plânge!
- Ce puteţi să ne spuneţi despre libertatea presei în România?
- Deh, nu mă pot plânge!
- Ce puteţi să ne spuneţi corupţia din România?
- Deh, nu mă pot plânge!
Şi tot aşa mai departe... Ziaristul e foarte nedumerit şi iritat, aproape îşi iese din sărite:
- Păi, bine, domnule, dacă-i aşa, atunci de ce cereţi azil politic în Germania?
- Păi, tocmai de aia, că aici mă pot plânge!
Se dă ora exactă la radioul poliţiei. Dispecera face anunţul:
- Este ora 11:30. Pentru domnii poliţai, limba mică se află în dreptul numărului 11, iar limba mare, în dreptul numărului 30.
După o jumătate de oră:
- Este ora 12:00. Pentru domnii poliţai, limba mare se află în dreptul numărului 12. Nu vă speriaţi, limba mică n-a dispărut! Se află dedesuptul celei mari.
Un domn revine din Canada după 30 de ani în oraşul natal. Acolo, merge la un restaurant. Intră omul, se aşează la masă şi aşteaptă.
Vine chelnerul şi îi da meniul. Omul refuză politicos meniul, ia lingura din dreapta sa şi începe să o miroasă. După 2 minute zice:
- Simt că aveţi ciorba de burtă, ciorba de perişoare, ciorba de fasole şi supa de tăiţei, iar specialitatea casei este ciorba de burtă.
Chelnerul rămâne perplex.
- De unde ştii, domnule?
- Se simte pe lingură, are miros mai puternic de ciorbă de burtă, de aia se serveşte mai des, e specialitatea voastră. Aş dori o porţie.
Urmează felul doi, chelnerul dă să-i zică omului ce poate alege, dar acesta îl opreşte iarăşi, ia furculiţa şi o miroase. După două minute zice:
- Serviţi antricot de porc, friptură de pui la rotisor şi sărmăluţe, dar specialitatea dvs sunt micii cu muştar.
Chelnerul, din nou perplex, merge la bucătărie, ia o linguriţă, o cheamă pe doamna Lenuţa, bătrâna bucătăreasă şi-i băgă linguriţa în chiloţi. Revine cu linguriţa la masă şi îl întreabă pe client:
- Ia hai să vedem domnule, dacă ştii şi ce desert avem!
Clientul ia linguriţa, n-o miroase nici cinci secunde şi strigă:
- Cum?? Lenuţa încă mai lucrează aici?
Q: De ce nu se poate face din politicieni supă?
A: Pentru că sunt răscopţi şi spălaţi cu toate apele.
În Statele Unite, capitaliştii, ca să nu se plictisească, se distrează făcând concursuri speciale de viteză: zece maşini iau startul, una dintre ele are frâna defectă. În Anglia, zece oameni joacă ruleta rusească, toţi duc revolverele la tâmplă şi trag, numai un singur pistol are glonţ pe ţeavă. În România comunistă, zece inşi spun bancuri politice, unul dintre ei e turnător.
Un bărbat într-un costum negru ponosit şi rupt a ajuns la o fermă şi i-a cerut fermierului o slujbă:
- Voi face orice şi nu am nevoie de altceva decât de mâncare.
Fermierul nu avea nevoie de ajutor, dar, aducându-şi aminte de grămadă de bălegar din hambar care trebuia împrăştiată pe câmp, i-a spus:
- Urmează-mă! Uite, vezi grămada asta mare de rahat? Ei bine, vreau să o cari şi să o împrăştii bine pe tot câmpul din est.
Bărbatul a zâmbit amabil şi s-a apucat de treabă. Era o grămadă imensă. Fermierul a crezut că-i va lua cel puţin o săptămână pentru a termina, dar a rămas foarte surprins când a văzut că la sfârşitul zilei hambarul era gol.
- Ai făcut o treabă minunată, i-a spus entuziasmat fermierul. Hai, vino să mâncăm! Am pregătit o friptură de vacă cu garnitură de mazăre şi piure.
Au mâncat pe săturate şi s-au culcat devreme. A doua zi, fermierul l-a condus pe bărbat la un alt hambar şi i-a spus:
- Vezi grămada această mare de cartofi? Ei bine, astăzi ai o muncă mai uşoară. Tot ce trebuie să faci este să sortezi cartofii mari de cei mici şi să îi pui pe fiecare în două grămezi separate. Hai, la treabă.
Ne vedem la cină. Şi fermierul a plecat.
Întorcându-se în jurul orei cinci, fermierul l-a găsit pe bărbat suit pe grămada de cartofi. Bărbatul stătea cu capul sprijinit în mâini şi bolborosea singur.
- Ce s-a întâmplat?, a întrebat fermierul. Ieri ai mutat singur un munte de bălegar şi astăzi, până la ora asta, nici măcar nu ai început să munceşti?
Bărbatul a răspuns:
- Scuză-mă, dar vezi tu, înainte de marea criză, eu am fost politician. Şi cred că ştii şi tu cum sunt politicienii: ne place şi ştim să aruncăm cu rahat, dar când este vorba să luăm decizii...
Din jurnalul de călătorie al unui turist american Principalele notiţe:
LONDRA: La Londra n-am văzut nimic din cauza ceţii. În ultima zi, ceaţa s-a ridicat pentru câteva secunde şi am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul stătea, dar eu n-am mai stat. Am vrut să cumpăr shun la Buckingham, dar mi-au zis că a mâncat-o regina!
Poate găsesc la Praga!
BERLIN: Toţi mănâncă crenvurşti şi beau bere. Nimeni nu mai este interesat de americani aici! Mi-am cumpărat un dicţionar Deutsch English. Mă tot gândesc dacă DeVito, actorul, e originar din această ţară!
AMSTERDAM: E bine aici! Toată lumea vorbeşte engleza! Toţi sunt buni şi vor să fumeze cu mine pipa păcii! Mai abitir ca pieile roşii! Ba unii răsuc şi ţigări. Mă întreb, oare Marijuana o fi nume olandez?
BRUSSEL: Greu de găsit o toaletă! Am făcut pipi pe stradă! M-a luat poliţia! Le-am spus că am crezut că aşa e moda acolo după ce am văzut statuia lui Maneken Piss!
PARIS: După câte îmi aduc aminte de la scoală, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, străzile Parisului sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor şi renumitelor franţuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru şi care reprezintă o italiancă urâţică ce zâmbeşte tâmp.
MADRID: Oraş frumos, are străzi largi, cu fântâni ecvestre şi stătui arteziene. Au şi un palat mare, dar cam neprimitor. În schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbăreţi, ospitalieri şi se numesc români.
BARCELONA: De ăştia am aflat o mulţime de chestii. Ştiu că locuitorii se numesc catalani şi că aici se află o biserică numită „Segreda Famiglia”, unde cred că ar fi sediul mafiei italiene. Tot aici sunt birourile firme de Automobile „Gaudi”! Şi eu, care credeam că maşinile „Gaudi” sunt italiene!
VIENA: Am băut apă din Dunărea albastră! Avea gust de petrol! Nam auzit să aibă oil fields pe-aici. Posibil că e aşa din cauză că sediul OPEC e la Viena! Nu cunosc limba austriacă, dar mă înţeleg de minune cu vienezii folosind dicţionarul de limbă germană! Ce oameni erudiţi! În Europa mai toţi vorbesc cel puţin două limbi! În parcul Prater mi-am pierdut portmoneul. Trebuie să trimit un mesaj acasă să îmi trimită bani! Simt un miros de barbecue! M-a apucat foamea! Pe malul lacului întâlnesc nişte austrieci bruneţei foarte simpatici, care folosesc foarte des cuvintele „mişto” şi „ciordeală”.
Sunt primii cu care nu mă pot înţelege în germană! Ăştia or fi băştinaşii lor, sau mai bine zis pieile lor roşii! Că toţi seamănă cu nişte indieni get-beget! Unul mai gras, cu pălărie şi mustăţi până la brâu îmi spune: „Hauleo, manca-ţi-aş, să-ţi dea mandea ceva de potol, că te bunghesc că eşti cam tras la faţă!”. N-am înţeles o iotă din ce zicea, dar am realizat că vor să mă invite la masă! Am mâncat pentru prima dată carne de lebăda! O minunăţie! Păcat că îmi pierdusem portmoneul, că aş fi făcut cinste cu o bere! Cred că parcul Prater e bântuit de fantome!
VENEŢIA: Am sosit în oraş după o ploaie torenţiala, cred. Toate străzile sunt inundate. Nu se circulă decât cu barca. Cu toate acestea, barcagii sunt foarte veseli şi cântaănişte songuri numite barcarole. Hotelul este vechi şi broasca de la uşa camerei orăcăie îngrozitor de dogit!
PRAGA: La Praga, am cunoscut o blondă delicioasă, care m-a servit cu o şuncă de neuitat...
BUDAPESTA: Aici nu am îndrăznit să mă opresc, deoarece am auzit că oraşul e în carantină. Jumătate din locuitori sunt la BUDĂ, iar cealaltă au PESTĂ, îi desparte Dunărea! Până şi podurile sunt în lanţuri! Cred că e ceva în legătura cu gripa aviatică!
BUCUREŞTI: Ghidul turistic pe care-l am la mine, apărut în New York, îmi prezintă Bucureştiul drept capitala Ungariei. Cred că la mijloc este o greşeala. În Gara de Nord se vorbeşte mult turceşte, ceea ce mă face cred că sunt, de fapt, în Frankfurt pe Main.
CHIŞINĂU: După ce văzui mănăstirile din Moldova, urcându-mă în trenul de Bucureşti, îl luai invers şi dracu’ ştie cum ajunsei la KISINEV. Ăştia cu toţii vorbesc româneşte, dar guvernul spune că se trag din ruşi! Au şi ei statui cu Ştefan cel Mare, cu Eminescu, ca şi românii! Adică... cu acelaşi nume, doar puţin mai mici de statură!
Mă duc să dau cortina de fier la o parte! Îmi pun o întrebare: preşedintele Voronin o fi originar de pe lângă mănăstirea Voronetz sau de la Kremlinetz?
TIRASPOL: Vrui să ajung la Tiraspol să văd şi eu Transnistria (Asta o fi sora Transilvaniei?) Mă băgară într-o DUBĂ şi mă duseră la DUBĂSARI! Aici nu te pune nimeni să SARI! Aici trebuie să dai explicaţii! Am băut Smirnoff la breakfast, lunch & dinner!
Pe baza tratatului „alimente contra arme” m-a scos ambasada american din jail! Mâine plec spre casă! Ce trip frumos! Am văzut IUROP! Mi-a plăcut mult şi am învăţat foarte multă geografie de când sunt turist.
Johnny O’llca de Bourbon.
ALINUŢA: Mamă, mamă, mă mai pot legăna cu bunicul?
MAMA: Nu, el ramâne aşa atârnat pâna vine poliţia!
ALINUŢA: Mamă, mamă vreau să sar iar coarda, îmi vreau coarda înapoi!
MAMA: Fii cuminte şi taci. Ţi-am zis, bunicul ramâne aşa atârnat pâna vine poliţia!
Q: Când va avea poliţia albaneză cu adevărat succes?
A: Atunci când numărul răufăcătorilor prinşi va fi mai mare ca numărul angajaţilor.