O femeie de afaceri trebuie sa plece două saptamani în Franta într-o calatorie. Sotul ei o conduce la aeroport și după ce o insoteste până la terminal, o saruta, o imbratiseaza și îi spune:
— Drum bun, draga mea. Ai grija de tine.
— Multumesc. Ce vrei sa îți aduc din Franta?
— O gagica frantuzoaica, răspunde soțul zâmbind.
Femeia nu spune nimic, trece prin terminal și dispare în multimea de oameni. După două saptamani, la intoarcere, soțul o asteapta la aeroport.
— Bine ai revenit! Cum a fost calatoria?
— A fost foarte frumos în Franta.
— Dar cadoul mi l-ai adus? întreabă bărbatul pe un ton de gluma.
— Sigur ca da. Raspunde femeia cu un mare zâmbet pe fata..
— și unde este?
— Aici cu mine, acum trebuie sa asteptam noua luni ca sa vedem dacă este fata.
Acordul de incetare a focului în Vietnam a fost semnat în 1973 în Paris.
Un român merge la Paris cu afaceri. Trage la un hotel și alearga toată ziua, după contracte, semnaturi, etc.
Seara, vine obosit la hotel, imbuca ceva și intra în baie sa se du?eze, apoi direct la telefon și suna centralista (traduc, sa evit explicatiile ulterioare):
— Domnisoara, la ce ora iesi din tura?
— Peste 10 min, dle. De ce întrebati?
— Pai uite, sunt la camera 205 și am chef sa fac amor.
Și inchide. Peste 10 min., cioc-cioc la ușa și intra fata. Fara o vorba, se dezbraca, vine în pat și urmeaza o partida de sex ca-n filme. Dupa, stau amandoi pe spate și fumeaza. Ea zice:
— O sa mergi acum în țara ta și o sa te lauzi ce usor m-ai avut… O sa creadă ai tai ca frantuzoaicele sunt niște curve, sau ca ești cel mai mare Don Juan…
— Nu, nu, stai linistita! Stiam ca vii dacă te chem.
— Cum asa?
— Pai scria pe ușa din baie: Frati români, telefonista se f…te!!!
Era odată Ion și Maria. Ei nu puteau avea copii și s-au dus la un preot foarte priceput, care le-a spus ca ar trebui sa se duca la o biserica din Paris și sa aprinda o lumanare. Zis și facut.
Peste 6 ani preotul se hotaraste sa le facă o vizita. Ajunge acasă la ei, suna la ușa și deschide ușa o fetița.
— Buna ziua, mama e acasă?
— Nu, e la spital, la maternitate, s-a dus sa aduca pe lume al saselea copil.
— Și tata?
— S-a dus sa stangă lumanarea.
După o lunga perioada de studii la Paris, Ion vine acasă sa-si vadă familia și meleagurile natale. După câteva zile Maria, ca o nevasta iubitoare îi spune:
— Uite Ioane, dimineața eu fac curat în casa și tu te duci sa mulgi vaca
Ion:
— Nu pot, Marie.
Maria:
— De ce, Ioane?
Ion:
— Îmi repugna !
Intr-o sala de dans din Paris, un român se apropie de o domnisoara.
— Dumneavoastra dansati, domnisoara ? întreabă foarte gentil.
— Sigur! răspunde cu speranta fata, ridicandu-se în picioare.
— Ce bine! spune tânărul asezandu-se pe scaunul lasat liber, eram așa de obosit…
Niste admiratori l-au invitat pe celebrul actor Peter Ustinov la o cina cu pretentii. Prilej cu care au pus-o pe fiica lor cea mare sa cante vreo sase-sapte arii din opere. Cerindu-i-se parerea, actorul a spus:
— Am un prieten în Franta, care, dacă ar auzi-o, ar da un milion de dolari.
— O, nu, nici chiar asa, ne simtim flatati! facura parintii în duet.
— Pentru ca, explica în continuare Ustinov, e surd din nastere.
Bulă pleacă în excursie la Paris.
— Adu-mi și mie un sifilis! il roaga Strula.
După o luna, prietenii se reîntâlnesc.
— M-ai uitat cu sifilisul ala, îi reproseaza Strula.
— Ba nu te-am uitat! ti l-am adus încă de acum 10 zile… Nu erai acasă, așa ca l-am lasat la nevasta-ta.
Turnul Eiffel prezinta în compozitia sa otel din furnalul Govajdia. Acest furnal se afla în localitatea Ghelar, judetul Hunedoara .
Intr-o catastrofa mor 100.000 de români.
Europa trimite imediat ajutoare umanitare:
— Franta — 100 tone de haine
— Anglia — 1 milion de lire sterline
— Germania — 1.000 tone de medicamente
— Austria — 10 tone de alimente
— Italia — 100.000 de români.
Ceausescu împreună cu Elena, în vizita de lucru în Franta. La Luvru, în fața unui tablou, Elena exclama:
— Vai, ce Dogea minunat!
Ghidul intervine cu discretie:
— Dar este un Rembrandt, doamna!
La un altul, din nou:
— Uii! un Rembrandt remarcabil!
Ghidul se vede nevoit sa corecteze:
— Acesta este un Monet, doamna!
Intr-un alt salon Elena exclama fericita:
— O, asta nu ma poate insela: E “Tiganca” lui Grigorescu!
— Nu, doamna. Ne aflam în “Salonul oglinzilor”.