Un tragic incendiu a distrus ieri biblioteca personală a politicianului de renume şi patronului de la Steaua, Gigi Becali. Ambele sale cărţi au fost mistuite de flacări. Purtătorul de cuvânt al omului de afaceri a declarat că acesta este cu atât mai afectat, încât nici nu apucase s-o coloreze pe cea de-a doua.
Era pe timpul lui Ceauşescu şi trebuia la o fabrică să se dea afară personal.
DIRECTORUL: Eu ar trebui să plec, că sunt cel mai mare în grad!
Dar ce-ar zice tovarăşul X, prietenul meu bun de familie, când aude că voi fi dat afară?
PERSONALUL: Aşa e, nu poate să plece dom’ director!
INGINERUL ŞEF: Având în vedere că eu sunt al doilea în grad după director, eu trebuie să plec acasă, dar ce-ar spune tovarăşul Y, care e mai sus ca tovarăşul X?
PERSONALUL: Aşa e, nu puteţi să plecaţi, domn’ inginer şef!
Şi aşa mai departe, până vine rândul lui nea Vasile, portarul.
PERSONALUL: Nea Vasile, ne pare rău pentru dvs., dar trebuie să părăsiţi întreprinderea!
NEA VASILE: Măi băieţi, eu am trei copii de hrănit! Mai ţineţi-mă şi pe mine o lună, până îmi găsesc altceva...
PERSONALUL: Bine, Nea Vasile! Cum spui dumneata!
Peste o săptămână, trece Ceauşescu pe la fabrică. I se explică cum funcţionează maşinile (nu înţelege, nota povestitorului), dar, deodată, îl vede pe nea Vasile.
CEAUŞESCU: Nea Vasile, ce mai faci, măi, mai ştii când jucam noi fotbal în bocancii făcuţi de tata?!
NEA VASILE: Da, măi, Nicule! Tu ce mai faci, cum îţi merge? Tot cu Leana o freci?
CEAUŞESCU: Da! Ce să fac?! Fii atent aici, nea Vasile, uite zece numere de telefon, dacă ai vreo problemă, sună la orice oră!
NEA VASILE: Mulţumesc, dar nu e nevoie!
Ceauşescu pleacă.
DIRECTORUL: Vasile, îl cunoşti pe Ceauşescu?
VASILE: Bineînţeles, de când eram copil!
DIRECTORUL: Păi, de ce nu ai spus... Uite, te trimit la o şcoală de maiştri, să înveţi o calificare!
La şcoala de maiştri, vine la un moment dat Elena Ceauşescu în inspecţie. I se explică cum funcţionează maşinile (nu înţelege, nota povestitorului), dar, deodată, îl vede pe Vasile.
ELENA: Vasile! Ce mai faci, omule?
VASILE: Bine, Leano, pe aici şi eu!
ELENA: Mai ştii când ne pupam noi în tufişuri?
VASILE: Mai ştiu, cum să uit aşa ceva! Tot cu Nicu o mai freci?
ELENA: Tot cu el, doar e un om bun, nu? Fii atent aici, dacă ai vreo problemă, ia aici 20 de numere de telefon. Dacă se iveşte ceva, ai o problemă, sună!
VASILE: Mulţumesc, dar nu e nevoie!
Directorul de la Şcoala de maiştri rămâne mască.
DIRECTORUL: De ce n-ai spus, nea Vasile, că o cunoşti pe Elena Ceauşescu?
VASILE: Păi, eu cunosc pe toată lumea!
DIRECTORUL: Ei, na, şi pe Papa de la Roma?
VASILE: Şi!
DIRECTORUL: Dacă îl cunoşti pe Papa, eu te avansez în grad până la inginer şef şi o să o freci toată viaţa!
VASILE: Bine!
Se dau telefoane la cele zece numere de telefon, se aranjează totul pentru nea Vasile şi se duc la Vatican cu elicopterul.
VASILE: Uite, băieţi, cum faceţi: pe mine mă ştiu băieţii de la pază, dar pe voi nu, aşa că intru şi o să apar cu Papa pe terasa aia.
PERSONALUL: Da, sigur, Vasile, hai s-o vedem şi pe-asta!
Peste o jumătate de oră, apare şi nea Vasile cu Papa pe terasă.
Personalul nu ştia cum arată Papa, aşa că întreabă pe un catolic înrăit din Australia:
PERSONALUL: Ia zi, domnule, ăla de la balcon e Papa?
AUSTRALIANUL: Nu prea văd bine până acolo, dar ăla de lângă el e sigur nea Vasile!
Din cauza serviciului meu sedentar şi consecinţă a acumulării de grăsime pe burtă, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal într-o sală de sport pe o perioadă de o săptămână. Am acceptat bucuros şi chiar m-am dus personal să mă programez.
La sală, m-au repartizat la o instructoare personală pe care o cheamă Nadia, o bunăciune sculpturală de 26 de ani, model de echipament sportiv, după câte mi-am putut da seama după afişele lipite pe pereţi. Ea mi-a explicat că ar fi util să-mi notez într-un carneţel experienţele, pentru a putea observa eu însumi progresul.
Zis şi făcut. Acum aş vrea să împărtăşesc cu voi.
Prima zi:
M-am trezit la 6 dimineaţa, cum stabiliserăm. Destul de greu să te scoli din pat ca să mergi la sală, dar totul s-a schimbat când am ajuns acolo şi am văzut că Nadia mă aştepta.
Părea o zeiţă greacă, ochi verzi şi un surâs uriaş, cu buze cărnoase şi spectaculoase. Mi-a făcut un tur de sală, mi-a arătat aparatele şi mi-a măsurat pulsul după cinci minute de bicicletă.
Şi-a făcut griji, pentru că i s-a părut pulsul meu accelerat, dar am profitat ca să-i fac un compliment şi i-am zis că era din cauza ei, pentru că purta un costum de lycra care-i intra în poponeţ.
Mi-a făcut destulă plăcere s-o urmăresc dând lecţii de aerobică la finalul zilei mele de exerciţii. Nadia mă menţinea motivat să-mi fac exerciţiile, în ciuda durerii mele de abdomen.
A doua zi:
Am băut două ceşti de cafea şi, într-un final, am reuşit să ies din casă. Nadia m-a pus să mă întind cu faţa în sus, m-a pus să ridic o bară grea de metal şi pe urmă s-a mai şi hazardat să-i pună nişte greutăţi! Pe banda de alergat, picioarele îmi erau cam moi, dar am reuşit să fac un kilometru. Surâsul său aprobator şi ochiadele ei au făcut să merite osteneala.
Mă simţeam grozav. Era o viaţă nouă.
A treia zi:
Singurul mod în care am putut să-mi spăl dinţii a fost punând periuţa de dinţi pe chiuvetă şi mutându-mi capul dintr-o parte în alta. Cred că am o hernie abdominală. Să conduc n-a fost deloc uşor: până şi pentru a frâna maşina mă durea. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu.
Nadia şi-a pierdut un pic răbdarea cu mine, pentru că a considerat că scâncetele mele deranjau pe ceilalţi asociaţi ai clubului. Ca să fiu sincer, vocea ei mi se părea cam acută aşa devreme dimineaţa şi când ridică tonul devenea nazală şi foarte supărătoare. Mă dor testiculele când merg pe banda alergătoare şi în consecinţă Nadia m-a mutat la scară. Mă întreb de ce mama dracului cineva ar inventa o maşină care să facă ceva ce a devenit demodat odată cu apariţia ascensoarelor? Ea mi-a zis că o să mă ajute să fiu în formă şi să mă bucur din plin de viaţă. Altă imbecilitate de-a ei! Fata asta e doar frumoasă!
A patra zi:
Nadia mă aştepta cu nenorociţii săi ochi verzi sfredelindu-mă ca un pumnal şi cu surâsul său batjocoritor stil Jack Nicholson în Batman. N-am putut evita să ajung cu o jumătate de oră întârziere:
fix timpul de cât am avut nevoie pentru a-mi lega şireturile de la adidaşi. Cretina m-a pus să lucrez la aparate, dar, când a fost un pic neatentă, am fugit să mă ascund la baie. A trimis alt instructor după mine să mă caute şi, drept pedeapsă, m-a pus să vâslesc şi mi-a scăpat un pârţ pe care l-a auzit toată sala. De când sunt nu m-am simţit mai ruşinat.
A cincea zi:
O urăsc pe Nadia mai mult decât pe orice altă fiinţă de pe lume.
Anemică de rahat, cu buzele ei cu colagen, blondă fără creier. Dacă aş mai avea o bucăţică de corp care să nu mă doară, i-aş trage şuturi în fund, mama ei de dobitoacă. A vrut să-mi lucrez tricepşii.
Eu nu am tricepşi.
Şi, dacă nu vrea să sparg pardoseala sălii, să nu-mi dea nenorocitele de bare de greutate şi nimic altceva ce cântăreşte mai mult decât un sandwich. Bicicleta m-a făcut să leşin şi m-am trezit pe patul unei nutriţioniste, altă slăbănoagă imbecilă care mi-a dat o lecţie de alimentaţie sănătoasă. Nenorocita, habar n-are ce înseamnă să-ţi fie foame. De ce naiba n-am avut baftă de ceva mai liniştit, cum ar fi un curs de bucătărie sau de coafură?
A şasea zi:
Nenorocita dracului de Nadia mi-a lăsat un mesaj pe robot, cu vocea ei scârboasă, pentru a mă întreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca să arunc naibii telefonul, dar pe urmă n-am mai avut forţa să-l ridic, nici să ridic telecomanda televizorului, în consecinţă a trebuit să suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ăla de National Geographic. Şi a trebuit să văd un program despre împerecherea păsărilor, şi eu, care nu mă mai sunt în stare să fac sex de şase zile.
A şaptea zi:
L-am rugat pe şoferul camionetei bisericii să mă ducă la slujbă, ca să-i mulţumesc lui Dumnezeu că a trecut săptămâna asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul să mă trimită să fac ceva mai distractiv: un cateterism cardiac sau o analiză de prostată.
Cineva bate la porţile raiului. Apostolul Petru deschide şi vede un jucător de fotbal.
- Tu cine eşti?
- Sunt jucător în naţionala României.
- Şi... cum de ai nimerit poarta?
Sâmbătă, 10 ianuarie 2004, la Hotel Marriott, printre mai multe nunţi ce se desfăşurau în sălile învecinate, a avut loc şi Consiliul Naţional al Partidului Noua Generaţie. Gigi Becali a fost numit cu unanimitate de voturi preşedintele PNG. Iată câteva dintre cele mai spumoase declaraţii făcute de către noul venit în politică:
o Eu vreau să intru în Parlament, dacă partidul va obţine cinci la sută la alegeri. Dar, vreau deputat pentru că e mai mare decât senator.
o Nu voi candida decât la ce ştiu că sunt capabil. La Preşedinţie, dacă nu pot, nu mă bag. Nu sunt tentat nici de primărie, ci doar de Parlament.
o PNG are deja o temelie şi m-am hotărât să construiesc mai departe. Eu voi fi comandantul suprem. Doctrina sa e una creştină, iar când spui creştin, spui toate lucrurile bune.
o N-aş vrea să reuşesc în politică aşa cum am făcut în fotbal.
Am vrut altceva în fotbal, dar sper să obţin de la politică.
Cică Emil Constantinescu mergea pe malul unui lac. La câţiva paşi, peştişorul de aur se zbătea pe uscat. Milu îl ia şi-l aruncă în apă.
Peştişorul fermecat îi e recunoscător:
- Acum, însă, cele trei tradiţionale dorinţi ar trebui să fie numai două, dar, cu criza asta, numai una pot să-ţi îndeplinesc. S-o auzim!
- Păi, e o fată tare frumoasă undeva în vest, o cheamă Claudia Schiffer, ştii aş vrea şi eu o noapte cu ea...
Peştişorul îşi dă ochii peste cap, pare că i se cere imposibilul.
- Nu se poate... E prea departe şi mai trebuie să înot împotriva curentului, pe Dunăre în sus... E prea mult de mers... N-ai şi tu o altă dorinţă, ce Dumnezeu?
- Păi, atunci, dacă se poate, aş vrea să rămân preşedinte...
Peştişorului îi ies ochii in orbite, pupilele i se dilată cât un pepene, aripile i se ridică în sus, ca de arici. Într-un târziu, decide:
- Cum ziceai că o cheamă pe fata aia?
Vine într-o zi Dumnezeu şi cu Sfântul Petru la Bulă şi îi spun că îi pot îndeplini trei dorinţe.
- Dar, ia aminte, Bulă, că soacra ta va avea de două ori mai mult din orice îţi doreşti tu. Deci?
- Ia, Doamne, vreau şi eu un conăcel, acolo, cu 500 mp, teren de tenis, piscină...
Pac, apare într-o clipă un căsoi uriaş, cu piscină, teren de tenis.
Alături, apare un ditai castelul, cu două piscine şi celelalte, în dublu exemplar. Vede Bulă, se face verde.
- A două dorinţă, Bulă!
Nu foarte convins şi încă şovăind, Bulă zice:
- Dă-mi, Doamne, $ 10 milioane.
Apar împrejur pungi cu bani peste tot. Pe proprietatea de alături, la soacră-sa, apare un munte de două ori mai mare de bani. Bulă transpiră, se face roşu ca racul...
- Mai ai încă o singură dorinţă de îndeplinit, gândeşte-te bine!
- Doamne, mi-a ajuns. Nu mai vreau nimic...
- Hai, Bulă, că nu o să mai aşa o ocazie a doua oară în viaţă...
- Nu, nu, nu!
- Te mai întreb ultima dată...
Stă Bulă, se gândeşte profund şi, evrika!:
- Doamne, bate-mă până sunt pe jumătate mort!
Soţul vede în programul TV că va fi finala la categoria supergrea la box profesionist, etichetată ca meciul secolului. A hotărât să se pregătească să vadă meciul: cumpără bere, cumpără alune, pune berea la rece, curăţă şi prăjeşte alunele, se aşează comod în fotoliu, gata să privească meciul. Doar ce a început şi, în secunda 7, e K.O.
şi lupta a luat sfârşit! Omul nostru n-apucase nici măcar o gură de bere să înghită!
În acel moment, soţia apare din bucătărie şi, cu sarcasm, spune:
- Ei! Acum mă înţelegi şi pe mine?
Q: Când ştii că lumea s-a întors pe dos?
A: Ştii că lumea s-a întors pe dos când cel mai bun rapper este alb, cel mai bun jucător de golf este negru şi cel mai înalt baschetbalist din NBA este chinez.
Q: De ce nu sunt mingile de baschet verzi?
A: Aţi mai văzut un negru să arunce o lubeniţă?!
La o şcoală scoţiană, profesorul întreabă:
- Ce a făcut înotul un sport foarte popular în Scoţia?
La care, unul din elevi:
- Taxa de pod!...