Ion şi Gheo, cu oile la păscut. Stau ei vreo şase ore fără să zică nici unul nimic. La un moment dat, Ion îşi ia inima-n dinţi:
ION: Mă, Gheo, tu nu te plictiseşti?
GHEO: Ba da, mă, Ioane.
ION: Păi, hai să zâcem ceva.
GHEO: Păi, ce să zâcem?
ION: Hai să zâcem ghicitori...
GHEO: No, bine mă, zî tu primu’!
ION: Mă, Gheo, ce e mic şi negru?
GHEO: Mă, Ioane, d’apăi, îi mic-mic?
ION: Mic doară.
GHEO: Micuţ-micuţ de tot?
ION: Micuţ-micuţ de tăt, no.
GHEO: Micuţ-micuţ, de nici nu-l vezi?
ION: Micuţ-micuţ, de nici nu pre’ îl vezi.
GHEO: Tulai, Doamne, doară n-o fi acidul dezoxiribonucleic, mă?
Cadavrul domnului Schwartz.
Un medic legist lucra târziu în noapte. Examina cadavrul domnului Schwartz, înainte de a fi incinerat, şi a făcut o descoperire uluitoare. Domnul Schwartz avea cel mai mare penis pe care îl văzuse vreodată. “Îmi pare rău, îşi spuse legistul, dar nu te pot incinera cu tot cu aşa o sculă impresionantă! Trebuie să o păstrez pentru posteritate. Regrete!”. Şi, harst!, o taie, o pune într-o cutie şi o ia acasă. Cum ajunge, îşi strigă soţia, în faţa căreia deschide cutia:
LEGISTUL: Să îţi arăt ceva de necrezut!
SOŢIA: Dumnezeule! A murit Schwartz!
Băsescu îl cheamă urgent la Cotroceni pe Ministrul Finanţelor.
- Să-mi scoţi de unde ştii două miliarde de euro pentru modernizarea penitenciarelor şi asigurarea celor mai bune condiţii de trai puşcăriaşilor.
- De unde, Şefu’? Dacă am avea banii ăştia, i-am da la învăţământ!
- Bă, tu crezi că după ce-mi termin mandatul, mă duc la şcoală?!
O pereche sărbătoreşte Nunta de Fier: căsătoriţi de 65 de ani!
Ea: mare şi solidă, el: mic şi plăpând.
Printre invitaţi se afla şi un reprezentant de presă.
- Ia spuneţi-mi, o întreabă el pe sărbătorită, cum aţi făcut toţi aceşti ani?
- A, de fapt foarte simplu: eu am hotărît ce trebuia să facă soţul meu, iar el a făcut! Dacă nu, îl pocneam peste dovleac!
- Şi dumneavoastră, îl întreabă pe soţ, care au fost cei mai frumoşi ani ai dumneavoastră din timpul căsniciei?
- Cei 10 ani de prizonierat în Rusia...
Un vas englez acostează în portul Constanţa. Ion îi cere căpitanului parâma să lege vasul:
ION: Aruncă, băi, parâma aia, să leg vasu’!
CĂPITANUL: I don't understand you!
ION: Parâma, băi, să leg vasu’!
CĂPITANUL: Sorry, I don't understand!
Ion, când vede că nu se înţelege cu căpitanul, îl strigă pe PR-ul portului, Vasile, sa îi zică ca să-i zică căpitanului să dea parâma.
ION: Băi Vasile, hai băi şi zi la ăsta să dea parâma să leg vasu'!
VASILE (către englez): Do you speak english?
ENGLEZUL (bucuros că are cu cine se înţelege): Yes!
VASILE (ţipând nervos): Atunci aruncă naibii parâma aia odată, să lege ăsta vasu’!
Greierele şi furnica (două versiuni)
Versiunea elveţiană
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele, tremurând de frig, nu are nici hrană, nici adăpost, şi moare îngheţat.
Versiunea românească
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele, tremurând de frig, organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame. Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurând de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură, într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii. Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur. Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească “cât se cuvine”. Se organizează manifestaţii în faţa casei furnicii. Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată. Un filosof la modă scrie o carte, în care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz. Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare. Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent. Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani ca să-şi plătească şi amenda, şi impozitele.
Furnica pleacă din România şi se instalează în Elveţia unde contribuie la bogăţia economică. Televiziunea face un reportaj despre greiere, care de acum s-a îngrăşat. Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe. În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale artiştilor şi scriitorilor de stânga. Cântăreţul Ickxsulescu compune cântecul “Furnică, opreşte-te!”. Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine. Guvernului îi este reproşată lipsa mijloacelor. Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro. Greierele moare de supradoză cu etnobotanice.
Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a gestiona cum trebuie problema inechităţii sociale. Casa este invadată de o bandă de gândaci emigranţi, tuciurii. Gândacii organizează cămatăria, prostituţia, taxele de protecţie, traficul de droguri şi terorizează comunitatea.
→ Concluzie. Guvernul şi Televiziunea se felicită reciproc pentru diversitatea multiculturală a României.
Noaptea nunţii. Tânăra, nesătulă: o dată, de două ori, de trei, de patru. Spre dimineaţă, soţia a adormit. Soţul merge la toaletă.
Lipseşte 5, 10 minute...
Soţia se trezeşte şi merge să-l caute. Îl găseşte la toaletă, bâjbâind prin chiloţi şi şoptind:
- Hai, te rog... Ieşi... Îţi spun eu: ea doarme!
Într-o dimineaţă, în timp ce luau micul dejun, o femeie i-a spus soţului său:
- Fac pariu că habar n-ai ce zi e astăzi.
- Cum să nu ştiu? o întrebă el indignat. Cum crezi ca aş fi putut uita?
După ce a spus acestea, s-a ridicat de la masă şi a plecat la lucru.
La ora 10 dimineaţa, sună cineva la uşă. Femeia deschise şi primi o cutie plină cu trandafiri roşii. La prânz, primi o cutie din bomboanele ei preferate de ciocolată, iar mai târziu un butic îi livră o rochie creată de un designer renumit.
Femeia de-abia aştepta să se întoarcă soţul ei acasă.
- Prima dată florile, după aceea ciocolata şi în cele din urmă rochia!, exclamă ea entuziasmată. N-am petrecut niciodată într-un mod mai fascinant Ziua Mediului!
Era într-o seară de mai. Ion şi Maria stăteau ca de obicei în pat şi dintr-o dată îi zice Maria lui Ion:
MARIA: Bă, Ioane, eu îmi dau jos pijamalele.
ION: Dă-i jos fă Mărie.
După un timp, îi zice şi Ion:
ION: Fă Mărie, îmi dau şi eu jos pijamalele!
MARIA: Dă-i, măi Ioane!
Mai stau ei ce mai stau şi zice Maria:
MARIA: Măi Ioane, eu îmi dau jos şi chiloţii!
ION: Dă-i fă Mărie!
După un timp, zice şi Ion:
ION: Fă Mărie, da îmi dau şi eu jos chiloţii.
MARIA: Dă-i, măi Ioane!
După încă două minute, zice Maria:
MARIA: Mă Ioane, eu mă crăcănez!
ION: Crăcănează-te, fă Mărie!
Mai stau ei şi zice Ion:
ION: Mă crăcănez şi eu, fă Marie!
MARIA: Crăcănează-te, măi Ioane!
După trei minute, Ion trage concluzia:
ION: Fă Mărie, hai să ne culcăm că nu vine nimeni să ne-o tragă.
Gheorghe e internat în spital, la reanimare, cu mâinile şi picioarele rupte. Ion vine în vizită:
- Mă, Gheo, ce-ai păţît, mă?
- Apăi, mă Ioane, mergând eu pe un deal am văzut o gaură şi am mărs să văd ce-i acolo...
- Şi...?
- Şi am ajuns la ea şi-am strigat: Uuuu!
- Şi...?
- Şi din gaură s-a auzit: Uuuu!
- Şi...?
- Şi am mai strigat odată: Uuuu!
- Şi...?
- Şi din gaură s-a auzit iar: Uuuu!
- Şi...?
- Şi... m-a lovit trenul!
Ion o conduce seară pe Mărie acasă de la bal. Când ajung în poartă, Ion îi propune o partidă de sex.
MARIA: Mă, Ioane, nu se poate, din trei motive!
ION: Care, tu Mărie?
MARIA: În primul rând, pentru că-s fată mare şi mă păstrez pentru căsătorie; în al doilea rând, pentru că poate trece cineva şi ne vede;
şi, în al treilea rând, pentru că, de câte ori o fac în poartă, îmi intră clanţa în cur şi mă doare!