Băsescu a încercat să propună PSD să-l bage şi pe Văcăroiu în guvern, ca să aibă şi el cu cine să se înţeleagă.
- Mămico, găinile beau benzină?
- Nu dragul meu!
- Şi atunci de ce se scumpesc ouăle de fiecare dată când se scumpeşte benzina?
Ion şi Maria, familie de mari gospodari ai satului. Cum viaţa era tot mai grea, se gândesc să mai facă economii.
ION: Auzi, Mărie, dacă tu ai avea patru ţâţe, n-ar mai trebui să ţinem vacă!
MARIA: Păi da, Ioane, dacă tu ai avea două scule, n-ar mai trebui să ţinem sluga!
După o lungă perioadă de studii la Paris, Ion vine acasă să-şi vadă familia şi satul. Se întâlneşte şi cu Maria şi îşi fac un plan.
MARIA: Uite, Ioane, dimineaţă eu fac curat în casă şi tu te duci să mulgi vacă.
ION: Nu pot, Mărie...
MARIA: De ce, Ioane?
ION: Îmi repugnă!
- Mă Ioane, de când ţi-ai luat puşca, ai puşcat ceva?
- Da, acum doi ani două capre, anul trecut calul şi luna trecută taurul.
- Auzi, ce-ai zice să îţi fac cunoştinţă cu soacră-mea?
Se întâlnesc doi prieteni, unul român şi unul ungur. Ungurul îi povesteşte prietenului ce a păţit:
- Dus la mine la restaurant şi vezut una blondine frumos tare:
perul spicul de la grâu, dinţii morgoritar, ţiţe suliţe! Dus la ea şi zis:
Vii cu mine la hotelul, dau la tine tot ce vrei! Dus la hotelul, dus la camere, ea pus la dezbrecat şi inceput: pune perul spicului in cuiul, dinţii morgoritar in poharule, ţiţe suliţe - chirpe! Ioi, chind vezut la mine una ca asta zis: Uitat pule acasă!
În Cluj, invazie de şobolani. Pe străzi, prin case, peste tot. Funar, disperat, cere ajutor de la Bucureşti. De acolo i se răspunde:
- În câteva zile primeşti un pachet.
Vine pachetul, în el era un şobolan alb, micuţ, cu un bilet: 2Dă-i drumul prin oraş!”. Dă drumul Funar la şobolan şi în 24 de ore au dispărut toţi paraziţii. Sună Funar la centru şi mulţumeşte.
După câteva zile, invazie de şoareci. La fel, cere ajutor, primeşte pachet cu un şoricel mic, alb, îi dă drumul în oraş şi aşa dispar toţi şoarecii.
Mulţumeşte iar Funar, şi trimite o nouă solicitare: “Bă, pe acolo pe la voi, un ungur micuţ şi alb nu aveţi?”.
Cică primul ministru plecase să taie panglica la câţiva kilometri de autostradă. Pe geamul maşinii, vede la marginea drumului doi amărâţi care frământau chirpici cu picioarele goale. Intrigat, opreşte maşina şi îi întreabă pe cei doi:
PRIMUL MINISTRU: Măi, oameni buni, nu vă este ruşine dă faceţi nenorocirea asta de chirpici, într-o ţară membră a Uniunii Europene, care tocmai a reuşit, sub îndrumarea FMI, să se macrostabilizeze? Ce-i înapoierea asta? Ce faceţi cu amestecul ăsta oribil de bălegar, paie şi noroi?
ROMÂNII: Domnule prim-ministru, nu-l facem pentru noi. Îl exportăm în Federaţia Rusă.
PRIMUL MINISTRU: Îl exportaţi în Rusia?! Extraordinar! Ce luaţi pe el?
ROMÂNII: Ştiţi, ruşii nu prea au rezervă valutară, aşa că ne plătesc în natură. Ne dau o mie de AK-47 pe tona de chirpici.
PRIMUL MINISTRU: Sunteţi nebuni?! Introduceţi ilegal armament în ţară!
ROMÂNII: Nuuu! Nu intră neam de AK-47 în România. Le reexportăm imediat în Iran.
PRIMUL MINISTRU: În Iran?! La teroriştii ăia? Ce luaţi de la ei?
ROMÂNII: Petrol, domnule prim-ministru. Pentru fiecare AK-47, câte o tonă de petrol, dar să ştiţi că nu îl aducem ilegal în ţară. Din Iran, pleacă direct în Japonia, că ăia, or fi ei deştepţi, dar n-au petrol.
PRIMUL MINISTRU: Ce luaţi din Japonia, ce vă dau pe petrol?
ROMÂNII: Ehh! Nişte rahaturi de microcipuri, de încap o mie întrun portofel, dar le vindem americanilor, că au nevoie de fleacurile astea, ca să facă nişte rachete. Să ştiţi că plătesc bine. Pentru fiecare flecuşteţ din ăla, ne dau zece mii de dolari.
PRIMUL MINISTRU: Zece mii de dolari?! Şi ce faceţi cu ei?
ROMÂNII: Păi acum devine complicat, că trebuie să schimbăm la bancă dolarii pe euro.
PRIMUL MINISTRU: De ce?
ROMÂNII: Pentru că bulgarii nu vor decât euro.
PRIMUL MINISTRU: Dar ce treabă aveţi voi cu bulgarii?
ROMÂNII: Păi, domnule prim-ministru, noi, cu tranziţia şi cu austeritatea, am sărăcit de tot. Nu mai avem animale. Cum să facem chirpici, dacă nu importăm bălegar de la bulgari?!
Soţul, întors acasă, simte mirosul din bucătărie.
- Iar tocană de pasăre?
- Dragule, tu nu ştii ce vrei: luni îţi place tocană, marţi, miercuri, joi, la fel, îţi place şi, deodată, vineri nu-ţi mai place...
Într-o pădure românească, un iepuraş românesc stătea turceşte lângă intrarea în vizuină şi îşi făcea de lucru cu laptop-ul. Vine vulpea românească, îl priveşte mirată şi îl întreabă:
- Ce faci, iepuraş?
- Ce să fac şi eu... Îmi scriu lucrarea de diplomă!
- Zău? Şi despre ce scrii tu la lucrarea ta de diplomă?
- Păi, scriu despre cum mănâncă iepurii vulpi!
- Ha, ha, ha, ce tâmpenie! Cine o să creadă aşa ceva?
- Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină!
După numai câteva minute, iese iepuraşul din vizuină şi se aşează din nou, de parcă nu s-a întâmplat nimic. Mai trece ceva vreme, vine şi lupul românesc.
- Ce faci iepuraş?
- Ce să fac şi eu... Îmi scriu teza de diplomă!
- Zău? Şi despre ce scrii tu la teza ta de diplomă?
- Păi, scriu despre cum manâncă iepurii lupi!
- Ha, ha, ha, ce tâmpenie! Cine o să creadă aşa ceva?
- Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină!
După numai câteva minute, iese iepuraşul din vizuină şi se aşează din nou, de parcă nu s-a întâmplat nimic. Mai trece ceva vreme, vine ursul românesc.
- Ce faci iepuraş?
- Ce să fac şi eu.. îmi scriu teza de diplomă!
- Zău?! Şi despre ce scrii tu la teza ta de diplomă?
- Păi scriu despre cum mănâncă iepurii urşi!
- Ha, ha, ha, ce tâmpenie! Cine o să creadă aşa ceva?
- Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină!
După numai câteva minute, iese iepuraşul din vizuină şi se aşează din nou, ca şi cum nu s-a întâmplat nimic. Dacă aruncăm o privire prin vizuină, vedem un petic de blană de vulpe, câteva coaste de lup, precum şi oase de urs. Alături, un leu cu burta plină, doarme.
→ Concluzia: În pădurile româneşti, nu contează tema pe care o ai la lucrarea de diplomă, contează pe cine ai ca îndrumător!
Instituţia căsniciei este foarte asemănătoare cu mersul la restaurant în grup. Comanzi ce vrei, pe urma vezi ce au luat alţii şi, brusc, nu îţi mai place ce ai tu.