Nicolae Ceauşescu, în vizită la Căminul Studenţesc. Studenţii, nemulţumiţi de cantină, cer să li se mărească indemnizaţia. Se aprobă creşterea de la 10 lei la 12 lei pe zi.
Urmează vizita la o puşcărie, unde deţinuţii sunt şi ei nemulţumiţi.
Se aprobă creşterea indemnizaţiei de la 5 lei la 50 de lei. Ion Gheorghe Maurer e revoltat şi cere explicaţii. Atunci, Ceauşescu îi zice: Taci, nu fi prost, că noi studenţi nu mai ajungem....
Doi bătrânei, după ce s-au îmbătat, au decis să meargă la o casă de toleranţă. Odată ajunşi acolo, patroana îi priveşte cu atenţie, o cheamă pe servitoare şi îi zice:
- Du-te în primele două camere şi pune câte o păpuşă gonflabilă în fiecare pat. Moşii ăştia sunt atât de beţi, încât nu-şi vor da seama de diferenţa. N-am de gând să-mi folosesc fetele pentru nenorociţii ăştia de moşi.
Servitoarea îndeplineşte ordinele şi bătrâneii se duc în respectivele camere şi îndeplinesc tema ce corespundea locului.
În drum spre casă, unul dintre bătrâni zice:
- Cred că femeia care a fost cu mine era moartă!
- Moartă?! De ce crezi asta?
- Păi, nu s-a mişcat şi nici n-a vorbit în timp ce făceam dragoste.
- Putea fi chiar mai rău, spuse celălalt. Eu cred că a mea era vrăjitoare!
- Vrăjitoare?! Ce te face să crezi aşa ceva?
- Păi, să vezi, când eram la preliminarii, am muşcat-o un pic de fund, atunci ea mi-a tras o băşină în faţă, a ieşit zburând pe fereastră şi mi-a mai luat cu ea şi proteza!
Calcul pentru mărire de salariu După mulţi ani de serviciu, un om realizează că nu a fost promovat, nu a fost transferat, nu i s-a mărit salariul, nu i s-au dat prime şi compania nici nu are de gând să facă nimic în acest sens.
Deci, omul s-a decis ca, într-o dimineaţa, să meargă la managerul direct, iar, după schimbul de amabilităţi, să-i menţioneze şefului observaţiile sale.
Zis şi făcut. Şeful, uitându-se la el, a râs şi l-a rugat să ia loc, spunându-i:
- Prietene, dar tu nu ai lucrat în compania asta nici măcar o zi!
Omul a fost surprins să audă asta, dar şeful a continuat să explice:
- Câte zile sunt într-un an?
- 365 de zile, iar o dată la 4 ani sunt 366 zile.
- Câte ore are o zi?
- 24 ore.
- Câte ore munceşti pe zi?
- 8 ore pe zi, de la ora 8.00 la 16.00.
- Aşa, deci cât la sută dintr-o zi munceşti?
Angajatul face calculele şi zice:
- 8 ore / 24ore = 1/3 dintr-o zi, adică 33,3%.
- Foarte bine, deci cât reprezintă 1/3 dintr-un an?
- 122, 1/3 x 366 zile = 122 zile.
- Vii la lucru în week-end-uri?
- Nu, domnule.
- Câte zile de week-end sunt într-un an?
- 52 sâmbete şi 52 duminici, în total 104 zile de week-end.
- Merci. Dacă eliminăm din cele 122 de zile cele 104 zile de weekend, câte zile rămân?
- 18 zile.
- Bun! În fiecare an, ai circa 3 săptămâni de concediu de odihnă.
Elimină cele 15 zile din cele 18 zile rămase. Câte zile mai rămân?
- 3 zile.
- Lucrezi de Anul Nou, Paşte şi Crăciun?
- Nu, domnule.
- Bun. Elimină cele 3 zile de sărbătoare din zilele rămase. Câte zile mai rămân?
- Niciuna, domnule.
- Păi... Ce mai doreşti? Încerci să furi de la companie?
Un bătrânel gârbovit, cu baston şi părul albit de trecerea timpului, se plimba prin parc. Doi tineri mergeau în spatele lui şi râdeau de el. Bătrânelul se întoarce către ei şi le spune:
- Nu va place bătrâneţea?
- Ce spui tataie, ai înnebunit?, răspunse unul.
- Cum să ne placă bătrâneţea!?, se miră celălalt.
- Atunci să n-aveţi parte de ea!
O femeie în vârstă, ţinând de lesă un căţel, se apropie de trecerea de calea ferată şi-l întreabă pe cantonier:
- La ce oră vine trenul dinspre Mizil?
- La zece treizeci.
- Şi cel dinspre Ploieşti?
- Dacă circulă normal, la unsprezece.
- Acum cât o fi ceasul?
- E nouă şi-un sfert.
- Hai, Bubi, putem să traversăm.
Pe plaiuri mioritice, într-un an dat de Dumnezeu mai bogat, se naşte un copil care avea calităţi de geniu. Când s-a născut, a rostit:
- Tu eşti mama, tu — tata şi ăsta e nenea doctoru’!
La un an, s-a apucat de ecuaţii diferenţiale. Părinţii, cunoscând faptul că nu ajută la nimic prea mult creier în România:
- Mai tăiaţi-i din creier, că e prea deştept!
Taie doctorii jumătate din creier şi, după operaţia reuşită, le strigă copilul:
- Tu eşti mama, tu eşti tata şi tu eşti doctorul!
Şi se apucă să rezolve nişte ecuaţii de gradul I. Părinţii, disperaţi, îi roagă pe doctori să îi ajute:
- Tot e prea deştept, nu-l lăsaţi aşa, va fi vai de el! Mai tăiaţi!
Îl bagă iar în operaţie şi îi scot tot creierul. Când se trezeşte din anestezie, copilul zice:
- Nu te cunosc, nu te cunosc, nu te cunosc! Actele la control!
Un cioban stătea sprijinit în bâtă. Bâta era cam lungă şi ciobanul stătea un pic pe vârfuri. Un turist îi spune:
- Bade, parcă e cam lungă bâta aia.
- Cam lungă.
- Şi de ce nu tai o bucată din ea?
- M-am gândit eu să tai o bucată din ea, dar, vezi tu, aici unde ţin eu mâinile, pretinul de la care o am o făcut nişte modele cu brişca şi mi-e păcat să le tai.
- Dar de ce nu tai de jos, bade?
- Doar nu mi-s nebun, că aici sus mi-e lungă, nu jos!
Cică un baci stătea în botă şi-şi privea oile. O trupă de turişti se opreşte în faţa lui şi-i admira bota sculptată:
- Bade, dar ce vor să transmită reprezentările sculpturale din partea de sus a botei?
- Apoi, e-un motiv arhaic din Maramureş...
- Bade, dar astea de sub ea?
- Păi, ăsta-i un motiv vechi din Muntenia...
- Dar astea de mai jos, bade?
- Ei, ăsta-i un motiv din Dobrogea de pe vremea Sf. Andrei...
- Dar jos de tot, de ce n-ai mai sculptat nimic, bade?
- D-apoi, ce motiv aş fi avut?
Era pe vremea lui Ştefan cel Mare, când ajung turcii peste Moldova, şi vine la Măria Sa un angajat de-al său:
- Ştefane, Ştefane, au intrat turcii în ţară, e urgie!
- Nu-i nimic, câţi sunt?
- 10000, Măria Ta!
- Şi noi?
- 1000...
- Bine, adu-mi armura şi mantaua cea roşie...
- Dar de ce mantaua roşie?
- Păi, dacă mă rănesc, să nu vadă oştenii sânge la mine şi să lupte mai departe.
Zis şi făcut. Câştigă moldovenii şi vin peste un an iar turcii:
- Măria Ta, bla, bla, bla...
- Nu-i nimic, câți sunt?
- 15000...
- Şi noi?
- Păi, am mai rămas vreo 720...
- Bine, adu-mi armura, pelerina roşie şi pantalonii mei maro...
- Ştii care e deosebirea dintre dintre un politician român şi o fată mare?
- Politicianul, când zice da, înseamnă poate, dacă zice poate, înseamnă nu, iar dacă zice nu, atunci nu-i politician.
- Şi fata?
- Dacă zice nu, înseamnă poate, dacă zice poate, înseamnă sigur da, iar dacă zice da, atunci nu mai e fată mare.
Un ţăran s-a gândit să-şi facă o fântână. Şi sapă, şi sapă, şi tot sapă câteva zile, până când, în loc să dea de apă, găseşte un pergament.
Se apucă să-l citească, dar îşi aduce aminte că nu ştie să citească şi merge cu el la primarul satului.
- Dom’ primar, găsii şi io pergamul ista în ţărână şi nu ştiu să-l citesc. Nu vrei să mi-l citeşti mata?
- N-am timp acuma, dar lasă-mi-l până mâine.
Pleacă ţăranul la casa lui, iar a doua zi, când vine la primar, îl găseşte înecat. Aşa că pleacă la înţeleptul satului.
- Nene, citeşte-mi şi mie ce scrie acilea.
Ia înţeleptul pergamentul, îl citeşte şi dup-aia zice că trebuie să mulgă vaca şi că-i spune mai târziu ce scrie. Aşteaptă ţăranul ceva timp şi se duce după el în grajd: îl găseşte spânzurat. Aşa că pleacă la primul-ministru. După ce îl citeşte şi ăsta, merge într-o cameră alăturată şi se împuşcă. Aşa că bietul ţăran se duce la preşedinte.
Dar şi ăsta se împuşcă după ce-l citeşte. Speriat din cale-afară, ţăranul merge la şcoală şi învaţă carte. După ce-şi termină studiile, vine acasă şi iese pe verandă ca să citească şi el pergamentul.
Dintr-odată, se porneşte o furtună uluitoare, îi ia pergamentul din mâini şi-l zboară ca pe un fulg de nea în adâncurile cerului.