Armată, Glume si Bancuri

Mobirise Website Builder

EduCulturaGlume si Bancuri → Armată / 85

  • Jurnalul unei eroine homo tare sapiens Prima zi. Bagajul este făcut şi sunt gata să plec într-o plăcută croazieră. Mi-am luat toate rochiile frumoase şi cutia de machiaj. Sunt, într-adevăr, nerăbdătoare să mă bucur de acest voiaj. Ziua a doua. Am petrecut ziua întreagă în larg. A fost minunat şi am văzut nişte balene şi delfini. Această vacanţă a început minunat. Astăzi l-am cunoscut pe Căpitan, care pare să fie un om foarte drăguţ. Ziua a treia. Astăzi am petrecut o parte din zi la piscină. M-am jucat, de asemenea, cu nişte bile de golf, pe punte. Căpitanul m-a invitat la masa lui pentru dinner. M-am simţit onorată şi am avut un timp minunat. Căpitanul este un gentleman deosebit de atent, foarte galant şi atractiv. Ziua a patra. M-am dus la Cazinoul vasului şi am câştigat $80. N-a fost cine ştie ce, dar Căpitanul m-a invitat să iau dinner-ul cu el în cabina lui. Am avut un dinner copios cu caviar şi şampanie. El mi-a cerut să stau peste noapte, dar am refuzat. I-am spus că sunt o soţie foarte fidelă şi că nu-mi înşel bărbatul sub nicio formă, aşa că i-am mulţumit pentru trataţie şi am plecat. Ziua a cincea. Astăzi m-am dus iarăşi la piscină şi m-am bronzat puţin. Apoi m-am dus la Piano-Bar şi am petrecut restul zilei înăuntru. Căpitanul m-a văzut şi mi-a adus câteva băuturi. El este într-adevăr un om încântător şi mi-a spus că sunt o tânără foarte frumoasă. Desigur, m-am simțit măgulită, dar rămân fermă pe poziție. El mi-a cerut din nou să-l vizitez peste noapte, dar l-am refuzat. Atunci el mi-a spus că refuzul meu l-a debusolat complet, că simte că trăiește degeaba, că suferă imens și, dacă nu petrec noaptea cu el, va lua o decizie cumplită: va scufunda vasul! Am fost speriată, stupefiată... Vom muri cu toții! Ce mă fac? Ziua a șasea. Am salvat 1600 de suflete astăzi. De patru ori!

    Bancuri: , , , , ,
  • O companie de canibali mărşăluieşte. Un alb merge pe lângă companie. Văzându-l, un canibal îşi întreabă colegul: - I-auzi!? De când avem noi ofiţeri albi?! - Nu! Nu-i un ofiţer, e provizia de drum...

    Bancuri: , ,
  • Dintr-un turn de pază al unui fort din vestul sălbatic, santinela strigă: - Domnule căpitan, vin indienii! - Prieteni sau duşmani?, întreabă căpitanul. - Cred că-s prieteni, că... vin împreună!

    Bancuri: ,
  • - Căpitane, canibalii l-au prins pe Joe şi acum vor să-l mănânce! - Nu cred să le placă. Joe e bolnav de diabet. - N-are a face. Au pus deja să-l fiarbă de compot...

    Bancuri: , ,
  • - Soldat Bulă, te caută soacra la poarta unităţii! - Dar eu n-am soacră! - Aşa a zis ea. Şi dacă aşa a zis, înseamnă că are dreptate. Soacrele nu trebuiesc contrazise. Treci!

    Bancuri: , , ,
  • Un vas englez acostează în portul Constanţa. Ion îi cere căpitanului parâma să lege vasul: ION: Aruncă, băi, parâma aia, să leg vasu’! CĂPITANUL: I don't understand you! ION: Parâma, băi, să leg vasu’! CĂPITANUL: Sorry, I don't understand! Ion, când vede că nu se înţelege cu căpitanul, îl strigă pe PR-ul portului, Vasile, sa îi zică ca să-i zică căpitanului să dea parâma. ION: Băi Vasile, hai băi şi zi la ăsta să dea parâma să leg vasu'! VASILE (către englez): Do you speak english? ENGLEZUL (bucuros că are cu cine se înţelege): Yes! VASILE (ţipând nervos): Atunci aruncă naibii parâma aia odată, să lege ăsta vasu’!

    Bancuri: , , ,
  • Într-una din zilele însorite ale lui ianuarie 2015, un bătrân se apropie de intrarea Palatului Cotroceni şi îi şopteşte ofiţerului de gardă: - Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu. Ofiţerul îl priveşte blând pe bătrân şi îi spune: - Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici. Bătrânul se îndepărtează încet de intrarea în Palat. A doua zi, acelaşi bătrân se îndreaptă către intrarea în Palatul Cotroceni şi se adresează ofiţerului de gardă, acelaşi din ziua precedentă: - Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu. - Domnule, aşa cum v-am spus şi ieri, Traian Băsescu nu mai este preşedinte şi, deci, nu mai are reşedinţa aici. Bătrânul îi mulţumeşte şi pleacă încet spre locuinţa sa. A treia zi, bătrânul se duce din nou la intrarea în Palatul Cotroceni şi se adresează aceluiaşi ofiţer: - Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu. Iritat, ofiţerul se încruntă uşor la bătrân şi îi spune: - Domnule, este a treia zi consecutivă când veniţi aici şi cereţi să vorbiţi cu Băsescu. V-am spus deja, Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici. Nu înţelegeţi? - Ba înţeleg foarte bine, însă nu mă mai satur să aud asta. Ofiţerul ia poziţia de drepţi, îl salută respectuos, spunându-i: - Atunci ne vedem mâine, domnule!

    Bancuri: , , , ,
  • Trei soldaţi americani de la Deveselu învaţă limba română la faţa locului. Prima dată, se duc ei într-un bar unde se certau doi. Unul dintre certăreţi se enervează rău: - Futu-ţi rasa mă-tii! Americanii bagă la cap. Ajung în Ghencea, unde erau câţiva oameni care cerşeau alimente de la Gigi Becali şi strigau: - Mai vrem! Mai vrem! Americanii bagă la cap. Ajung apoi la Văscăuţi, şi nimeresc într-o curte unde o femeie tocmai tăia un curcan. Soţul ei a întrebat-o ce taie acolo, iar ea a zis: - Un curcan mare şi gras, un curcan mare şi gras! Americanii au băgat la cap. Pe drumul de întoarcere la Deveselu, îi opreşte un poliţist: - Actele la control! - Futu-ţi rasa mă-tii!, răspund americanii, cu zâmbetul pe buze. - Bă, vreţi să primiţi 5 ani de închisoare?, îi întrebă poliţistul. - Mai vrem! Mai vrem!, îşi expun în continuare americanii vastele cunoştinţe de limba română dobândite în teren. - Bă, voi ştiţi ce sunt eu?, se enervează de-a binelea poliţistul. - Un curcan mare şi gras, un curcan mare şi gras!

    Bancuri: , , , , , , , , ,
  • Basmul românesc

    Vom demonta astăzi un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul – un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos. Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.  

    Caracterizarea personajelor:

    ÎMPĂRATUL e un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fiisa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie, îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său, care a întemeiat dinastia, se răsuceşte în mormânt. FATA CEA MARE ŞI FATA CEA MIJLOCIE Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, sâni, e în centrul atenţiei şi e aia răpită, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante, că nici un zmeu nu le vrea. FATA CEA MICĂ E aia răsfăţată, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez. FĂT-FRUMOS (FEFE) De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfară-n ţară cu fiică-sa şi tronul-premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, nici nu-l interesează prea mult, de fapt, vrea împărăţia. Şi, oricum, ştie de la tovarăşi că, de obicei, e răpită bucata familiei, nu ălealalte două. CALUL e singurul personaj pozitiv din toată povestea. Înainte de episodul cu jăratec, zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos. Nu zice prea multe, pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului. MAMA ZMEILOR Este exact opusul Împăratului. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca Împăratul. Şi ia hotărîri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori etc. ZMEUL  e un tip hotărît, energic şi forţos. Probabil, are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui. Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii. Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei. Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier. Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. N-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a Împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: "Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace." Şi prostul chiar o iubeşte: no forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, onconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nicio poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne!, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă. Acţiunea Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de FătFrumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul!) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia, în sfârşit!, i se aprind beculeţele. Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.  

    Morala Din toate astea, eu pricep că basmul românesc ne învaţă că:

    1. dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă; 2. dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu; 3. dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal. Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea. → Concluzie. Fiecare popor merită să-şi trăiască propriul basm.

    Bancuri: , , , , , , , , , , , , ,
  • Cică porneşte războiul între români şi unguri. Ungurii deja invadaseră partea de nord-est a României. Se duceau lupte disperate, însă fără să avanseze nici una dintre armate. Atunci, unul dintre generalii români are o idee: când se apropiau de tranşeele ungurilor, fiecare soldat roman striga: - Hei, Janos! Atunci ungurul se ridica în picioare, spunea răspicat: - Da!, şi românul nostru îi trăgea câteva gloanţe. Şi trei zile tot aşa o ţinură, până se prinseră ungurii de şmecherie. Un general ungur aplică şi el metoda strigând de după tranşee: - Hei, Ioane! Din partea opusă, din tranşee, răspunde românul: - Ion nu e aici... Dar cine îl caută, eşti tu, Janos? Generalul se ridică în picioare şi spune: - Da!

    Bancuri: , ,
  • Un arab bătrân trăia în jurul New Yorkului. Ar fi vrut să cultive cartofi, dar era singur şi gârbovit. Fiul său studia la Paris, aşa că decise să-i scrie un email să-i explice problema. «Dragă Ahmed, sunt foarte trist că nu pot planta cartofi în grădina noastră. Sunt convins că dacă ai fi fost aici, m-ai fi ajutat şi am fi săpat toată grădină. Al tău, Tata». Ziua următoare primi răspunsul la mail. «Dragă tată, te rog nu te apuca să sapi în grădină. Acolo am ascuns CHESTIA. Al tău fiu, Ahmed». La 4 dimineaţa, bătrânul se trezeşte cu CIA, FBI, Armata şi Rangerii în grădină. Caută şi scotocesc fiecare milimetru din grădină, dar nu găsesc nimic. Dezamăgiţi însă, pleacă toţi. A doua zi, primeşte arabul un email de la fecior: «Dragă tată, sper că între timp grădina noastră să fi fost săpată să poţi cultiva cartofi. Mai mult decât atât nu am putut face pentru tine. Al tău fiu, Ahmed».

    Bancuri: , , , , ,

Distribuie aceasta pagina!

Stirile Scurt Pe Doi