Şedinţă de partid de pe vremea odiosului cu tema: datoria patriotică a femeii române de a dărui ţării copii. Vine secretarul de partid şi le explică la oameni de ce în România natalitatea trebuie să crească şi, ca să fie şi mai convingător, le tot spunea la oameni:
- Aţi înţeles, tovarăşi, tovarăşul Ceauşescu vrea cât mai mulţi copii...
Zice el asta de mai multe ori, le mai dă nişte statistici, mai pomeneşte iar de tovarăşul Ceauşescu care vrea cât mai mulţi copii şi la urmă întreabă:
- Are cineva de pus vreo întrebare?
Se ridică Bulă:
- Păi, tovarăşe, am înţeles ce vrea tovarăşul Ceauşescu, cum să nu înţeleg? Dar un singur lucru nu mi-e clar: o aduceţi pe tovarăşa Ceauşescu aici la noi, sau mergem noi, bărbaţii, la ea?
Hotărăşte Iliescu să-şi facă statuie. După ce aceasta e gata şi este expusă în faţa parlamentului, trece într-o dimineaţă un moş pe acolo. Stă moşul şi se holbează la statuie.
- Ce-i tataie, îl întreabă unul, de ce eşti nelămurit?
- Păi, zice moşul, are două baiuri. Unul, că nu se scrie Iliescu pentru pace, ci Odihnească-se în pace.
- Păi, dar nu-i mort încă!
- No, că ăsta-i al doilea băi!
În vizită la Scorniceşti, la părinţi, Ceauşescu găseşte televizorul spart. Supărat, îl ia la rost pe taică-su, de ce n-a chemat pe cineva să-l repare. Tatăl îi răspunde în doi peri:
- Apoi, vin ei mereu şi repară, pun geamul ăla, dar cum îl pun, cum îl sparg!
- Păi, de ce, tată, de ce-l spargi?
- Vezi tu, când erai mic şi spuneai câte o prostie, aveam un obicei... Îţi dădeam câte una peste bot! Şi am rămas cu obiceiul...
Programul Glonţul pentru pensionarii români Eşti un cetăţean pensionar bolnav şi guvernul spune că nu există nicio îngrijire medicală la domiciliu disponibilă pentru tine?
Deci, ce faci?
Planul nostru pentru pensionarii de 65 ani sau mai în vârstă: vi se dă o armă şi patru gloanţe. Vi se permite să trageţi în patru politicieni. Desigur, acest lucru înseamnă că veţi fi trimis la închisoare, dar aveţi avantajul că veţi primi trei mese pe zi, un acoperiş deasupra capului, încălzire centrală, aer condiţionat şi tot suportul de îngrijire a sănătăţii de care ai nevoie! Aveţi nevoie de dinţi noi? Nicio problemă. Nevoie de ochelari? Asta-i grozav. Aveţi nevoie de un nou şold, genunchi, rinichi, plămâni sau inimă? Sunt toate acoperite. Ca un bonus, copiii dvs. pot veni în vizită la dumneavoastră la fel de des cum o fac acum. Şi cine va plăti pentru toate astea? Este acelaşi guvern care tocmai ţi-a spus că nu îşi poate permite să te îngrijească după ce ai plătit 40 de ani taxele către stat. Şi poţi să scapi de patru politicieni inutili şi, în plus, pentru că eşti un prizonier, nu trebuie să mai plăteşti taxe pe venit.
Este aceasta o ţară mare, sau ce?
Dezastru în învăţământul românesc: mai există elevi în clasa a XII-a care ştiu să scrie şi să citească!
Încă din clasa I, Alexandru şi-a dat seama că are un handicap, deoarece ştie să scrie şi să citească. Ajuns în clasa a XII-a, starea lui Alexandru s-a agravat, el aflându-se într-un pericol real să ia examenul de bacalaureat din prima şi să facă ceva în viaţă.
În continuare, părinţii lui Alexandru nu ştiu unde au greşit, însă degeneratul refuză să scrie cu “sh”, “tz”, “k”, pune toate virgulele la locul lor, e fluent în mai multe limbi şi nu ia droguri uşoare.
Ministrul Educaţiei a constituit o comisie de anchetă pentru a afla unde s-a greşit.
La farmacie vine o bătrână de 80 de ani cu o reţetă. Farmacistul o întreabă:
- Reţeta este pentru dvs.?
- Da.
- Ştiţi că este o reţetă de anticoncepţionale? Acestea nu vă fac nimic.
- Ba da, mă fac să dorm liniştită.
- Cum aşa?
- Iau câte o pastilă în fiecare dimineaţă, o pisez şi o dizolv în paharul cu suc al nepoatei mele de 16 ani. Aşa dorm eu liniştită!
Ciobanul, după o furtună, îşi pierde o oaie. Plecând în căutarea ei, se întâlneşte cu un om care sapă ceva. Ciobanul îl întreabă dacă nu a văzut o oaie, iar acesta îi spune că are de săpat de aici până acolo.
- Ce rămâne, săp şi mâine.
Ciobanul îi spune că nu-l interesează ce face şi îi repetă întrebarea, la care omul îi dă acelaşi răspuns. Puţin iritat, ciobanul îi mai spune încă o dată întrebarea, iar omul îi răspunde că are de săpat de aici până acolo, iar:
- Ce rămâne, săp şi mâine.
Ciobanul pleacă, lăsându-l să sape în continuare şi, după o zi de căutare, îşi găseşte oaia. Întorcându-se, îl găseşte pe nebun săpând în continuare. Ciobanul, văzându-l, i se face milă de el şi se hotărăşte să-i dea lui oaia, dar nebunul îi spune că are de săpat de aici şi până acolo, iar:
- Ce rămâne, săp şi mâine.
Într-un târziu, tot certându-se între ei, trece pe lângă ei un poliţai călare şi îi întreabă ce se întâmplă, la care ciobanul îi spune că nebunul sapă de trei zile şi tot nu găseşte nimic, şi:
- Am vrut să-i dau lui o oaie şi el îmi tot spune că are de săpat de aici şi până acolo, iar ce rămâne, sapă şi mâine.
Poliţaiul, uitându-se când la unul, când la celălalt, într-un târziu concluzionează:
- Bă, şmecherilor!... Voi vreţi să-mi furaţi calul...
Doi pensionari se întâlnesc după mulţi, mulţi ani. Unul pesimist, celălalt optimist. Pesimistul către optimist:
- Prietene, s-a întâmplat cea mai mare nenorocire din viaţa mea!
- Care, mă?
- Mi-a murit instrumentul!
Optimistul, râzând:
- Şi ce, mă, asta e nenorocire? Uită-te, şi mie mi-a murit, dar vezi ce frumos atârna?
- Auzi, bă, noi de ce stăm în groapa asta şi săpăm şi şeful stă la umbra copacului, sus?
- Nu ştiu, bă, întreabă-l!
- Şefu’, noi de ce stăm în groapa asta şi săpăm şi dvs. staţi la umbra copacului?
- Inteligenţa...
- Ce-i aia?
- Uite, eu îmi pun mâna pe copacul ăsta şi tu încearcă să o loveşti cu pumnul.
Când loveşte, şeful fereşte mâna. Zis, încercat, ferit, ratat, înţeles.
- Ia zi, mă, ce a zis şeful?
- A zis că din cauza inteligenţei...
- Ce-i aia?
- Fii atent, io îmi pun mâna pe faţă şi tu încearcă să o loveşti cu lopata...
Ştefan cel Mare adunase oastea în vederea unei bătălii cu turcii.
Ca de obicei, îşi îmbărbătează supuşii, strigând de răsună valea:
- Încălecaţi, moldovenii mei!
Ca un tunet răspund răzeşii:
- Încălecăm, Măria Ta!
După ce zdrobesc bine oastea turcească, se întâlnesc cu toţii la locul de adunare. Ştefan porunceşte:
- Descălecaţi, oştenii mei!
- Descălecam, Măria Ta!
Descălecând, Ştefan zăreşte într-un tufiş un pachet de biscuiţi.
Citind cu atenţie eticheta, puţin nedumerit, ridică pachetul de biscuiţi, spunând:
- Biscuiţi, oştenii mei!
- Biscuim, Măria Ta!
Un tip în tren, cu un şobolan pe umăr. În faţa lui, o babă. Tipul, ca tot omul, se scobea în nas, râgâia, se scărpina în cur. Baba, ca toate babele, s-a oripilat rău la fazele astea, dar n-a zis nimic până nu s-a dat tipul jos din tren şi a trecut, pe peron, prin faţa geamului.
Atunci, baba s-a dezlănţuit:
- Nesimţitule! Fir-ai al dracului tu cu tot neamul tău, urlă baba pe geam la el.
- Să-ţi sparg morminţii mă-tii de babă afurisită, căca-m-aş în adâncul sufletului tău şi târî-mi-aş căcatul pe crucea ta, răspunde omul, cu aplomb.
Şobolanul de pe umărul lui se băgă şi el în discuţie:
- Şi dacă ai pisică, spune-i c-am zis să-mi mănânce penisul!