Conferinţa internaţională a mafioţilor. După conferinţă, il capo di tutti capi îl cheamă pe Ion, şeful mafiei româneşti, la el.
IL CAPO: Auzi, Ioane, tu ai vilă din asta cu 2 etaje, cum am eu?
ION: Nu...
IL CAPO: Dar Merţane ca ale mele, ai?
ION: Nu...
IL CAPO: Dar lanţ din ăsta gros cât 2 degete, de aur, ai?
ION: Nu...
IL CAPO: Măi, păi ce mafiot eşti tu? La congresul următor să nu te aud că nu ai ce ţi-am zis azi, clar?
Merge Ion acasă şi îl strigă pe servitorul lui, Ghiţă.
ION: Ghiţă! Dărâmă ultimele 3 etaje de la casă, vinde elicopterele şi cumpără Merţane, iar câinele du-l în casă, că lanţul lui trebuie săl port eu.
Directorul unei companii cu capital integral românesc se adresează managerului de resurse umane:
- Eu vreau să găsiţi în intreprinderea noastră o persoană energică, cu capacităţi impresionante. Şi să fie tânăr! Să fie capabil să ocupe postul meu pe viitor!
- Şi apoi ce să facem?
- Cum îl găsiţi, să-l concediaţi imediat!
DOCTORUL AMERICAN: La noi, în America, medicina e aşa de avansată, că scoatem un rinichi de la un pacient, îl transplantăm la altul şi după 6 săptămâni, ăla deja îşi caută de lucru!
DOCTORUL GERMAN: E nimica toată. La noi, în Germania, scoatem un plămân de la un pacient, îl transplantăm la altul şi după 4 săptămâni ăla deja îşi caută de lucru!
DOCTORUL RUS: Nici asta nu-i mare scofală! La noi, în Rusia, scoatem jumătate de inimă de la un pacient, o transplantăm la altul şi după 2 săptămâni, amândoi deja îşi caută de lucru!
DOCTORUL ROMÂN: N-avem ce să comparăm, toţi sunteţi înapoiaţi faţă de noi! La noi, în România, am luat câţiva fără creier şi fără inimă şi i-am pus în fruntea ţării. Acum, toţi ne căutăm de lucru.
Janos ungurul şi Ion ardeleanul stau de vorbă. Janos întreabă:
- Zi, mă, Ioane, că tu eşti om cu carte, ce-i aia apărhaid?
- Păi, mă, Janos, toată lumea ştie că înseamnă ura de rasă.
- Dar ura de rasă ce-i, mă, Ioane?
- Mă, dar tare încuiat mai eşti. Hai s-o luăm băbeşte, să-ţi explic ca la şcoală. De exemplu, eu sunt alb şi tu eşti nigger... Şi eu îmi bag picioarele în gura ta de ungur împuţit ce eşti tu!
Un lăutar rrom intra în cabina lui, cu un aer de nemulţumit şi începe să-şi strângă lucrurile. După el intră stăpânul localului şi zice nervos:
- Atunci... e adevărat?... pleci?
- Sigur! Plec în străinătate! Asta-i o ţară de rasişti şi xenofobi!
- D... dar, spectacolul? Mă laşi aşa suspendat? Şi de unde ai scos-o pe asta cu rasismul şi xenofobia?
- Sunteţi!
- Bine! Cineva ţi-a zis ceva, nu? Păi îl dau afară, îţi jur!
- Nu, eu am făcut un sondaj şi asta-i o ţară de rasişti şi xenofobi!
- Un sondaj? Şi pot să ştiu ce întrebai?
- Eu întrebam: "Sunteţi pentru exterminarea ungurilor, ţiganilor şi farmaciştilor?" - Farmaciştii? De ce farmaciştii?
- Exact aşa răspundeau toţi!
Trei amici, evident, români, erau într-o barcă şi dădeau la peşte, când, deodată, un înger vindecător apare lângă ei. Ăştia, înmărmuriţi, după ce le revine glasul, încep să ceară una alta.
PRIMUL ROMÂN: Eu am o durere mare de spate de câţiva ani, nu pot să scap de ea...
Îngerul îi atinge spatele şi primul român e vindecat.
AL DOILEA ROMÂN: Eu trebuie să port ochelari toată viaţa, că nu văd bine, şi aş vrea să văd şi eu clar lucrurile care mă înconjoară...
Îngerul îi ia ochelarii, îi aruncă în apă şi ochii i se vindecă, vede perfect. Se uită îngerul şi la al treilea român, care, însă, se tot fereşte de el.
AL TREILEA ROMÂN: Pe mine să nu mă atingi! Eu primesc pensie de boală!
Nevasta lui lon, Maria, mai că este surprinsă de acesta făcând sex cu amantul ei. În grabă mare, Maria îi spune amantului:
- Ascunde-te în spatele televizorului, imediat!
Ion porneşte televizorul şi-şi soarbe obişnuită bere. Sărmana nevastă nu mai ştia cum să-l facă pe bărbatu-său să iasă din cameră. În cele din urmă, strigă din bucătărie:
- loane, vino repede să vezi ce ciudăţenie mi s-a întâmplat! Am scăpat o farfurie de porţelan pe jos şi mi-a sărit înapoi în mână, intactă!
- Asta-i nimic! strigă din camera soţul. Adineauri, un jucător a fost penalizat cu cartonaş roşu şi eliminat de pe teren şi a ieşit tocmai pe aici, pe lângă mine!
Începutul anului şcolar, într-un liceu din America, diriginta prezintă clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki din Japonia.
Începe ora:
- Să vedem, cine ştie cel mai mult despre istoria Americii. Cine a zis: “Libertate sau moarte”?
Tăcere de mormânt în clasă, numai Suzuki ridică mâna:
- Patrick Henry 1775 Philadelphia.
- Bravo Suzuki! Şi cine a zis: “Ţara este poporul, de aceea poporul nu poate să moară”?
SUZUKI: Abraham Lincoln 1863 Washington.
Diriginta se uită peste clasă şi zice:
- Mi-e ruşine pentru voi, Suzuki vine din Japonia şi stie mai multe despre America decât voi!
Din spate se aude o voce:
- Pupă-mă-n cur, Japo împuţit!
- Cine a zis? întreabă diriginta.
Suzuki se ridica şi zice:
- Generalul McArthur 1942 la Guadalcanal şi Lee Iacocca 1982 la şedinţa acţionarilor Chrysler.
În clasă iarăşi linişte, numai din spate se aude iară:
- Îmi vine să vomit!
Diriginta strigă:
- Cine a fost nemernicul?
SUZUKI: George Bush senior către Tanaka, ministru japonez, în timpul unei mese de serviciu, Tokio 1991.
Un elev se ridică şi zice:
- Suge-mi-o!
Diriginta, crizată:
- De ajuns! Cine a fost impertinentul?
SUZUKI: Bill Clinton către Monica Lewinsky, 1997 Washington, Casa Alba, Biroul Oval.
Înca un elev se ridică si zice:
- Suzuki ăsta e un rahat mare!
SUZUKI: Valentino Rossi 2002 Brazilia Superbike GP.
În clasă e un haos total, diriginta leşină, se deschide uşa şi intră directorul:
- O adunatură de idioţi mai mari ca voi n-am văzut în viaţa mea!
SUZUKI: Traian Băsescu către Gheorghe Ialomiţeanu, ministru de finanţe, la o nouă şedinţă de rectificare a bugetului şi de creare a noi impozite, Bucureşti, ianuarie 2011.
Într-o zi, badea Gheorghe îşi ia un casetofon la maşină. Peste noapte, hoţii îi sparg maşina şi îi fură casetofonul. A doua zi, badea îşi cumpără alt casetofon, dar peste noapte se întâmplă acelaşi lucru. Supărat, badea Gheorghe nu-şi mai cumpără casetofon.
Pe seară, pentru a nu-i mai fi spartă maşina, pune pe geam un bilet: “Nu are casetofon”.
Următoarea zi, în loc de maşină, găseşte un bilet pe care scria: “Lasă că îI punem noi”.
Un investitor american se plimba pe malul Dâmboviţei, îngândurat. Vede în apele tulburi un peştişor de aur, îl pândeşte şi reuşeşte să-l prindă.
Peştişorul îi spune:
- Dacă îmi dai drumul îţi îndeplinesc o dorinţă.
Americanul acceptă târgul şi îşi negociază dorinţa.
AMERICANUL: Ştii, peştişorule, mi-e frică de apă şi de avioane, şi tare aş vrea să pot conduce până în Hawai. Ce zici, construieşte un pod până acolo?
PEŞTIŞORUL: Îmi ceri ceva foarte greu, aproape imposibil. Mult beton, fier... Nu mai bine îţi pui altă dorinţă?
AMERICANUL (după o lungă meditaţie): Fă-mă să-i înţeleg pe români.
PEŞTIŞORUL (după o şi mai lungă meditaţie): Pe câte benzi, pe două sau pe patru?
Soacra îşi invită ginerele la masă. Ginerele foarte suspicios, acceptă totuşi invitaţia.
Pe masă, diferite salate, preparate din carne de pui, porc, cartofi vreo trei feluri, deserturi, bere rece, vin...
La un moment dat, soacra merge la bucătărie. Ginerele apucă o bucăţică de carne şi i-o dă pisicii.
Aceasta, după câteva crampe, cade inertă sub masă.
Nervos tare, apucă o cratiţă goală şi când intră soacra, îi trage una de o lasă lată pe jos.
Vâzând episodul cu un ochi întredeschis, pisica strigă fericită de sub masă:
- Yes!