Două bătrâne sporovăiesc la o cafeluţă mică şi slabă:
- Am auzit, draga mea, că-ţi plac filmele sexy!
- Şi de ce să nu-mi placă?! În fond, la cei şaptezeci de ani ai mei, e o plăcere total nevinovată.
- Da, dar îţi cumperi mereu bilet în primul rând din faţă. Nu vezi bine?
- Ba da, nici nu port ochelari, dar nu vreau să asist la ce se întâmplă în rândurile din spatele meu!
Ceauşescu cere de la Securitate:
- Aduceţi-mi-l pe acela care face toate bancurile cu mine.
I-l aduc. Spune Ceauşescu:
- De ce faci tu numai bancuri cu mine? Le ştiu, sunt bune, dar să te văd, fă şi tu un banc să nu fie cu mine.
Se gândeşte acela cât se gândeşte şi spune:
- Tovarăşa Ceauşescu e însărcinată.
- Nu cu mine, am spus!
- Dar cine-a spus că e cu tine?
Credinţa la români sau Cocoşul preotului Un preot locuia lângă o mănăstire şi avea zece găini şi un cocoş.
Cocoşul, din când în când, dispărea dimineaţa, dar apărea până seara. Ultima dată când a zburat, nu s-a mai întors. Preotul, primul lucru duminică în biserică, a întrebat lumea:
- Aş vrea să ştiu dacă cineva are un cocoş.
... şi toţi bărbaţii s-au sculat în picioare...
- Nu, nu, nu, am vrut să întreb dacă cineva a văzut un cocoş?
... şi toate femeile s-au sculat în picioare...
- Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut să ştiu, vreau să ştiu dacă cineva de aici a văzut un cocoş care nu-i aparţine?
... şi jumătate dintre femei s-au sculat în picioare...
- Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut să ştiu, vreau să ştiu dacă cineva a văzut cocoşul meu?
... şi toate măicuţele s-au sculat în picioare.
Ceauşescu are nevoie de un ministru de finanţe. Se organizează un concurs. Se prezintă un rus, un american şi un evreu. Intră rusul.
- Cât fac doi şi cu doi?
- Permiteţi-mi, vă rog, să dau un telefon la Moscova!
Se duce, dă telefon şi răspunde:
- Moscova mi-a acordat permisiunea să răspund că doi şi cu doi fac patru.
Intră americanul; aceeaşi întrebare. Dă drumul americanul la calculatoare, programează, scoate la imprimantă...
- Toate calculele atestă că doi şi cu doi fac patru.
Intră evreul.
- Păi, depinde. Doi şi cu doi pot face trei, pot face patru, pot face cinci... Facem să fie bine!
Q: Pe cine a numit Ceauşescu ministru de finanţe?
A: Pe frate-său!
Un ţăran îşi cumpără o drujbă din Bucureşti. Drujba era garantată să taie 1001 copaci. Se duce ţăranul nostru acasă, în pădure, şi se apucă de tăiat copaci. După ce taie 1000 de copaci, drujba nu mai merge. Nervos, se duce înapoi la Bucureşti, la firma de unde a cumpărat drujba, şi le explică celor de-acolo întâmplarea. Ăştia o pornesc bine mersi. La care, ţăranul:
- Dar ce-i cu zgomotul ăsta, băi?
Un ţăran, mergând pe ogor, vede pe jos un peştişor de aur. Cum se zbătea peştişorul pe uscat, minune mare, începe să vorbească:
- Ţărane, fie-ţi milă de mine, aruncă-mă, te rog, în balta aia, că eu sunt regele peştişorilor şi ţi-oi da tot ce vrei.
- ...
- Te rog frumos, ţărane, aruncă-mă în apă că ţi-oi da toate bogăţiile pământului!
- ...
- Îndură-te, ţărane, o să-ţi dau cel mai frumos palat din lume, să stai în el!
Cu năduf şi îndesat, ţăranul nostru puse călcâiul pe peştişor şi îl strivi în ţărână.
- Mă, pe cine faci tu ţăran?!
Doi ciobani:
- Măi, Gheorghe, mare lucru îi benoclu’ ista!...
- Ce-i ăla?...
- Un aşa ceva, de te uiţi prin el şi vezi tot ce-i departe ca şi cum ar fi lângă tine...
- Şi ce faci tu cu el?
- Îmi place să mă uit aşa în căşile oamenilor, să văd ce fac... Uite, alaltă sară, te-am văzut ce îi făceai lui Mărie... Ce fain o fost, mă!...
- Ştii ceva, Ioane? Fac ceva pe benoclu’ tău, că nu-i bun de nimic!
Eu nici n-am fost acasă alaltă sară!...
Manifestaţie mare, mare (unii îşi mai amintesc despre ce e vorba).
Lumea strigă:
- Ceauşescu, PCR! Ura! Ura!
Unul singur, mai amărât, stă mai în spate şi nu spune niciun cuvânt. Un om de ordine (citeşte: securist) se apropie de el şi îl întreabă:
- Ce faci, tovarăşe, de ce nu strigi ura?
- Sunt răguşit, răspunde cel interpelat, o ţin aici, în suflet.
Vârstele bărbaţilor în raport cu ale avioanelor Până în 20 de ani: Avion de Hârtie.
Numai zboruri rapide, de scurtă distanţă şi foarte scurtă durată.
De la 20 la 30: Avion de vânătoare.
Întodeauna la post, 7 zile pe săptămână. Atacă orice obiectiv.
Capabil sa execute diferite misiuni, chiar atunci când acestea sunt la intervale scurte de timp.
De la 30 la 40: Aeronavă comercială.
Menţine orare regulate. Are destinaţii destul de cunoscute şi de rutină. Zborurile întodeauna ies la ora prevăzută, dar mai necesită mutări şi adaptări care irită clienţii.
De la 40 la 50: Aeronavă comercială pentru zboruri internaţionale.
Functionează la ore de lux. Are destinaţii de înalt nivel cu rare abateri. Clientela soseşte cu mari speranţe, la sfârşit iese obosită, dar satisfacută.
De la 50 la 60: Aeronavă cargo.
Pregătiri intense şi multă muncă înainte de decolare. Odată în aer, manevrează lent şi oferă foarte puţin confort în timpul zborului. Clientela este compusă în majoritate din valize şi tot felul de vechituri, uneori şi pasageri clandestini.
De la 60 la 70: Deltaplan.
Necesită condiţii externe excepţionale pentru a-şi lua zborul şi o muncă teribilă pentru a decola, iar după aceea evită manevre bruşte, pentru ca să nu cadă înainte de timp. După aterizare, demontează şi strânge tot echipamentul.
De la 70 la 80: Planor.
Zboară uneori, dar numai ajutat. Repertoriul manevrelor este extrem de limitat. Odată ajuns la sol are nevoie de ajutor pentru a ajunge la hangar.
Dupa 80: Aeromodel.
Este doar decorativ, de funcţional nici nu se mai pune problema.
Baciul este pe moarte şi ciracul plânge. Spune Baciul:
- Nu mai plânge mă, că te-am învăţat toate secretele meşteşugului; vei fi şi tu un baci dibaci.
- Da, baciule, dar mi-e frică că nu ştiu ce o să fac când vin lupii la stână.
- Nu ai tu bai, spune baciul, îl chemi pe Costică.
- Cum, baciule? Costică îi cel mai jigărit câine al nostru.
- No, tu fă aşa cum am spus io, că mă duc.
Şi muri baciul. La câteva ore, vin lupii la stână şi, înnebunit de groază, îşi aduce tânărul baci aminte de spusele maestrului. Şi zice:
- Şo pă ei, Costică!
Apare schilodul de Costică, latră de două-trei ori şi fug lupii înnebuniţi. La vreun kilometru de la stână, trăgându-şi sufletul, lupul ăl tânăr îi zice lui tac-su:
- Ştii ceva, tată? De ce fugim noi de schilodul ăla? Ăla nu ne poate face altceva decât să ne sugă sculele.
- Da, fiule, dar ştii ce buze reci are?
Într-o seară, după căsătorie, Ion şi Maria în pat. Aude Ion de la fereastră: cioc, cioc!. Se duce el la fereastră şi aude o voce:
- Vezi că Maria te înşeală cu Gheorghe pe sub plapumă.
Se duce Ion, se uită sub plapumă, nu vede nimic. Se culcă şi aude iar la geam:
- Vezi că Maria te înşeală cu Gheorghe pe sub plapumă.
Se uită iar Ion, nu vede nimic, deschide uşa şi se uită prin curte.
Caută ce caută, la un moment dat se aude uşa trântindu-se. Se duce el la uşă, uşa închisă, se uită pe geam, se freacă bine la ochi şi zice:
- Ia uite, bă, că de-aici aşa se vede!