Noua lege a sănătăţii Bulă la bucătărie. O clipă de neatenţie la tocat zarzavaturi şi sângele începe să curgă. Ia repede o cârpă, înfăşoară degetul şi fuga la spital. Intră la UPU (unitatea de primire urgenţe) şi vede două uşi: "Bolnavi" şi "Accidentaţi". Ca un cetăţean disciplinat ce este, Bulă intră la "Accidentaţi". Acolo, ce să vezi? Alte două uşi: "Cu sângerare" şi "Fără sângerare". Firesc, intră la "Cu sângerare".
Acolo, alte două uşi: "De importanţă vitală" şi "Fără importanţă vitală". Deschide uşa "Fără importanţă vitală" şi se trezeşte iar în stradă.
Pleacă nervos acasă, unde familia îl întreabă:
- Ei, zi, Bulă, te-au tratat bine?
- Nu s-a uitat nimeni la mine, dar organizarea e beton!
1
Odată, îl atacau turcii pe Ştefan cel Mare. Voievodul, când îi vede că se-apropie, se suie pe o motocicletă, îşi ia o mitralieră şi dă iama prin ei. Îi omoară pe toţi...
A doua zi, turcii atacă din nou. Când vede asta, Ştefan încalecă peun Harley-Davidson, îşi ia două mitraliere, câte una în fiecare mâna, şi-i omoară iarăşi pe toţi. Când văd turcii asta, se duc la mama lui Ştefan:
- Ştiţi, fiul dvs. ne bate în fiecare zi. Nu puteţi să vorbiţi şi dvs. cu el s-o lase mai moale?
Maică-sa promite că o să vorbească cu voievodul. După încă o zi, văd turcii că Ştefan nu mai iese pe motocicletă. Bucurie mare, dar nu atacă încă, vor să fie siguri. După încă o zi, tot linişte. A treia zi, îşi iau turcii inima-n dinţi şi se apropie de cetate, să o atace. La un moment dat, apare Ştefan pe HD, cu mitralierele în mână:
- Ha! Aţi rupt-o-n fericire, că mama nu-i acasă!
Într-o bună zi, Ion Iliescu se hotărăşte să meargă la un sculptor vestit şi să ceară să-i sculpteze bustul. După două luni de zile, trece Iliescu pe la sculptor să vadă cum a ieşit opera de artă. Dezveleşte omul bustul, la care Iliescu rămâne şocat pentru câteva momente.
Dezmeticit, îl întreabă pe sculptor:
- Nu vă supăraţi, dar nu vi se pare c-aţi făcut ţâţe prea mari?
- Ba da, dar am avut un motiv foarte bun!, răspunde sculptorul.
Am să vă explic, e o chestiune simbolică! Deci, domnu’ Iliescu, din ţâţa dreaptă suge muncitorimea, iar din ţâţa stângă suge ţărănimea!, explică sculptorul.
- Dar intelectualitatea?, chestionă Iliescu.
- Auziţi, domnu’ Iliescu, mi-aţi cerut numai bustul!
Pe vremea lui Ceauşescu, un român e capturat de un trib de canibali. Înainte de a fi mâncat, ceru să i se îndeplinească o ultimă dorinţă:
- Aş vrea să vorbesc cu secretarul de partid.
- N-avem partid, n-avem secretar!
- Atunci, cu preşedintele de sindicat.
- N-avem sindicat, n-avem preşedinte!
Românul fu tare mirat:
- Dacă nici secretar, nici preşedinte nu aveţi, atunci cine va pune să vă mâncaţi între voi?
1
La al XIII-lea Congres al Partidului, unul din sală adoarme în scaunul său comod. Dintr-o dată, apare un şobolan în sală. Femeile sar sus pe scaune, iar bărbaţii sar în urmărirea fiarei:
- Omorâţi-l, puneţi mâna pe el, călcaţi-l în picioare!, strigă lumea în sală.
De atâtea strigăte, omul nostru se trezeşte buimac şi strigă şi el din toţi rărunchii:
- Şi pe ea, şi pe ea!...
Extenuat de lupta pentru ieşirea din criză, premierul face el însuşi una şi, cum se mai zice, dă ortul popii. Funeralii naţionale, popor, sobor, aleşi, culeşi, regrete eterne etc. Pe marginea mormântului, Traian Băsescu plânge în hohote din ambii ochi, smulgându-şi ultimele şuviţe din părul restant, iar Elena Udrea, cernită toată, jeleşte telegenic şi ecumenic. În trei cuvinte, mare jale mare!
În drum spre ieşirea din cimitir, Elena Udrea se apleacă discret la urechea lui Traian Băsescu şi-i şopteşte plină de speranţă:
- Traiane, nu-i aşa că aş putea acum să-i iau eu locul?
Iar Traian Băsescu o asigură:
- Cum să nu, Elena, numai că trebuie să te grăbeşti până nu astupă ăia groapa.
Mărirea salariului MODEL CERERE Dragă Ş€fule, Fi€care dintr€ angajaţii instituţi€i noastr€, sunt€m f€rm d€votaţi atât dumn€avoastră, cât şi instituţi€i.
Vr€m profitabilitat€, r€ntabilitat€, dar sunt€m şi noi oam€ni şi av€ m n€voi.
Bazându-n€ p€ înţ€l€g€r€a dumn€avoastră, aşt€ptăm n€goci€r€a salariilor.
Cel€ bun€!
MODEL RĂSPUNS ŞEF Dragi colegi, Actuala NUanţă economico-socială NU vi se poate imputa doar vouă.
Noi NUmai alături de voi putem aNUnţa buNUl mers al agenţiei.
ANUnţul prin care solicitaţi contiNUU majorări salariale, NU ne suprinde.
Vă aştept NU NUmai mâine, ci oricând, la biroul meu, spre a corecta NUanţele sesizate.
Ţineţi minte!
Răspunsul meu înseamnă NUmai apropiere faţă de necesităţile şi nevoile voastre!
Cele bune, ss/Șeful vostru NUmit oficial să lupte NUmai pentru drepturile voastre (care cred că vor fi satisfăcute NUmaidecât), NUț
Mai mulţi bărbaţi, în vestiarul de la sala de fitness. Deodată, un celular începe să sune pe o bancă. Un bărbat răspunde:
- Alo!
- Iubire, eu sunt!, se auzi mieros o voce de femeie.
- Oh, draga mea!
- Eşti la sală?
- Da.
- Ce bine! Sunt la numai două străzi de tine. Am văzut aici o blană persană. Tare îmi place. Pot să o cumpăr?
- Cât costa?
- Numai 1500 de dolari.
- Bine, cumpăr-o, dacă îţi place...
- Oh, iubire, înainte să vin aici m-am oprit la reprezentanţa Mercedes, m-am uitat la ultimele modele. Am vorbit cu vânzătorul şi mi-a arătat o ofertă foarte avantajoasă. Ştii, m-am gândit că ar trebui să schimbăm BMW-ul de anul trecut...
- Cât e?
- Numai 60.000 de dolari.
- Bine, dar alege una care să aibă tot ce se poate extra.
- Da, şi înainte să închid, încă un lucru... S-ar putea să fie prea mult... Azi dimineaţă m-am oprit la agenţia de vânzări imobiliare şi, ce să vezi, e de vânzare casa aceea care ne-a plăcut aşa de mult, cu piscină, parc şi în spate, plaja...
- Cât se cere?
- Numai 450.000 de dolari, e un preţ excelent!...
- Bine, mergi şi cumpăr-o, dar înainte oferă-le numai 420.000 de dolari...
- Bine, dragă, mersi mult, eşti un dulce! Te iubesc mult!
- Şi eu te iubesc! Pa!
Bărbatul închide, respiră adânc, ridică telefonul în aer şi întreabă:
- Nu ştie careva a cui e telefonul ăsta?
Doi soţi se opresc în staţia de taxi. Soţia îl întreabă pe un şofer:
- Până în centru, la Universitate, cât m-ar costa?
- 10 lei.
- Şi dacă îl luăm şi pe soţul meu cu noi, atunci cât m-ar costa?
- Tot atât.
Femeia, uitându-se la soţul său cu o umbră de dispreţ:
- Vezi, ţi-am spus mereu că nu valorezi nimic!
Întâmplare halucinantă în municipiul Odorhei Secuiesc, Regiunea Autonomă Maghiară. Un localnic s-a trezit ieri dimineaţă vorbind perfect în română, limbă pe care în mod normal nu ar fi avut cum să o cunoască. "Când ne-am trezit şi mi-a spus Bună dimineaţa într-o română perfectă, vă jur că am început să urlu", povesteşte soţia lui. "Nici nu ştiam bine în ce limbă vorbeşte, am întrebat un absolvent de Litere şi ne-a zis că e o limbă veche, dispărută de veacuri de pe aceste meleaguri. Ca să ne putem înţelege cât de cât cu el, a trebuit să chemăm tocmai de la Braşov pe cineva care vorbeşte limba asta".
Bărbatul din Harghita spune că nu înţelege cum de i s-a întâmplat tocmai lui o asemenea nenorocire. "Familia mea e aici de sute de ani şi neam de neamul meu nu a vorbit româna", zice el. "Acum, că a căzut blestemul ăsta pe mine, nu mă mai înţeleg cu nimeni în tot ţara asta. Nu pricep ce scrie pe stradă, nu pot cere o pâine. Mă simt străin în ţara mea, vă jur", a declarat omul, plângând, într-o română impecabilă. Medicii nu au nicio explicaţie pentru starea bărbatului, însă starea lui dă semne de ameliorare. Întrebat acum câteva ore de un reporter DUNA TV cum s-a putut întâmpla aşa ceva, el a răspuns "Nem tudom" într-o maghiară stricată, cu accent rutenesc.
Doi pensionari stăteau la taifas, pe o bancă, în parc:
- Ce mai ştii de Costică, fostul nostru coleg?
- Sărmanul, a murit acum un an...
- Dar Mitică, de venea şi el prin parc?
- Se împlinesc şase luni de când l-au dus la cimitir...
- Şi Ionescu? Nici pe el nu l-am mai văzut.
- Ba, să ştii că ăştia ne baga ceva în pensie ca să scape cât mai repede de noi!