Un cuplu în vârstă stă ca întotdeauna pentru micul dejun pe terasă. Deodată, se apleacă soţia peste masă şi îi trage soţului una de-l lipeşte cu spatele de scaun.
O vreme e linişte, apoi întreabă bătrânul mirat:
- Pentru ce dracu’ a fost asta?
- Pentru 45 ani de sex nereuşit.
El stă pe gânduri afundat în scaun. După o vreme, se ridică şi îi trage ei una peste cap de o zboară cu tot cu scaun de pe terasă.
- Dar tu de ce ai făcut asta?, zbiară ea la el.
- De unde ştii tu diferenţa dintre un sex reuşit şi unul nereuşit?
Soţul îşi însoţeşte soţia la cumpărături într-un supermarket şi, în timp ce împinge fără chef căruciorul, ajunge la raionul de bere.
Ochii i se luminează. Ofertă la Heineken: “Cumpăra azi o ladă de Heineken şi în loc de 40 de lei, plăteşti doar 20 de lei!”. Entuziasmat apucă lada s-o bage-n cărucior.
- Heeei! Ce faci?, întreabă nervoasă soţia.
- Păi, draga mea, e ofertă: cu 20 de lei îmi iau o ladă de bere!
- Suntem în criză, dragule, nu ne putem permite! Las-o acolo!
Cu amărăciune în suflet, bărbatul renunţă la berea lui preferată şişi continuă fără chef plimbarea prin magazin. La un moment dat, ajung la raionul Cosmetice. Femeia apucă o cremă de faţă din raft şi dă s-o bage în cărucior.
- Heeei! Ce faci?, sare furios soţul.
- Păi, dragul meu, asta e crema mea preferată, mă face să arăt frumoasă şi costă doar 40 lei.
- La naiba! Şi Heinekenul te face să pari frumoasă şi e la jumătate de preţ!
Într-una din zilele însorite ale lui ianuarie 2015, un bătrân se apropie de intrarea Palatului Cotroceni şi îi şopteşte ofiţerului de gardă:
- Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
Ofiţerul îl priveşte blând pe bătrân şi îi spune:
- Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici.
Bătrânul se îndepărtează încet de intrarea în Palat.
A doua zi, acelaşi bătrân se îndreaptă către intrarea în Palatul Cotroceni şi se adresează ofiţerului de gardă, acelaşi din ziua precedentă:
- Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
- Domnule, aşa cum v-am spus şi ieri, Traian Băsescu nu mai este preşedinte şi, deci, nu mai are reşedinţa aici.
Bătrânul îi mulţumeşte şi pleacă încet spre locuinţa sa.
A treia zi, bătrânul se duce din nou la intrarea în Palatul Cotroceni şi se adresează aceluiaşi ofiţer:
- Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
Iritat, ofiţerul se încruntă uşor la bătrân şi îi spune:
- Domnule, este a treia zi consecutivă când veniţi aici şi cereţi să vorbiţi cu Băsescu. V-am spus deja, Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici. Nu înţelegeţi?
- Ba înţeleg foarte bine, însă nu mă mai satur să aud asta.
Ofiţerul ia poziţia de drepţi, îl salută respectuos, spunându-i:
- Atunci ne vedem mâine, domnule!
Instrucţiuni româneşti pentru plasarea candidaţilor în posturile care li se potrivesc:
Luaţi candidaţii pe care vreţi să-i plasaţi şi puneţi-i într-o cameră în care se afla o masă şi două scaune. Lăsaţi-i singuri două ore, fără să le daţi nicio indicaţie. Întoarceţi-vă după ce s-a scurs timpul, să vedeţi ce fac.
↣ dacă au demontat masa, puneţi-i la departamentul Inginerie
↣ dacă numără mucurile de ţigări din scrumieră, trimiteţi-i la Financiar
↣ dacă ţipă şi dau din mâini, sunt buni la Producţie
↣ dacă vorbesc cu scaunele, un loc potrivit pentru ei ar fi la Personal
↣ dacă nici măcar nu ridică privirea când intraţi în cameră, plasaţi-i la serviciul de Securitate
↣ dacă încearcă să vă spună că situaţia nu este atât de proastă pe cât pare, trimiteţi-i la Marketing
↣ dacă au plecat devreme, puneţi-i la Vânzări
↣ dacă dorm, au stofă de Manageri.
Două prietene bune se întorc acasă de la disco. Una dintre ele spune:
- Mie îmi trebuie la baie!
Cealalată:
- Şi mie! Hai să intrăm aici, la cimitir! Dar cu ce ne ştergem?
- Eh!... Vedem noi.
A doua zi, soţii celor două prietene discută:
- Auzi, tu ai idee unde au fost fetele aseară? Că a mea a venit fără chiloţi...
- Nu ştiu! Că a mea a sosit acasă şi avea agăţată de fustă o bucată de hârtie pe care scria: “Vei rămâne în inima noastră pentru totdeauna! Costel şi Doru”.
La Seattle are loc forumul ţărilor ce vroiau să intre în Nato. Printre aceste ţări, mai erau România şi Rusia. Una dintre condiţiile de aderare era rata mică a handicapaţilor. Rusia a declarat că are o rată mică la acea populaţie. România a spus că ea nu mai are niciun handicapat.
Ca să se convingă de realităţile prezentate, Bill Clinton vizitează România. Numai ce a ajuns la Bucureşti, vede un om care mergea cu un casetofon trăgându-l de fir. Stupefiat, Clinton îl întreabă:
- De ce faci treaba asta?
- Dar ce mă-ta, vrei să-l împing?
Mai merge el ce mai merge, când întâlneşte un grup de copilaşi jucându-se cu puţa în ţărână:
- Copii, cine poate să-mi ia guma de mestecat din mână, fără să se ridice?
Un ţânc îi răspunde:
- Dacă tu poţi să mă pupi în cur fără să te apleci, eşti cel mai tare!
Funar e pe moarte, la patul său stau adunate toate neamurile, colegii de partid... El are o ultimă dorinţă:
- Vreau să-mi schimb numele în Funer Gyorgy.
Colegii de partid, neamurile, rămân toţi blocaţi. Unul întreabă de ce vrea să-şi schimbe numele în unul maghiar, când de atâţia ani luptă împotriva maghiarilor.
- Mai bine să moară un ungur decât un român, a răspuns Funar.
Maria se întoarce de la târgul de duminică.
ION: Ai, fă Mărie, ce mai era prin târg?
MARIA: Păi, mă Ioane, ce să fie, penisuri, mai mari, mai scumpe...
ION: Ai, fă Mărie, da’ ca a mea, erau?
MARIA: E, mă Ioane, că a ta se vindeau la chită!
Duminica viitoare se duce Ion în târg.
MARIA: Şi zi, mă Ioane, ce era era prin târg?
ION: Erau vaginuri multe, Mărie. Din alea virgine, mai scumpe, din alea mai largi, mai ieftine.
MARIA: Ai, mă Ioane, da’ ca a meu, era?
ION: E, fă Mărie, păi în a ta se ţinea târgul!
Ion se duce la Maria acasă şi - nu după multă vreme - încep să se sărute. Maria se duce până la baie. Ion, rămas în dormitor, se gândeşte: “Dacă mă mai sărut mult cu Maria, o să-mi cadă proteza în gura ei şi mă fac de ruşine; mai bine o scot!”. Scoate proteza şi o pune în buzunar. Între timp, Maria se gândeşte, în baie: “Dacă mă mai sărut mult cu Ion, îmi cade proteza în gura lui şi mă fac de ruşine!”. Şi-o scoate şi o pune într-un dulap. Revenind în cameră, reîncep să se sărute.
La un moment dat, încălzindu-se, Ion îi zice:
- Haide, Marie, muşcă-mă!...
La care, Maria:
- Cu şe?!...
Învârtindu-se cu treburi prin casă, Maria nu are timp să-l observe pe lon, soţul său, care, oprit din cititul ziarului, o urmărea cu un zâmbet pe buze. La un moment dat, când femeia curaţa aragazul şi se afla cu spatele la el, acesta îi spune:
- Ai un fund mare cât o betonieră!
Femeia se ruşinează puţin, dar nu scoate un cuvânt şi se hotărăşte în sinea ei că i-o va plăti cu vârf şi îndesat. Seara, la culcare, se întoarce cu faţa la perete şi nici nu-l bagă în seamă pe Ion.
Nerăbdător, bărbatul începe să-i mângâie fundul. Nervoasă, soţia lui se întoarce şi-i spune:
- Crezi că pentru două pietricele atât de mici dau drumul să funcţioneze o betonieră atât de mare!?
Ion şi Maria nu puteau avea copii şi s-au dus la un preot foarte priceput, care le-a spus că ar trebui să se meargă la biserica din Paris şi să aprindă o lumânare.
Zis şi făcut. Peste şase ani, preotul se hotărăşte să le facă o vizită.
Ajunge acasă la ei, sună la uşă şi deschide o fetiţă.
- Bună ziua, mama e acasă?
- Nu, e la maternitate, s-a dus să aducă pe lume al şaselea copil.
- Şi tata?
- Tata s-a dus la Paris, să stingă o lumânare.