O femeie gravidă făcea baie cu fiica ei, care avea patru ani. La un moment dat, fetiţa o întreabă pe mama ei:
- Mamă, ce-i aia neagră între picioarele tale?
Mama, fâstâcită, îi răspunde:
- Draga mea, aia neagră îi cârpă de spălat.
Când femeia a născut al doilea copil, a trebuit să îşi radă părul pubian. Făcând ulterior baie din nou cu fetiţa ei, aceasta o întreabă:
- Mamă, unde-i cârpa ta, care o aveai între picioare?
Mama, fâstâcită, îi răspunde:
- Draga mea, am pierdut-o, nu ştiu ce am făcut cu ea.
Fetiţa îi răspunde:
- Mama, cred că ştiu eu unde e, am văzut-o pe doică spălându-l pe tata pe faţă cu cârpa ta, cât timp ai fost în spital.
Cică era odată un concurs de prins melci. Locul I — un bătrân de 88 de ani; a prins doi melci. Locul II — un bătrân de 89 de ani; a prins un melc. Locul III — un bătrân de 90 de ani; nu a prins niciun melc, dar s-a strofocat foarte mult.
După festivitatea de premiere, se iau interviurile; reporteriţa ajunge şi la cel de pe locul III:
- Cum se face că nu aţi reuşit să prindeţi niciun melc?
- Apăi, fata moşului, eu, până să mă aplec, până să întind mâna...
melcul... ţuşti!
În armată, Ion Ardeleanu este incorporat la paraşutişti. Înainte de primul salt, instructorul le reaminteşte că trebuie să numere până la nouă şi apoi să tragă de mânerul de deschidere al paraşutei. Soldaţii încep să sară, totul decurge bine, când, deodată, instructorul observă ca paraşuta ardeleanului nu s-a deschis. Innebunit, execută un salt până la limita minimă de securitate, ajunge rapid la sol, şi, speriat, îl caută pe nenorocit, convins c-o să-l găsească făcut fărâme. Dintr-o căpiţă de fân din apropiere, aude un zgomot.
ARDELEANU: Opt...
Un cioban stătea sprijinit în bâtă, pe munte, păzindu-şi turma de oi. Vede venind pe drum o maşină tare. Opreşte maşina, un tip şi o gagică mişto se dau jos, ea se sprijină de portieră şi el vine şi i-o trage pe la spate. A doua zi se repetă scena, a treia zi la fel. Stă ciobanul şi se gândeşte, face un calcul şi îşi spune:
- Bani de maşină nu am dar o portieră tot îmi iau.
Pe vremea odiosului, la un mare restaurant din Bucureşti, cineva dă telefon şi rezervă o masă mare pentru seară. La ora stabilită, soseşte o limuzină de lux cu şofer în uniformă, iar din maşină coboară un tip mic şi pricăjit cu o colivie în care era o păsărică. La masă, tipul comandă pentru el doar o salată, iar pentru păsărică mâncăruri costisitoare. Securistul restaurantului, contrariat, face a doua zi cercetări şi află că respectivul, până nu de mult un muritor de rând, s-a îmbogăţit peste noapte. Bineînţeles, este chemat la poliţie pentru interogatoriu.
- Numele dvs. şi meseria.
- Popescu, merceolog la Avântul.
- Cum puteţi dovedi provenienţa banilor pe care îi aveţi?
- Păi, staţi să vedeţi... Eu sunt pescar şi m-am dus la pescuit şi am prins un peştişor totul şi cu totul din aur.
- Tovarăşe, îţi baţi joc de mine!
- Nu, este adevărul adevărat!
- Dacă este aşa, peştişorul intră în tezaurul statului!
- Staţi să vedeţi, că nu-l mai am!
- Nenorocitule, te bag la puşcărie!
- Nu, domnule, că vorbea şi m-a rugat să-i dau drumul că-mi îndeplineşte trei dorinţe!
- Dumneata mă crezi nebun?
- Da, domnule, şi pentru că eram sărac şi locuiam într-o garsonieră în Militari confort 3, cu baia în bucătărie şi cu bucătăria în baie, i-am cerut să-mi dea o vilă mare şi frumoasă cu limuzină la scară, cu majordom şi femeie de serviciu, apoi, când m-am văzut cu asta, i-am cerut să am bani mulţi, să nu am ce face cu ei. Apoi, dacă am văzut că am vilă, majordom, servitoare şi şofer şi, în acelaşi timp, bani mulţi, i-am cerut să-mi dea şi mie o păsărică mică şi flămândă. M-am exprimat metaforic, înţelegeţi? Şi peştişorul m-a înţeles greşit, mi-a dat o stârpitură care mănâncă de mă sărăceşte!
Preşedintele cu soţia Maria se plimbă la pas prin Bucureşti. La un moment dat, Traian Băsescu se opreşte brusc în faţa unei vitrine şi exclamă:
- Ia uite, Mărie, ce preţuri: sacou – 15 roni, pantaloni – 10 roni, cămaşă – 5 roni... Şi se mai plâng toţi de criză, în loc să-mi fie recunoscători că trăiesc atât de bine!
Consoartă, întrucâtva jenată, îi spune:
- Păi, Traiane, asta-i o spălătorie!
La şcoală, pe vremea aialaltă.
ÎNVĂŢĂTOAREA: Copii, ia să-mi spuneţi voi mie ce reprezintă pentru voi patria.
IONESCU: Holde întinse de grâu.
POPESCU: Sonde şi mine.
BULĂ: O câmpie mare mare cu flori! În mijlocul ei, Ochiul Boului şi cu Mătrăguna, încercuiţi de o ceată de albăstrele; iar, în rest, 23 de milioane de lăcrimioare...
1
Cică Emil Constantinescu mergea pe malul unui lac. La câţiva paşi, peştişorul de aur se zbătea pe uscat. Milu îl ia şi-l aruncă în apă.
Peştişorul fermecat îi e recunoscător:
- Acum, însă, cele trei tradiţionale dorinţi ar trebui să fie numai două, dar, cu criza asta, numai una pot să-ţi îndeplinesc. S-o auzim!
- Păi, e o fată tare frumoasă undeva în vest, o cheamă Claudia Schiffer, ştii aş vrea şi eu o noapte cu ea...
Peştişorul îşi dă ochii peste cap, pare că i se cere imposibilul.
- Nu se poate... E prea departe şi mai trebuie să înot împotriva curentului, pe Dunăre în sus... E prea mult de mers... N-ai şi tu o altă dorinţă, ce Dumnezeu?
- Păi, atunci, dacă se poate, aş vrea să rămân preşedinte...
Peştişorului îi ies ochii in orbite, pupilele i se dilată cât un pepene, aripile i se ridică în sus, ca de arici. Într-un târziu, decide:
- Cum ziceai că o cheamă pe fata aia?
Un ţăran îşi cumpără Viagra. Şi, pentru că nu prea avea el încredere în pastila asta, îi dă prin cap să o testeze pe cocoş. Zis şi făcut: cocoşul ciuguleşte pastilă şi după jumătate de oră nimic, după o oră iar nimic şi apoi începe. La început, toate găinile, apoi oile, caprele, porcii, vacile şi boii. Sare apoi în curtea vecină şi acolo de la început, găinile, apoi oile, caprele, porcii, vacile şi boii. La un moment dat, pică cocoşul jos şi rămâne aşa ca mort.
- Sărmane cocoş, te-ai obosit un pic cam prea tare, zice ţăranul...
- Pssst!, ţărane, zice cocoşul, ia uite acolo sus uliul acela, aşa-i că-i mişto!
Muncitorul american se trezeşte dimineaţa la ora 8, îşi bea cafeaua, îşi sărută nevasta şi copiii, se suie la volanul Ford-ului propriu şi se duce la Uzinele Chrysler, unde este muncitor calificat.
Muncitorul francez se trezeşte dimineaţa la ora 7, îşi bea cafeaua, îşi sărută nevasta şi copiii, se suie la volanul Renault-ului propriu şi se duce la Uzinele Peugeot, unde este muncitor calificat.
Muncitorul român se trezeşte dimineaţa la ora 5, nu îşi bea cafeaua (e prea scumpă), nu îşi sărută nevasta (e plecată de la 4 să ducă plozii la creşă), se suie în tramvaiul 7 (dacă are loc pe scară) şi se duce la Uzinele Faur, unde Statul Român postdecembrist l-a făcut acţionar.
Muncitorul american primeşte 40 de dolari pe oră, muncitorul francez primeşte 20 de euro pe oră, iar românul dă de la el 10 lei pe oră pentru ca fabrica să nu se închidă.
Un copil, la grădiniţă, încearcă să îşi încalţe cizmuliţele. Pentru că nu se descurcă, cere ajutorul educatoarei. Cu tot trasul şi împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reuşit totuşi să îl încalţe, educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte. Aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
- Doamnă, dar sunt puse invels...
Într-adevăr, erau puse greşit... Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât să i le pună, totuşi, a reuşit să îşi păstreze calmul, până când cizmuliţele au fost iar încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci băieţelul a zis:
- Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!
În loc să ţipe la el: "De ce nu mi-ai spus?", educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o dată s-a chinuit să îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, băieţelul i-a spus:
- Sunt cizmuliţele flatelui meu. Mama a zis să le încalţ pe astea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă... Să plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a încălţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
- Şi acum, unde îţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun pe mâini ca să poţi pleca afară!
- Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pield...