Un polițist este la pescuit. Pescuieste veștitul peștisor de aur dar fiind prea mic il arunca înapoi în apa.
La care peștisorul.
— Mi-ai salvat viața poți să-ți dorești trei lucruri de la mine!
Polițistul cugeta ce cugeta și zice:
— Buletinul, permisul și talonul.
— Spuneti-mi, medicamentul pe care vi l-am prescris, v-a ajutat?
— Da, foarte mult. Eu mi-am vindecat reumatismul, baiatul nu mai tuseste, iar cu ce a mai ramas, soția a curatat și argintaria!
O soție își priveste soțul lucrand de zor. Suparata sa-l mai vadă tot timpul muncind merge la el și spune enervata:
— Sa știi ca m-am saturat sa te văd muncind asa. Tot timpul îți aduci acasă de lucru de la serviciu și de mine nu mai ai timp de loc.
— Linistestete draga, se apara soțul, dar intelege și tu ca am foarte mult de lucru și nu reusesc sa termin la servici. Și în sa știi ca nu sunt singurul care își aduce de lucru și pe acasă.
— Bine bine, dar nu toți sunt medici legisti ca tine!
Merge una la doctor. Misto fata, cur fain, tate pe ea, tot ce-i mai fain. Doctoru, remarcand ca are un copil cu ea, se gandeste cum s-o f**a fără sa își dea seama copilu ce se întâmpla.
Doctoru: (introducand un deget în pacienta) — Zi mai, ce fac acum?
Copilu: Masurati adancimea?
Doctoru: Bravo.. dar acum (introducand două degete în pacienta), ce fac?
Copilu: Masurati latimea?
Doctoru: Bravo, dar acum ( se dezbraca complet și o f**e pe aia cu pofta), ce fac?
Copilu: Luati SIDA, dom doctor!
Profesoara scrie la tabla o problema după ce o scrie întreabă:
— Cine vine cu mine sa o facă la tabla???
Cine nu a parasit Romania
Zugravul
Are o tigara în coltul gurii și chef de munca în coltul indepartat al vietii. Tricoul rupt de pe el nu-ti da nici o idee despre onorariul pe care il va cere la capatul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sunt alea din reclama de la bere. Nevoile sunt cele naturale, și în multe dintre ele apare și un copac, exact ca în cazul cainilor. Viata lui e și ea o reclama: la societatea moderna, care a reusit cumva sa elimine selectia naturala.
Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb desenat stramb în pestera, la Lascaux .
Baba urbana
Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbana a vazut multe și știe tot. Isi uraste, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, orasul. Paradoxal, își iubeste însă țara , chiar dacă nu-i poate gasi alte calitati decit acelea cu care a rămas din cartea de româna, 1955. Baba urbana banuieste ca totul în jurul ei e facut s-o fure: administratia blocului, compania de gaze, strainul care tocmai a intrat în hol și se uita suspect la cutiile de scrisori. Asta nu-i face în nici un fel viața mai buna. Deștinul babei e sa moara, iar ea accepta asta și nu se mai ocupa cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desavarsire babele din America , alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franta, care merg la mitinguri, când nu citesc literatura de stinga. Babele noastre doar voteaza, maninca mult, birfesc pe toată lumea și circula gratis cu RATB.
Soferul manelist.
E rapid, pentru ca nu poate fi nimic altceva, în afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viața lui e motorul, facut de un neamt cu mult mai destept, însă soferul nostru nu pare sa sesizeze ironia. Ii place sa imparta: pumni, muzica, opinii.
Stie despre tine ca ești prost. Stie ca el e destept, iar viața, în felul asta, devine foarte simpla. De-aia soferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au rămas în țara . Când te intrebi de ce Mazare a pus palmieri la Constanta , răspunsul e limpede pe sosea: pentru ca maimutele erau deja acolo. Și nici n-aveau dusmani naturali.
Inginerul.
A lucrat candva în cercetare. Revolutia l-a prins la planseta, desenand cladiri urate, cu speranta ca într-o bună zi va fi lasat sa fie genial. Când a fost lasat, a continuat sa fie el insusi, cu program clar: Dimineata la 8 la serviciu, la 5 acasă, la 8 la a două sticla de vin. Inauntrul lui sunt o multime de bagaje desfacute și lasate asa, în lipsa de o noua deștinatie: literatura SF, poeti opțecisti, doua-trei iubiri, neaparat consumate la Costinești, cu Radiovacanta undeva în surdina. Se misca greu printre ele și de-aia e deprimat. Spera sa vina vremuri mai bune, chiar și când apar la orizont, el spera ca o sa-i bata la ușa, sa-l ia de mâna până în Germania, unde sigur cineva știe de lucrarea lui de diploma, o revolutie la vremea ei.
Bogatul.
In ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogatii nu pling. Nu au de ce, nu au cand, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai multi nu știu ca sunt bogati pentru ca nu se mai masoara în raport cu tine, ci în raport cu alti bogati. Cheștia asta aduce cu sine o situatie pe care nici psihologul platit cu 200 euro/ora n-o poate rezolva: sunt bogati cu Mercedes care sufera ca n-au Bugatti. Bogatul român are și o alta problema: nu e bogat decat aici. Când iese din țara ,e doar ostentativ.
Baiatul de club.
El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de munca e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseala. Exemplarele cele mai robuste rezista fără mancare o saptamana și până la două zile fără paparazzi.
Ideile lui sunt simple: mosule, du-te tu la scoala, dacă n-ai bani de distractie! Zilele lui sunt numarate: le numara presa de scandal și poporul odată cu ea, când scoate din frigider branza, la o salata de rosii taiate repede, până nu începe Magda la OTV.
Toti ăștia au rămas în țara . Restul au plecat, și nu în concediu. Or mai fi și altii, nu știu, e treaba institutelor sa ne zica. Ce vreau eu sa va spun e altceva:
Uitati-va la ei și incercati apoi sa va inchipuiti ca, din marfa asta, trebuie sa facem o natiune.
Omul de pe targa catre infirmieri:
— Unde ma duceti?
— La morga.
— Dar încă n-am murit!
— Pai, încă n-am ajuns!
Un inculpat într-un caz de viol apare în fața judecatorului:
— Ei, cum s-a intimplat? il întreabă judecatorul.
Inculpatul răspunde:
— Pai eu am fost invitat la ea. A aparut din baie într-un halat foarte foarte scurt. Eu voiam să mă dau la ea dar conștiinta nu și nu! Apoi a aparut deschisa la un nasture, eu voiam să mă dau la ea, dar conștiinta nu și nu! Apoi a aparut desfacuta la doi nasturi, eu voiam să mă dau la ea, dar conștiinta nu și nu!
Apoi a aparut cu halatul desfacut de tot, eu voiam să mă dau la ea, dar conștiinta îmi zicea nu și nu!
Atunci, judecatorul enervat îi zice:
— Dar mai las-o dracu de conștiinta!
— Pai așa am zis și eu domnule judecator!
Avionul Sanctitatii, Papa Ioan Paul al — II — lea aterizeaza pe aeroportul Baneasa. După o ceremonie fastuoasa acesta se urca în Papamobil și porneste pe traseul stabilit de oficialitati, cu viteza de 40 Km/h. După o bucata de drum parcursa, Papa începe sa se plictiseasca și îi spune soferului sa opreasca. Acesta nedumerit coboara și se indreapta catre Sanctitatea sa. Papa:
— Hai urca în spate, în locul meu ca am început să mă plictisesc și sa amortesc. Vreau sa conduc eu!
Soferul:
— Dar nu se poate așa ceva! Va rog frumos îmi pierd slujba!
— Auzi eu sunt al mai mare aici! Tie clar?
Se urca Papa la volan și începe sa fuga cu 150, 160 pe la arcul de triumf. Un polițist vazand mașina gonind, o oprește cu chiu cu vai! Vazand cine este în mașina raporteaza imediat superiorului. Polițistul:
— Sefu` am oprit o mașina și cred ca am dat de belea!
Superiorul:
— Un deputat sau senator, nu?! ai dat de dracu!
Polițistul:
— Nu sefu`, mai mare!
Superiorul:
— Un ministru, asta e, nu? Poti să-ți iei adio!
— Nu sefu`, mare, mare!
— Pe Radu Vasile, cumva? Nu ești sănatos la cap!
— Nu sefu`, mare de tot!
— E clar l-ai oprit pe Constantinescu! Dai drumul imediat ca altfel ne paste un necaz mare, idiotule!
— Nu sefu`, e mare de tot, domne’!
— Da, cine e asta?
— Nu știu sefu`, dar il are sofer pe Papa!
După un raid aviatic asupra Bosniei, albanezii sunt întrebati: — De ce nu a participat flota voastra aviatica?
— Era bolnav pilotul.
La scoala, profesoara lui Bulă da clasei drept tema, o propozitie cu expresia mama e numai una.Urmatoarea zi la scoala profesoara îi întreabă pe colegii lui Bulă ce propozitii au facut cu mama e numai una:
— Ionel, tu ce ai scris?
— Pai, când am fost bolnav mama a stat tot timpul lângă mine, mama e numai una.
— Bravo!
— Dar tu Geogele, ce ai scris?
— Când nu stiam sa fac un exercitiu la matematica mama m-a ajutat, mama e numai una.
— Excelent!
Insfârșit a venit și randul lui Bulă
— Și tu, Bulă, ce ai scris?
— Pai eu când am ajuns ieri acasă, îmi era tare foame și am întrebat-o pe mama ce e de mancare, iar ea mi-a zis ca sunt două chiftele în frigider, am deschis frigiderul și am strigat:
— Mama, e numai una!