Animale, Glume si Bancuri

Mobirise Website Builder

EduCulturaGlume si Bancuri → Animale / 617

  • Basmul românesc

    Vom demonta astăzi un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul – un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos. Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.  

    Caracterizarea personajelor:

    ÎMPĂRATUL e un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fiisa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie, îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său, care a întemeiat dinastia, se răsuceşte în mormânt. FATA CEA MARE ŞI FATA CEA MIJLOCIE Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, sâni, e în centrul atenţiei şi e aia răpită, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante, că nici un zmeu nu le vrea. FATA CEA MICĂ E aia răsfăţată, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez. FĂT-FRUMOS (FEFE) De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfară-n ţară cu fiică-sa şi tronul-premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, nici nu-l interesează prea mult, de fapt, vrea împărăţia. Şi, oricum, ştie de la tovarăşi că, de obicei, e răpită bucata familiei, nu ălealalte două. CALUL e singurul personaj pozitiv din toată povestea. Înainte de episodul cu jăratec, zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos. Nu zice prea multe, pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului. MAMA ZMEILOR Este exact opusul Împăratului. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca Împăratul. Şi ia hotărîri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori etc. ZMEUL  e un tip hotărît, energic şi forţos. Probabil, are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui. Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii. Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei. Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier. Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. N-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a Împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: "Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace." Şi prostul chiar o iubeşte: no forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, onconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nicio poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne!, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă. Acţiunea Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de FătFrumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul!) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia, în sfârşit!, i se aprind beculeţele. Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.  

    Morala Din toate astea, eu pricep că basmul românesc ne învaţă că:

    1. dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă; 2. dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu; 3. dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal. Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea. → Concluzie. Fiecare popor merită să-şi trăiască propriul basm.

    Bancuri: , , , , , , , , , , , , ,
  • După multă vreme, Popescu își scoate nevasta la restaurant. Când își lasă pardesiurile, garderobiera zâmbește prietenos ca unui cunoscut: - Bună seara, domnule Popescu! Nevasta se încruntă și îl interoghează imediat: - De unde te știe asta!? Tu ai mai fost aici fără mine! Să nu mă minți! - Nu, dragă, ce să caut fără tine? Tipa a fost... a fost femeie de serviciu la noi la firmă! Se așază. Vine chelnerul: - Bună seara, bună seara, domnule Popescu, să trăiți! La aperitiv, la aperitiv ca de obicei? Soția se face vânătă: - Ahaa! Văd că și ăsta te cunoaște bine și știe şi ce-ți place! - Păi da... Desigur.. Sigur... Ăsta... A mai... A lucrat și el la noi la bufet, dar, știi, s-au făcut restructurări... Ce să-i faci, ca peste tot... Scena se repetă cu tot personalul din restaurant, inclusiv cu portarul care le cheamă un taxi. În mașină, femeia explodează cu și mai mare furie: - Tu mă crezi proastă? Adică eu nu-mi dau seama că... Și se porni ca o moară stricată, vorbind într-un torent furibund și ascendent tot drumul, de te asurzea, până ce șoferul se întoarce râzând: - Dom’ Popescu, pe cinstea mea, din câte curve am dus cu dumneavoastră, asta-i cea mai al dracului! Dacă vreți, opresc și-o dăm jos aici...

    Bancuri: , , , , , , , , ,
  • Lelea Ana se întâlneşte pe stradă cu lelea Floare. Lelea Ana era cu vaca de funie. - Unde meri, lele Ana? - Ia, merg la taure. - Da?! Şi cu vaca ce faci?

    Bancuri:
  • Un păstor îşi mâna turma de oi pe o mioritică păşune când, dintrun nor de praf, se întrupă un Jeep Cherokee nou-nouţ lângă el. Şoferul, un tip tânăr, într-un costum Hugo Boss, pantofi Gucci, ochelari de soare Ray Ban şi o cravată YSL, scoate capul pe fereastră şi zice: TIPUL: Măi bade, dacă îţi spun exact câte oi ai în turmă, îmi dai una? Păstorul se uită la tânăr, se uită la turmă, se uită la tânăr, se uită la turmă. BADEA (calm): Îţi dau. Tânărul parchează maşina, scoate laptopul, îl conectează la telefonul mobil, accesează NASA prin Internet, apoi satelitul GPS, scanează aria, deschide baza de date şi câteva pagini de EXCEL 60 pline de formule, apoi tipăreşte cu ultima generaţie de printer portabil un raport de 150 de pagini şi, în fine, are un rezultat. TIPUL: Ai exact 1586 oi! BADEA (calm): Dreptu-i! Iaca, poţi să iei o oaie. Apoi, urmăreşte senin cu privirea pe tânărul care-şi alege oaia şi o cară la maşină. BADEA (calm): Daca io îţi spun unde meri la slujbă, îmi dai oaia înapoi? TIPUL (zeflemitor): Da, de ce nu? BADEA (calm): Eşti consoltant la govern. TIPUL (mirat): Aşa este, dar cum ai ghicit? BADEA (calm): Păi, uite, te-ai abătut pe aici fără ca nimeni să te cheme, ai cerut să fii plătit pentru o întrebare pe care eu nu ţi-am pus-o şi mi-ai dat o informaţie pe care eu o aveam! Pe deasupra, habar nu ai pe ce lume trăieşti! TIPUL (atins în orgoliu): Şi cum ai ajuns la concluzia asta? BADEA: Păi, din toate oile, tu ai ales câinele...

    Bancuri: , , , , ,
  • Cică un irlandez, un mexican şi un blond erau muncitori pe un şantier, undeva la etajul 20, şi vine pauză de masă. Irlandezul îşi deschide punga cu mâncare şi zice: - Din nou varză şi carne de vacă! M-am săturat! Dacă şi mâine tot asta găsesc în pungă, mă arunc! Mexicanul deschide pungă şi zice: - Din nou tacos! M-am săturat! Dacă şi mâine găsesc tot tacos, mă arunc! Blondul: - Din nou lasagna! M-am săturat! Dacă mâine e la fel, mă arunc! A doua zi, irlandezul are exact aceeaşi mâncare, se aruncă de la etajul 20 şi moare. Mexicanul are aceeaşi mâncare, se aruncă şi el şi moare. Blondul, aceeaşi mâncare, se aruncă, moare. La înmormântare: Nevasta irlandezului: - Dacă ştiam că nu-i place, i-aş fi gătit altceva! Nevasta mexicanului: - Aş fi putut să-i dau tortillas, chilli peppers sau altceva! Dacă aş fi ştiut!... Acum toată lumea se uită la nevasta blondului. Nevasta blondului: - De ce vă uitaţi aşa la mine?! El îşi făcea singur pachetul!

    Bancuri: , , , ,
  • Un bărbat lua micul dejun la ora 8 dimineaţa, un sandviş şi o cafea, când vede trecând pe strada o procesiune de înmormântare foarte neobişnuită. Un sicriu negru mare era urmat la câţiva paşi de un alt sicriu negru mare. În spatele celui de-al doilea sicriu mergea un bărbat solitar cu un imens câine pitbull ţinut în lesă. În spatele lor, mergeau înşiruiţi aproximativ 200 bărbaţi trişti. Privitorul nu a putut să-şi stăpânească curiozitatea, s-a apropiat de bărbatul care ducea câinele şi l-a întrebat: - Domnule, ştiu că este un moment foarte nepotrivit să vă deranjez, dar ce tragedie s-a întâmplat? A cui este înmormântarea? Bărbatul răspunde: - Ei bine, în primul sicriu se află soţia mea. - Ce a păţit? - Câinele meu a atacat-o şi a omorît-o. - Şi cine se afla în al doilea sicriu? - Soacra mea. Ea încerca să o ajute pe soţia mea, dar câinele s-a repezit şi la ea şi a omorât-o. A trecut un moment solemn de linişte între cei doi bărbaţi. - Domnule, pot să vă cer împrumut câinele? - Sigur că da... Aşezaţi-vă şi dumneavoastră la coadă...

    Bancuri: , , , ,
  • Petre Roman, la un restaurant exotic, comandă o friptură de broască ţestoasă. După o lungă aşteptare, bucătarul vine, dezamăgit, cu broasca ţestoasă, şi îşi prezintă regretele că nu poate onora comanda, deoarece nu poate tăia capul broaştei, retrasă în carapace. PETRE ROMAN: Băgaţi-i degetul în fund! Zis şi făcut: bucătarul introduce degetul în fundul ţestoasei, broasca scoate capul, iar bucătarul îl taie. BUCĂTARUL (admirativ): Dar de unde ştiţi dvs. chestia asta, domnule prim ministru? PETRE ROMAN: (cu satisfacţie): Aşa îmi fac eu în fiecare dimineaţă nod la cravată!

    Bancuri: , , , ,
  • La piaţa de păsări, o ardeleancă stătea cu o gâscă în braţe. Un şmecher de oraş o întreabă: -Ce faci? O dai, o dai sau stai degeaba? Ardeleanca, după ce-l cântăreşte bine din ochi pe şmecher, îi răspunde: - O dau, da’ cine ţine gâsca?

    Bancuri: ,
  • Nişte reporteri de la TVR merg într-un sat pentru a face un reportaj, cum îşi petrece ziua baciu Ion. Îl roagă să povestească ce face în cursul zilei. ARDELEANUL: Apăi, mă scol, trag un pahar de pălincă... REPORTERUL: Stai, bace Ion. Nu va fi bine să afle toată ţara că deja la primă oră mata bei. Spune că citeşti ziarul... ARDELEANUL: Na, atunce... Dimineaţa mă scol, citesc ziarul. După aia dau la porc să mânce, după care mai citesc înc-un ziar. Până la prânz lucrez în atelier, în care timp citesc vreo două cărţi. La masă, mai citesc vreo două reviste, iar seara adun iosagul de pe câmp, după care urmează presa de seară. Reporterii sunt stupefiaţi de povestire, dar baciul Ion n-a terminat: ARDELEANUL: După cină, mă duc la biblioteca satului cu prietenii, iar la unşpe, când închide biblioteca, merem cu toată trupa la Costel, că el are tipografie...

    Bancuri: , ,
  • Într-un tren ce pleca de la Bucureşti la Mangalia se întâlnesc în compartiment doi negri şi un alb. Ciudăţenie: un negru avea urechile albe, celălalt nasul alb, iar albul din compartiment avea degetul mijlociu de la mâna dreaptă negru. Se întreabă fiecare de unde este şi cu ce se ocupă. PRIMUL NEGRU: Eu sunt din tribul Urechile Albe şi am venit în vacanţă în România... AL DOILEA NEGRU: Eu sunt din tribul Nasul Alb şi sunt student... ALBUL: Eu sunt ginecolog în Copşa Mică!

    Bancuri: , ,
  • Ion se duce în grajd, să mulgă vacă. Pune găleata sub vacă, o mulge. Pe când să umple găleata, vaca o răstoarnă cu picioarele din faţă. “Ei, fi-ţi-ar picioarele a naibii!”, se enervează Ion şi ia o frânghie şi-i leagă picioarele din faţă. Ion reîncepe să mulgă vacă. Pe când să umple găleata, vaca dă cu picioarele din spate şi o răstoarnă. “Ei, fi-ţi-ar picioarele a naibii!”, se enervează Ion şi ia o frânghie şi-i leagă picioarele din spate. Se umple iar găleata, vaca dă cu coada şi iar o răstoarnă. “Ei, fi-ţiar picioarele a naibii!”, se enervează Ion şi scoate bârneţul de la izmene şi leagă coada vacii de o bârnă din tavan. Izmenele îi cad în vine şi taman în momentul ăla intră Maria în şură. Surprinsă de ce vede, ea-l întreabă pe Ion: - Tulai, Ioane!... Tu ce faci aci?! - Ce să zic, Mărie! Iaca, i-o trag la vacă... Că dacă-ţi zic că o mulg, n-o să mă crezi!...

    Bancuri: , ,

Distribuie aceasta pagina!

Stirile Scurt Pe Doi