Ştefan cel Mare umbla cu voinicii după el prin Ţara Moldovei.
Trecând pe lângă un lan de grâu, aud o voce dumnezeiască ce cânta de se oprea în loc apa izvoarelor şi amuţeau păsările câmpului.
Ştefan se îndreptă spre locul cu pricina, prin grâul înalt cât omul, şi zări un prunc ca de vreo zece ani ce cânta cu atâta foc.
- Cum te cheamă, pruncule cu glas de aur?, întrebă Ştefan.
- Gică Petrescu, Măria Ta.
Un ziarist la stână Un ziarist face o vizita la o stână, unde în găseşte pe cioban cu oile la păscut.
- Ce faci, bace?
- Uite, aice cu turma...
- Pot sa vorbesc cu câinele tau?
- Câinele nu vorbeşte!
Ziaristul se apleacă spre câine:
- Ce mai faci, Azor?
- Mulţam fain, bine!
Ciobanul rămâne cu gura căscată.
- Ciobanul se poartă bine cu tine?
- Nu mă plâng. Îmi dă mâncare bună, nu mă bate şi, din când în când ne mai şi jucăm.
Ciobanul e stupefiat.
- Bace! Pot să vorbesc cu măgarul tău?
- Măgarul nu vorbeşte!
Ziaristul se apropie de măgar:
- Ce mai faci, măgare?
- Nu mă plâng, bine.
Ciobanul intră în stare de şoc.
- Ciobanul se comportă bine cu tine?
- Da. Îmi dă fân, abrac, iar dacă e vreme rea, mă bagă în şură...
Ciobanul cade pe spate.
- Bace! Pot să vorbesc cu oaia aia de lângă tine?
- Apăi, bagaboanta asta minte de îngheaţă apele!
O babă vine la grădina zoologică şi vede o mulţime de animale necunoscute. Ajunsă în fata coliviei papagalului, îi pare cunoscută pasărea şi îi zice:
- Tu, păsărică mică şi colorată, poţi să vorbeşti?
La care, papagalul:
- Dar tu, cioară bătrână, dacă poţi să zbori, ia ia-ţi zborul!...
Credinţa la români sau Cocoşul preotului Un preot locuia lângă o mănăstire şi avea zece găini şi un cocoş.
Cocoşul, din când în când, dispărea dimineaţa, dar apărea până seara. Ultima dată când a zburat, nu s-a mai întors. Preotul, primul lucru duminică în biserică, a întrebat lumea:
- Aş vrea să ştiu dacă cineva are un cocoş.
... şi toţi bărbaţii s-au sculat în picioare...
- Nu, nu, nu, am vrut să întreb dacă cineva a văzut un cocoş?
... şi toate femeile s-au sculat în picioare...
- Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut să ştiu, vreau să ştiu dacă cineva de aici a văzut un cocoş care nu-i aparţine?
... şi jumătate dintre femei s-au sculat în picioare...
- Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut să ştiu, vreau să ştiu dacă cineva a văzut cocoşul meu?
... şi toate măicuţele s-au sculat în picioare.
Baciul este pe moarte şi ciracul plânge. Spune Baciul:
- Nu mai plânge mă, că te-am învăţat toate secretele meşteşugului; vei fi şi tu un baci dibaci.
- Da, baciule, dar mi-e frică că nu ştiu ce o să fac când vin lupii la stână.
- Nu ai tu bai, spune baciul, îl chemi pe Costică.
- Cum, baciule? Costică îi cel mai jigărit câine al nostru.
- No, tu fă aşa cum am spus io, că mă duc.
Şi muri baciul. La câteva ore, vin lupii la stână şi, înnebunit de groază, îşi aduce tânărul baci aminte de spusele maestrului. Şi zice:
- Şo pă ei, Costică!
Apare schilodul de Costică, latră de două-trei ori şi fug lupii înnebuniţi. La vreun kilometru de la stână, trăgându-şi sufletul, lupul ăl tânăr îi zice lui tac-su:
- Ştii ceva, tată? De ce fugim noi de schilodul ăla? Ăla nu ne poate face altceva decât să ne sugă sculele.
- Da, fiule, dar ştii ce buze reci are?
Pe vremea odiosului, la un mare restaurant din Bucureşti, cineva dă telefon şi rezervă o masă mare pentru seară. La ora stabilită, soseşte o limuzină de lux cu şofer în uniformă, iar din maşină coboară un tip mic şi pricăjit cu o colivie în care era o păsărică. La masă, tipul comandă pentru el doar o salată, iar pentru păsărică mâncăruri costisitoare. Securistul restaurantului, contrariat, face a doua zi cercetări şi află că respectivul, până nu de mult un muritor de rând, s-a îmbogăţit peste noapte. Bineînţeles, este chemat la poliţie pentru interogatoriu.
- Numele dvs. şi meseria.
- Popescu, merceolog la Avântul.
- Cum puteţi dovedi provenienţa banilor pe care îi aveţi?
- Păi, staţi să vedeţi... Eu sunt pescar şi m-am dus la pescuit şi am prins un peştişor totul şi cu totul din aur.
- Tovarăşe, îţi baţi joc de mine!
- Nu, este adevărul adevărat!
- Dacă este aşa, peştişorul intră în tezaurul statului!
- Staţi să vedeţi, că nu-l mai am!
- Nenorocitule, te bag la puşcărie!
- Nu, domnule, că vorbea şi m-a rugat să-i dau drumul că-mi îndeplineşte trei dorinţe!
- Dumneata mă crezi nebun?
- Da, domnule, şi pentru că eram sărac şi locuiam într-o garsonieră în Militari confort 3, cu baia în bucătărie şi cu bucătăria în baie, i-am cerut să-mi dea o vilă mare şi frumoasă cu limuzină la scară, cu majordom şi femeie de serviciu, apoi, când m-am văzut cu asta, i-am cerut să am bani mulţi, să nu am ce face cu ei. Apoi, dacă am văzut că am vilă, majordom, servitoare şi şofer şi, în acelaşi timp, bani mulţi, i-am cerut să-mi dea şi mie o păsărică mică şi flămândă. M-am exprimat metaforic, înţelegeţi? Şi peştişorul m-a înţeles greşit, mi-a dat o stârpitură care mănâncă de mă sărăceşte!
La şcoală, pe vremea aialaltă.
ÎNVĂŢĂTOAREA: Copii, ia să-mi spuneţi voi mie ce reprezintă pentru voi patria.
IONESCU: Holde întinse de grâu.
POPESCU: Sonde şi mine.
BULĂ: O câmpie mare mare cu flori! În mijlocul ei, Ochiul Boului şi cu Mătrăguna, încercuiţi de o ceată de albăstrele; iar, în rest, 23 de milioane de lăcrimioare...
1
Un ţăran îşi cumpără Viagra. Şi, pentru că nu prea avea el încredere în pastila asta, îi dă prin cap să o testeze pe cocoş. Zis şi făcut: cocoşul ciuguleşte pastilă şi după jumătate de oră nimic, după o oră iar nimic şi apoi începe. La început, toate găinile, apoi oile, caprele, porcii, vacile şi boii. Sare apoi în curtea vecină şi acolo de la început, găinile, apoi oile, caprele, porcii, vacile şi boii. La un moment dat, pică cocoşul jos şi rămâne aşa ca mort.
- Sărmane cocoş, te-ai obosit un pic cam prea tare, zice ţăranul...
- Pssst!, ţărane, zice cocoşul, ia uite acolo sus uliul acela, aşa-i că-i mişto!
- Vecine, câinele tău mi-a muşcat până acum de trei ori soacra!
- Vai, mii de scuze. Câinele ăsta e incorigibil. Nu ştiu ce să fac cu el! Cred că am să-l duc la eutanasiere...
- Mai bine vinde-mi-l mie!...
Vă aduceţi aminte de cartofii celebri din vremea Împuşcatului?
Când se raporta producţia agricolă, se declara: 50 de tone cartofi boabe la hectar. Adevărul e că, în Iepoca de aur, au fost atinse recorduri incredibile la producţia de cereale şi carne. Astfel, porumbul creştea ca stâlpii de telegraf, adică din cincizeci în cincizeci de metri unul; vacile stăteau în grajduri ca şi cărţile în bibliotecă, adică scoteai una şi toate celelalte cădeau. Oile arătau ca leii, adică aveau blană numai la gât şi ceva în vârful cozii.
Doi ciobani moţăie în colibă, pe seară. Unul dintre ei se foieşte, fornăie pe nas, scoate sunete nemulţumite şi se întoarce pe o parte, zicând:
- Măi Vasile, măi! Măi, tu te-oi beşit, măi!
Trece aşa vreo juma’ de oră şi Vasile răspunde:
- Apăi, nu io, măi, câinele s-o beşit, mă...
Mai trece o oră şi primul cioban zice iar:
- Apăi, măi Vasile, măi: câinele nu-i aicea!
Iar trece o oră, cu fornăieli pe nas, cu sunete nemulţumite:
- Apăi, las că vine el...