Nu demult, la o şcoală, la economie.
PROFESOARA: Ia spune, elev, cu ce seamănă economia noastră de piaţă?
ELEV: Cu un vapor...
PROFESOARA: Cum vine asta?
ELEV: Păi, doamnă profesoară, este că economia noastră de piaţă abia se ţine pe linia de plutire?
PROFESOARA: Este.
ELEV: Se clătină din toate părţile?
PROFESOARA: Se clatină.
ELEV: Îţi vine să vomiţi?
PROFESOARA: Îţi vine.
ELEV: Poţi să cobori?
PROFESOARA: Nu poţi!
Iţic, care locuieşte la Tel Aviv, îi telefonează fiului său David, care a emigrat la New York, şi-i spune:
- Regret că-ţi stric ziua, dar trebuie să-ţi spun că eu şi maică-ta suntem pe cale să divorţăm. 45 de ani de suferinţă sunt de ajuns.
- Tată, cum poţi să spui asta? Şi chiar acum, înainte de sărbători!, strigă revoltat fiul său.
- Nu mai pot s-o văd în faţa ochilor, răspunde tatăl, ne-am plictisit unul de celălalt şi sunt sătul de toată povestea asta, aşa că fă-mi un serviciu şi sun-o pe soră-ta Anna la Chicago, să ştie şi ea.
Şi Iţic închide rapid telefonul. Disperat, fiul o sună pe soră-sa, care rămâne mască.
- Cum, vor să divorţeze? La vârsta lor?! Am eu grijă de asta.
Şi-l sună direct pe tatăl ei şi-i spune:
- N-o să divorţaţi! Nu faceţi nimic până când eu şi frate-meu nu ajungem la voi. M-ai înţeles? NIMIC!
Şi trânteşte telefonul.
Tatăl se întoarce spre soţia lui, spunându-i:
- Totul e foarte bine, Rebecca! Copiii vin să-şi petreacă sărbătorile cu noi şi, în plus, o să-şi plătească singuri biletele de avion.
Se întâlneşte Ion cu Gheo.
ION: Mă Gheo, aseară aproape că l-am văzut pe tată-tău.
GHEO: Doamne feri, d’apăi ce vorbă-i asta, mă Ioane? Ori l-ai văzut, ori nu l-ai văzut, cum îi asta că aproape că l-ai văzut?
ION: Păi mă, tată-tău nu lucră în gară la Dej?
GHEO: Ie!
ION: Şi în echipa lui nu au salopete de alea galbene cu numere pe ele?
GHEO: Ie.
ION: Şi tată-tău nu are număru’ 55?
GHEO: Ie.
ION: No, apăi d’aia zic, io l-am văzut pe ăla cu număru’ 54.
Ca să o verifice pe nevastă-sa cât de mult ţine la el, într-o bună zi, soţul se preface că a murit.
Nevastă-sa se frământa prin casă:
- Cu ce să-l îmbrac?! Să-i pun pantofii aştia noi Lasă, că-s buni şi tenişii! Să-i pun costumul ăsta bun?! Lasă, că-i bun şi treningul… Îl pune în sicriu şi începe să jelească:
- Unde te duci tu, bărbateeeeeee?! Unde te duci?!
Din sicriu, soţul îi răspunde:
- La stadion, că aşa m-ai îmbrăcat!
O babă de 90 de ani merge să voteze. Intră în cabină şi stă, şi stă...
şi nu mai iese, spre surprinderea tuturor.
Îngrijorat, preşedintele comisiei merge să vadă ce s-a întâmplat:
- Mamaie, s-a întâmplat ceva, te putem ajuta?
- M-ai putea maică, tot şed şi mă cuget: cum se scrie corect futuvă, legat sau dezlegat?!...
Doi ardeleni privesc la ProTV. Se transmit ştirile de la ora 8, unde o femeie vrea să se arunce de la ultimul etaj al unei clădiri.
- Pariez pe cinci mii de lei că se aruncă, spune primul ardelean.
- De acord, spune al doilea ardelean.
Femeia se aruncă şi al doilea ardelean scoate portofelul, dar primul ardelean nu vrea să primească banii:
- Ştii ce? Eu am văzut şi ştirile de acum două ore.
- Şi eu, spuse primul ardelean, dar nu credeam că se va arunca şi a doua oară!
Ion şi Gheo, trecuţi bine de 90 de ani, stăteau în faţa casei pe băncuţă şi povesteau. La un moment dat, îl întreabă Ion pe Gheo:
ION: Mă, da’ cu sănătatea, cum mai stai?
GHEO: Bine, mulţam Domnului, am avut numa’ nişte probleme de memorie, da’ am găsit un doctor tare bun şi m-o tratat.
ION: Apăi, mă Gheo, zî-mi şi mie cum îl cheamă pe doctoru’ cela, că şi io am probleme cu memoria.
GHEO: Păi, îl cheamăăăă... Stai aşe, cum Dumnezău îl cheamă...
Num-un ptic, că îţi zîc amu... Ăăăă, apăi, cum să cheamă floarea aia micuţă cu mijlocu’ galbăn şi cu petale albe?
ION: Apăi, aia-i margaretă, mă, Gheo.
GHEO: No, aşe, că bine zici... Margaretoooooo, cum îl cheamă pe doctoru’ ăla?
Ardeleanul îşi scoate soţia la oraş şi nimeresc într-un club cu program de noapte. Începe programul cu fetiţe şi ardeleanul bea câteva pahare de vin.
ARDELEANUL (soţiei): Uite, dragă, ce bine arată fetele astea, ce suple sunt, nu ca tine, grase ca o batoză.
După un timp şi alte câteva pahare de vin:
ARDELEANUL (tot soţiei): Uite, dragă, ce trăznet arată fetele astea, ce sâni împungători, ce picioare! Nu ca tine, ca o batoză.
După încheierea programului, pleacă acasă, unde ardeleanului i se face poftă de sex.
SOŢIA (respingându-l): Vrei să pornesc batoza pentru un pai?
Pachetul salvator U.E.
Vremea este mohorâtă într-un orăşel din România. Plouă şi toate străzile sunt goale. Vremurile nu sunt nici ele mai bune şi lumea trăieşte de pe o zi pe alta.
În aşa o zi, se face că apare un turist german în orăşel, opreşte la un hotel, îi spune proprietarului că ar dori să înnopteze aici, dar vrea să vadă mai întâi camerele.
Drept gaj, depune o bancnotă de 100 Euro. Proprietarul îi predă câteva din cheile camerelor.
1. Cum musafirul a urcat scările, hotelierul ia bancnota fuge la măcelar şi-şi plăteşte datoria.
2. Măcelarul ia cei 100 Euro, fuge de-a lungul străzii şi-l plăteşte pe ţăran.
3. Ţăranul ia cei 100 şi-şi achită datoria la depozitul asociaţiei ţărăneşti.
4. Angajatul ia banii, aleargă la cârciumă, unde achită consumaţiile date pe credit.
5. Cârciumarul ia cei 100 Euro şi-i dă prostituatei de la bar pentru că şi ea a avut zile grele, după ce a oferit plăceri pe credit.
6. Femeia fuge la hotel şi plăteşte camera cu 100 Euro.
7. Hotelierul aşează bancnota pe tejgheaua de la recepţie, moment în care apare turistul, cere gajul înapoi şi pleacă, pentru că nu i-a plăcut nici o cameră din cele la care a avut chei şi părăseşte orăşelul.
→ Concluzii:
Nimeni nu a produs nimic.
Nimeni nu a câştigat nimic.
Toţi participanţii au scăpat de datorii.
Toată lumea priveşte cu optimism spre viitor.
Aşa funcţionează pachetul salvator al U.E.
Funar intră într-un lagăr de unguri.
- Dragii mei, am sa va dau două veşti, una bună şi una rea. Cu care sa încep?
- Cu cea buna, zic ungurii.
Mâine, o jumătate din voi pleacă acasă.
- Uraaa! Uraaa! Şi cea rea care este?
- Nu se ştie care jumătate din voi pleacă... De la brâu în sus sau de la brâu în jos.
Un cuplu de bătrâni căsătoriţi de 50 de ani sunt întrebaţi:
- Cum reuşiţi ca la vârsta asta să fiţi un cuplu atât de perfect şi vă înţelegeţi atât de bine?
EL: Să vedeţi, secretul unei căsnicii nu e iubirea, ci regulile. Noi avem reguli peste tot, reguli pe care le respectăm de o viaţă. De exemplu, la baie, folosim întotdeauna aceleaşi prosoape împreună, dar avem unul pe care scrie C de la cap şi altul pe care scrie F de la fund.
EA: Ce?! Totdeauna am crezut că C vine de la cur şi F de la faţă!