Ardeleanul ajunge cu Dacia lui la o benzinărie. Neavând prea mulţi bani la el, îl întreabă pe vânzător:
ARDELEANUL: Cât costă litrul de benzină?
VÂNZĂTORUL: 6 lei.
ARDELEANUL: Dar o picătură de benzină cât costă?
VÂNZĂTORUL: Păi... Cât să coste?! O picătură?! Nu costă nimic!
ARDELEANUL: Atunci picuraţi-mi şi mie vreo 20 de litri în rezervor!
Un cioban din Sibiu merge la un restaurant mediteranean. După ce citeşte meniul, îl întreabă pe chelner:
- Dom’le dragă, ce îs acelea fructe de mare?
- Caracatiţă, calamar, rac, creveţi, răspunde chelnerul.
- Apăi, bag de seamă, zice ciobanul, după cum zâci dumneata, vulpea, ursul şi lupul îs fructe de pădure!
Bunicul şi nepotul greblau în grădină. Nepotul găseşte o râmă care tocmai ieşise din gaură şi încerca s-o bage înapoi.
- Nu poţi, băiete, fiindcă râma e prea moale şi n-o poţi împinge!
- Pui pariu cu mine pe cinci dolari?
Bunicul acceptă provocarea, nepotul intră în casă, ia un tub de spray cu lac, spreiază râma, care, în două minute, devine rigidă.
Nepotul o bagă astfel în gaură.
Bunicul plăteşte pariul. Mai târziu, intră bunicul în casă, dar ia şi sprayul cu el. Iese peste vreo jumătate de oră cu alţi cinci dolari şi îi dă nepotului.
- Bunicule, ce bătrân eşti, ai uitat că mi-ai mai plătit odată!
- Nu, nepoate, ăştia-s de la bunica!
Vine Ion, acasă mort de beat şi intră direct în cameră la Ionuţ.
ION: Măi copile, ia spune tu lui tata, în ce clasă eşti tu?
IONUŢ: În a treia, mă, tată, tu nu ştii?
ION: No, apăi, tu ştii să scrii după dictare?
IONUŢ: Ştiu tată, cum să nu!
ION: No, ia un caiet şi scrie: “Ardealu’ îi a nost”!
Ia copilul un caiet şi scrie ce-i zice tatăl.
ION: No, mai scrie o dată: “Ardealu’ îi a nost”!
Mai scrie copilul o dată. Şi tot aşa, până umple tot caietul cu “Ardealu’ îi a nost”.
Ion, mulţumit, se întoarce la birt. Copilul, plângând, o sună pe maică-sa.
IONUŢ: Mamă! Mamă, eu aşa de beat nu l-am văzut pe tata în viaţa mea...
MARIA: Da’ ce-a păţit, dragul mamei? L-a adus poliţia acasă?
IONUŢ: Nu, mamă!
MARIA: Da’ ce-i cu el? E în comă alcoolică?
IONUŢ: Nu, mamă!
MARIA: Dar ce-i atunci, spune!
IONUŢ: Se crede ungur!
Badea Gheorghe, cu vaca de funie, se grăbea către casă. Un Trabant trece pe lângă el şi badea Gheorghe îi face semn să-l ia şi pe el la ocazie.
- Bade, eu te-aş lua, dar cu vaca ce faci?, îl întrebă şoferul.
- O leg de ţeavă din spate.
Pornesc ei cu viteza întâi, vaca după ei, schimbă într-a doua, vaca după ei. Şoferul, mirat, schimbă într-a treia, vaca după ei. Înciudat, şoferul schimbă într-a patra şi accelerează. În sfârşit, şoferul observă ceva în neregulă cu vaca şi-i spune ardeleanului:
- Bade, vaca matale nu mai poate, scoate limba.
- Pe ce parte scoate vaca limba?, întreabă ardeleanul. Pe stânga, hai? No, trage oleacă mai pe dreapta, că vrea să ne depăşească.
Mecanismul crizei financiare în România Pentru că români întâmpină dificultăţi în a înţelege mecanismul crizei pe care le-a anunţat-o preşedintele, o televiziune îl invită pe Ilie Şerbănescu să explice.
Economistul are un scenariu ilustrativ:
a) Ion are o crâşmă. Pentru a-şi spori vânzările, el decide să le ofere clienţilor (majoritatea, nişte beţivani neisprăviţi) băutura pe datorie. Îşi notează datoria fiecărui client, ţinând astfel un bilanţ al creditelor. Pe măsură ce se răspândeşte vorba că Ion te serveşte acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor, numărul clienţilor creşte. Pe fază, Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea.
b) Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion este de viitor şi îi acordă acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion (promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul).
c) Superiorii consilierului bancar, băieţi deştepţi, cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare, refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligaţiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND şi VOMIT-BOND.
d) Aceste titluri financiare sunt cumpărate şi tranzacţionate apoi pe piaţa internaţională. Mulţi investitori nu înţeleg ce înseamnă aceste obligaţiuni şi cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creşte, datorită reclamei, alimentată de creşterea continuă a cotaţiilor.
e) Într-o bună zi, cu toate că preţurile continuă să urce, managerul de risc al unei bănci (concediat ulterior, fiindu-i reproşată atitudinea pesimistă) decide că este timpul să ceară plata datoriilor acumulate de beţivii care frecventează crâşma lui Ion.
f) Datornicii nu au cum sa plătească. Ion nu îşi poate rambursa creditul contractat de la bancă şi intră în faliment.
g) Obligaţiunile BEAU-BOND şi BEAT-BOND îşi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND stă ceva mai bine, valoarea ei stabilizându- se după o prăbuşire de 80%.
h) Furnizorii cârciumii lui Ion întâmpină serioase dificultăţi financiare, după ce clientul lor a închis porţile şi după ce obligaţiunile în care investiseră masiv şi-au pierdut valoarea. Furnizorul de ţuică este preluat de o firmă concurentă, iar fabrica de bere intră în faliment.
i) Banca este salvată de la faliment de către Guvern, în urma unor consultări dramatice între partidele politice.
→ Concluzie. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obţinute prin impozitele plătite de către persoanele care nu consumă alcool.
Un cuplu căsătorit prin anii '60 îşi sărbătoreşte nunta de 40 de ani într-un mic restaurant liniştit şi romantic. Dintr-o dată, la masa lor apare o mică zână care le spune:
- Pentru că sunteţi un cuplu exemplar şi pentru iubirea voastră reciprocă în tot acest timp, vă îndeplinesc fiecăruia o dorinţă!
- Vreau să călătoresc cu soţul meu drag în jurul lumii, spuse soţia.
Zâna flutură bagheta magică şi apar două bilete de călătorie în mâinile ei.
Soţul s-a gândit un moment şi spuse:
- Ei bine, asta e o oportunitate care nu o voi avea de două ori. Îmi pare rău, iubirea mea, dar dorinţa mea este de a avea o soţie cu 30 de ani mai tânără decât mine!
Soţia şi zâna au rămas profund dezamăgite. Dar dorinţa este dorinţă. Zâna a fluturat bagheta magică şi, minune!, soţul a devenit de 92 de ani!
Morala: → Bărbaţii nemernici şi nerecunoscători ar trebui să nu uite că zânele sunt totuşi de sex feminin!...
Karolos Papoulias, Viktor Orban şi Traian Băsescu au fost chemaţi la Dumnezeu, având fiecare permisiunea să îi adreseze câte o întrebare.
Primul a fost Papoulias. Acesta a întrebat când o să fie bine în Grecia. Dumnezeu i-a spus numai lui la ureche. Papoulias a început să plângă.
Al doilea a fost Orban. Acesta a pus aceeaşi întrebare cu privire la Ungaria. Şi el a început să plângă atunci când a auzit răspunsul.
Ultimul a fost Băsescu. Şi el a întrebat când o s-o ducă bine românii.
Dumnezeu a început atunci să plângă...
Un vameş este sunat la locul de muncă şi i se spune că nevasta lui e cu un alt bărbat. Vameşul se urcă în maşina lui de teren şi se duce val-vârtej acasă. Când ajunge, o întreabă pe soţie:
VAMEŞUL: Unde e, că mi-l omor!?!
SOŢIA: Cine?!
VAMEŞUL: Nu te face ca nu ştii… Vameşul începe şi caută. Mai întâi se uită sub pat.
VAMEŞUL: Nu-i nimeni.
Apoi caută în bucătărie.
VAMEŞUL: Nimeni… Apoi scotoceşte în dulap. De după o haină, iese o mână cu o bancnotă de 100 de euro.
VAMEŞUL: Nici aici nu-i nimeni...
Ion, într-o iarnă din timpul marii crize mondiale din 1929-1933, ajunge într-o mare lipsă de bani. Se gândeşte să meargă la vecinul lui evreu, Iţic, să-i ceară doi lei, împrumut până la primavară.
Iţic îl ascultă atent, plin de solicitudine.
IŢIC: Bine, îţi dau doi lei împrumut până la primăvară, dar îmi laşi toporul ca zălog, iar la primăvara îmi dai patru lei înapoi, altfel nu ne învoim. E bine?
Mai de voie, mai de nevoie, într-un final, Ion se învoieşte. Lasă toporul ca zălog, ia banii şi dă să plece, însă Iţic îl strigă din urmă.
IŢIC: Măi Ioane! Ia fii atent la mine, la ce m-am gândit. La primăvara ştiu că o să-ţi fie greu să-mi dai înapoi cei patru lei, întrucât iarna e lungă şi grea, aşa că ştii ce? Ia dă tu acum doi lei înapoi şi la primăvară îţi mai rămâne de dat numai doi lei, ce zici, o să-ţi fie mai uşor?
Ion se gândi puţin şi recunoscu în sinea lui că Iţic are dreptate.
Încă se şi miră cu nu ştiuse ce vecin adevărat are. Aşa că se învoi, îi dădu înapoi cei doi lei evreului şi plecă acasă, ceva mai uşurat.
Pe drum, însă, se tot calculă: Bani nu am, topor nu am, însă m-am ales cu o datorie de doi lei; măcar am un vecin de treabă!
→ UPDATE: Astăzi, Ion conduce România şi Iţic e şef la FMI.
Vine pe lume Traian Băsescu. La maternitate, îl caută taică-său.
Vede scris pe o uşă: Copii geniali. Intră şi strigă:
- Traian, Traian, Traian, Traian!
Nimic. Pe altă uşă sta scris: Copii deştepţi. Intră şi strigă:
- Traian, Traian, Traian!
Nimic. Tatăl lui Traian Băsescu se îndreaptă, întristat, spre a treia uşă, unde scria: Copii proşti. Intră şi strigă:
- Traian, Traian!
Nimic nici aici. Tatăl lui Traian Băsescu se îngrijorează. Încearcă şi ultima uşă, cu inima strânsă, meditând la faptul că n-a luat niciodată în seamă consecinţele alcoolului asupra procreaţiei. Pe uşă scria: Copii superproşti. Cu vocea stinsă, strigă:
- Traian!
Niciun răspuns nici aici, spre completa năucire al tatălui viitorului comandant de navă, ministru, primar, preşedinte.
- Unde e copilul ăsta? Sau... poate n-am niciun copil, să mi se fi năzărit că am un copil, de la whisky?
Când să plece, convins că a avut halucinaţii, mai vede o uşă, la capătul coridorului. Pe uşă sta scris: Traian Băsescu.