Un ţăran s-a gândit să-şi facă o fântână. Şi sapă, şi sapă, şi tot sapă câteva zile, până când, în loc să dea de apă, găseşte un pergament.
Se apucă să-l citească, dar îşi aduce aminte că nu ştie să citească şi merge cu el la primarul satului.
- Dom’ primar, găsii şi io pergamul ista în ţărână şi nu ştiu să-l citesc. Nu vrei să mi-l citeşti mata?
- N-am timp acuma, dar lasă-mi-l până mâine.
Pleacă ţăranul la casa lui, iar a doua zi, când vine la primar, îl găseşte înecat. Aşa că pleacă la înţeleptul satului.
- Nene, citeşte-mi şi mie ce scrie acilea.
Ia înţeleptul pergamentul, îl citeşte şi dup-aia zice că trebuie să mulgă vaca şi că-i spune mai târziu ce scrie. Aşteaptă ţăranul ceva timp şi se duce după el în grajd: îl găseşte spânzurat. Aşa că pleacă la primul-ministru. După ce îl citeşte şi ăsta, merge într-o cameră alăturată şi se împuşcă. Aşa că bietul ţăran se duce la preşedinte.
Dar şi ăsta se împuşcă după ce-l citeşte. Speriat din cale-afară, ţăranul merge la şcoală şi învaţă carte. După ce-şi termină studiile, vine acasă şi iese pe verandă ca să citească şi el pergamentul.
Dintr-odată, se porneşte o furtună uluitoare, îi ia pergamentul din mâini şi-l zboară ca pe un fulg de nea în adâncurile cerului.
La al XIII-lea Congres al Partidului, unul din sală adoarme în scaunul său comod. Dintr-o dată, apare un şobolan în sală. Femeile sar sus pe scaune, iar bărbaţii sar în urmărirea fiarei:
- Omorâţi-l, puneţi mâna pe el, călcaţi-l în picioare!, strigă lumea în sală.
De atâtea strigăte, omul nostru se trezeşte buimac şi strigă şi el din toţi rărunchii:
- Şi pe ea, şi pe ea!...
Ceauşescu, Bush şi Gorbaciov au vrut să vadă care soldat este mai devotat ţării sale. Se duc toţi trei la Washington.
BUSH: John, la mine!
JOHN: Da, să trăiţi!
BUSH: Soldat, eşti gata să faci orice pentru patrie?
JOHN: Da, să trăiţi!
BUSH: Atunci intră în Oceanul Atlantic şi adu-mi un rechin în cinci minute!
John se scufundă, peste 5 minute iese la suprafaţă şi apare epuizat şi fără un picior, dar cu un rechin. Gorbaciov nu e impresionat şi le propune celor trei să meargă la Moscova. La Moscova:
GORBACIOV: Ivan, la mine!
IVAN: Da, să trăiţi!
GORBACIOV: Soldat, tu eşti gata să mori pentru patrie şi partid?
IVAN: Da, să trăiţi!
GORBACIOV: Du-te în Oceanul Îngheţat şi adu-mi doi rechini în cinci minute!
Ivan intră în apă, se scufundă, peste cinci minute iese cu doi rechini, aproape morţi. Ceauşescu nu e impresionat.
CEAUŞESCU: Bă, la noi asta e treabă de muiere.
BUSH: Bine, hai să mergem la Bucureşti să vedem.
La Bucureşti:
CEAUŞESCU: Ion, la mine!
ION: Ce e, bă?
CEAUŞESCU: Bă, tu eşti gata să mori pentru ţara ta?
ION: Ce, mă?
CEAUŞESCU: Hai, marş în Marea Neagră şi adu trei rechini în cinci minute!
ION: Ba să se ducă mă-ta...
CEAUŞESCU: E, vedeţi, nu v-am spus eu că asta la noi e treabă de muiere?!
Un cuplu intră într-un restaurant. La una din mese, femeia îl vede pe fostul soţ.
- De şapte ani de când ne-am despărţit, bea într-una, zice soţia.
- Asta-i o prostie, spune soţul. Nimeni nu sărbătoreşte atâţia ani!
Din cauza serviciului meu sedentar şi consecinţă a acumulării de grăsime pe burtă, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal într-o sală de sport pe o perioadă de o săptămână. Am acceptat bucuros şi chiar m-am dus personal să mă programez.
La sală, m-au repartizat la o instructoare personală pe care o cheamă Nadia, o bunăciune sculpturală de 26 de ani, model de echipament sportiv, după câte mi-am putut da seama după afişele lipite pe pereţi. Ea mi-a explicat că ar fi util să-mi notez într-un carneţel experienţele, pentru a putea observa eu însumi progresul.
Zis şi făcut. Acum aş vrea să împărtăşesc cu voi.
Prima zi:
M-am trezit la 6 dimineaţa, cum stabiliserăm. Destul de greu să te scoli din pat ca să mergi la sală, dar totul s-a schimbat când am ajuns acolo şi am văzut că Nadia mă aştepta.
Părea o zeiţă greacă, ochi verzi şi un surâs uriaş, cu buze cărnoase şi spectaculoase. Mi-a făcut un tur de sală, mi-a arătat aparatele şi mi-a măsurat pulsul după cinci minute de bicicletă.
Şi-a făcut griji, pentru că i s-a părut pulsul meu accelerat, dar am profitat ca să-i fac un compliment şi i-am zis că era din cauza ei, pentru că purta un costum de lycra care-i intra în poponeţ.
Mi-a făcut destulă plăcere s-o urmăresc dând lecţii de aerobică la finalul zilei mele de exerciţii. Nadia mă menţinea motivat să-mi fac exerciţiile, în ciuda durerii mele de abdomen.
A doua zi:
Am băut două ceşti de cafea şi, într-un final, am reuşit să ies din casă. Nadia m-a pus să mă întind cu faţa în sus, m-a pus să ridic o bară grea de metal şi pe urmă s-a mai şi hazardat să-i pună nişte greutăţi! Pe banda de alergat, picioarele îmi erau cam moi, dar am reuşit să fac un kilometru. Surâsul său aprobator şi ochiadele ei au făcut să merite osteneala.
Mă simţeam grozav. Era o viaţă nouă.
A treia zi:
Singurul mod în care am putut să-mi spăl dinţii a fost punând periuţa de dinţi pe chiuvetă şi mutându-mi capul dintr-o parte în alta. Cred că am o hernie abdominală. Să conduc n-a fost deloc uşor: până şi pentru a frâna maşina mă durea. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu.
Nadia şi-a pierdut un pic răbdarea cu mine, pentru că a considerat că scâncetele mele deranjau pe ceilalţi asociaţi ai clubului. Ca să fiu sincer, vocea ei mi se părea cam acută aşa devreme dimineaţa şi când ridică tonul devenea nazală şi foarte supărătoare. Mă dor testiculele când merg pe banda alergătoare şi în consecinţă Nadia m-a mutat la scară. Mă întreb de ce mama dracului cineva ar inventa o maşină care să facă ceva ce a devenit demodat odată cu apariţia ascensoarelor? Ea mi-a zis că o să mă ajute să fiu în formă şi să mă bucur din plin de viaţă. Altă imbecilitate de-a ei! Fata asta e doar frumoasă!
A patra zi:
Nadia mă aştepta cu nenorociţii săi ochi verzi sfredelindu-mă ca un pumnal şi cu surâsul său batjocoritor stil Jack Nicholson în Batman. N-am putut evita să ajung cu o jumătate de oră întârziere:
fix timpul de cât am avut nevoie pentru a-mi lega şireturile de la adidaşi. Cretina m-a pus să lucrez la aparate, dar, când a fost un pic neatentă, am fugit să mă ascund la baie. A trimis alt instructor după mine să mă caute şi, drept pedeapsă, m-a pus să vâslesc şi mi-a scăpat un pârţ pe care l-a auzit toată sala. De când sunt nu m-am simţit mai ruşinat.
A cincea zi:
O urăsc pe Nadia mai mult decât pe orice altă fiinţă de pe lume.
Anemică de rahat, cu buzele ei cu colagen, blondă fără creier. Dacă aş mai avea o bucăţică de corp care să nu mă doară, i-aş trage şuturi în fund, mama ei de dobitoacă. A vrut să-mi lucrez tricepşii.
Eu nu am tricepşi.
Şi, dacă nu vrea să sparg pardoseala sălii, să nu-mi dea nenorocitele de bare de greutate şi nimic altceva ce cântăreşte mai mult decât un sandwich. Bicicleta m-a făcut să leşin şi m-am trezit pe patul unei nutriţioniste, altă slăbănoagă imbecilă care mi-a dat o lecţie de alimentaţie sănătoasă. Nenorocita, habar n-are ce înseamnă să-ţi fie foame. De ce naiba n-am avut baftă de ceva mai liniştit, cum ar fi un curs de bucătărie sau de coafură?
A şasea zi:
Nenorocita dracului de Nadia mi-a lăsat un mesaj pe robot, cu vocea ei scârboasă, pentru a mă întreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca să arunc naibii telefonul, dar pe urmă n-am mai avut forţa să-l ridic, nici să ridic telecomanda televizorului, în consecinţă a trebuit să suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ăla de National Geographic. Şi a trebuit să văd un program despre împerecherea păsărilor, şi eu, care nu mă mai sunt în stare să fac sex de şase zile.
A şaptea zi:
L-am rugat pe şoferul camionetei bisericii să mă ducă la slujbă, ca să-i mulţumesc lui Dumnezeu că a trecut săptămâna asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul să mă trimită să fac ceva mai distractiv: un cateterism cardiac sau o analiză de prostată.
Ajung ieri acasă mai devreme şi văd un tânăr, alerga gol pe stradă.
L-am întrebat: De ce faci asta? Mi-a răspuns: Din cauză că ai venit prea devreme acasă, boule!.
O nevastă disperată de libidoul ei extrem de scăzut, auzind că pastila minune Viagra acţionează şi la femei, a luat una şi a plecat prin pădure. Pe umărul ei s-a aşezat un corb. Un tânăr tocmai trecea pe acolo şi nevasta diperată, pătrunsă de un văl primăvăratic de dragoste, îi spune acestuia:
- Dacă recunoşti făptura care şade la mine pe umăr, îţi voi dărui o noapte de dragoste!
Tânărul se concentrează şi zice:
- Un bou?...
- Un bou eşti tu, dar treacă de la mine de data asta...
Un ţăran e întrebat de un vecin:
- Cum se cheamă pastilele alea pe care veterinarul le dă taurului?
- Nu ştiu, dar au un gust mentolat.
Nevasta te învaţă despre transformare: Când te-am luat, erai slab ca o aşchie, acum eşti gras ca un porc!
S-a confirmat prezenţa gripei aviare în Bucureşti. Autorităţile sfătuiesc cetăţenii: Dacă nu vă vaccinaţi cocoşelul, fierbeţi măcar ouăle! Atenţie la păsărici! Ardeţi tot ce prindeţi!
Duminică dimineaţa. Sună de zor telefonul la medicul veterinar. O doamnă doreşte să ştie cum să dea jos câinele de pe căţeaua ei.
Medicul îi recomanda:
- Loviţi-l cu un băţ!
Imediat după aceea, sună din nou telefonul.
- Nu a ajutat la nimic metoda recomandată.
Atunci, veterinarul recomandă:
- Turnaţi o găleată de apă rece peste cele două animale!
După alte zece minute, iarăşi sună telefonul:
- Nici cu apă nu am obţinut vreun rezultat. Ce să mai fac?
Doctorul, vădit iritat:
- Spuneţi câinelui că e căutat la telefon!
- Credeţi că asta ar ajuta?, se arătă foarte mirată doamna.
- Doamnă, cu siguranţă, la mine a funcţionat de trei ori în ultima jumătate de oră!...