Pe unica autostradă din România se ciocnesc trei maşini, un american cu un Chrysler ultimul răcnet, un neamţ cu un BMW super tare şi un român cu o Dacie prăpădită. Se dă jos americanul din maşină şi-ncepe să-njure:
- Bă, lua-v-ar dracu de prostălăi, uite cum s-a dus dracului o maşinuţă pentru care am lucrat o lună întreagă din greu!
- Ce vorbeşti, zice neamţul, uită-te la maşina mea, băi frână ce eşti, eu am tras din greu aproape şase luni până am reuşit să o cumpăr, şi uite, acuma e fier vechi!
- Băi fraierilor, zice românul cu năduf, băga-mi-aş, rupă dracu’ în moaca voastră, păi io am tras o viaţă întreagă pentru troaca asta...
Americanul cu neamţul, într-un glas:
- Păi, vezi, aşa-ţi trebuie, dacă ţi-ai luat aşa maşină scumpă!
Dezbatere mare în România, invitaţi experţi străini şi autohtoni, pentru a se afla care este cel mai rapid lucru din lume.
ENGLEZUL: Eu cred că cel mai rapid lucru din lume e gândul...
- Cum aşa?!
- Te gândeşti la cineva şi nici nu-ţi dai seama când o faci...
- Asta aşa este, aveţi dreptate, o să ţinem cont de părerea dvs.
CHINEZUL: Eu aş zice că clipitul e cel mai rapid...
- De ce anume?
- Nici nu-ţi dai seama când clipeşti, atât de rapid e...
- Da, interesant, apreciem contribuţia dvs.
AMERICANUL: Eu sunt de părere că lumină este cel mai rapid lucru.
- Puteţi explica?
- Da: cum apeşi pe întrerupător, cum se umple toată camera de lumină... Adică, e ceva foarte rapid... Nici nu-ţi dai seama....
- Da, foarte interesant. Vă mulţumim....
ROMÂNUL: Cum să vă spun eu... După părerea mea, diareea e cel mai rapid lucru.
Consternare. Mediatorul, revenindu-şi din uluială, întreabă:
- Puteţi să ne lămuriţi?
- Păi, domnilor, e evident, toate celelalte sunt prostii. Să luăm gândul... păi, câţi gândesc? Clipitul... păi, câţi clipesc? Lumina... păi, câţi au lumină? Diareea, în schimb, diaree are toată lumea. Şi e foarte rapidă. Uite, eu, aseară, m-am căcat pe mine şi n-am avut timp nici să mă gândesc, nici să clipesc şi nici să aprind lumina...
1
Un poliţist român opreşte o maşină care rula regulamentar, pentru un control de rutină.
- Actele la control!
- Poftiţi!
- Rosenberg, ai?
- Da, Rosenberg.
- Evreu, ai?
- Da, evreu.
- Douăzeci de mii amendă că ai farul spart şi rişti să faci accident!
- Bine, poftim banii.
- Ia mai dă odată actele alea!
- Rosenberg, ai?
- Da, Rosenberg, am mai spus o dată.
- Evreu, ai?
- Da, dom’le, evreu.
- O sută de mii amendă.
- De ce dom’le?
- Ai cauciucuri uzate, n-au aderenţă şi rişti să faci accident.
Ca să scape odată de poliţist, Rosenberg nu comentează, deşi are cauciucurile noi.
- Bine, poftim banii.
- Ia mai dă o dată actele alea.
- Rosenberg, ai?
- Evreu, ai?
- Da, dom’le, am mai spus o dată. Scrie şi acolo!
- Un milion amendă.
- De ce, dom’le?
- Ai ceva cu mine?
- Te deranjează că sunt evreu?
- Adică vrei să-mi spui tu mie că Aisenbergul ăla care-a scufundat Titanicul nu era evreu?
- Care e cea mai importantă calitate a cetăţeanului român?
- Calitatea întâi.
Se întâlnesc Iţic şi Ştrul, doi evrei de la Fălticeni. Iţic, supărat, Ştrul, vesel, n-avea nicio treabă.
- Frate, am scăpat de toate problemele!
- Da' ce-ai făcut, mă?
- Mi-am luat un elefant, frate!
- Hai bă, lasă vrăjeala, că nu-mi arde...
- Nicio vrajeala, mă. Am scăpat de toate problemele. Ştii parcul meu de maşini? Vine elefantul în fiecare zi, le spală, dă cu coada, le lustruieşte. Nevastă-mea... ştii că e obsedată cu grădină de flori. Nam treabă, le stropeşte asta de cinci ori pe zi... jet mic, jet mare.
Copiii... ştii ce disperat eram cu ei. Am şi uitat că-i am acum. Îi ia elefantul cu trompa îi pune în spate, îi plimbă prin cartier, joacă fotbal cu ei. Nu mai am niciun stres.
- Dar cât ai dat, mă, pe el?
- 100.000 de euro, dar face toţi banii...
- Auzi, mă... Nu mi-l vinzi mie?
- Ce să fac?! Ba, nene, ăsta e parte din familie acum, nu e de vânzare.
- Hai mă că-ţi dau 150.000 de euro, dă mi-l mie, doar ştii ce probleme am acasă!
- Nu se poate, mă. E sufletul nostru, cum să ne despărţim de el?
- Hai, bă, că-ţi dau 200.000 de euro, dă-mi-l să scap de belele.
- Nu se poate, bă, Iţic, tu nu înţelegi? Îţi comand şi ţie unul, dacă vrei, dar ai de aşteptat un an.
- Băi, Ştrul, îţi dau 300.000 de euro! Ajută-mă să-mi rezolv problemele, ce dracu’, suntem ca fraţii, am început împreună să facem afaceri!...
- Bine, mă, hai. Dar să ştii că ţi-am dat de la inimă, era ca şi copilul nostru...
După şase luni, se întâlnesc iar. Ştrul, vesel, Iţic, terminat, cu părul alb, cearcăne mari...
- Băi, Ştrul, ce mi-ai făcut, bă? M-ai nenorocit cu elefantul ăsta!
- De ce, mă?
- Nu face nimic, frate. Parcul meu de maşini, îl ştii... S-a suit cu curul pe maşini, mi le-a strivit. Nevastă-mea... Obsedată şi ea cu florile, s-a căcat pe ele, nu se mai vede o petală sub diatamai balega. Copiii... nu-i haleşte, dar îi bate cu trompa, îi aleargă prin casă. Sunt terminat!...
- Băi, Iţic, tu ai o problemă!
- Da, bă, ştiu, cu elefantul de la tine.
- Nu, bă! Tu, cu atitudinea asta, n-o să găseşti niciun român să vinzi elefantul ăla!
- Cine are drept de vot în România?
- Cine zice guvernul.
- Ce vă place dumneavoastră cel mai mult în România?
- Că e deschisă până târziu, aici e o viaţă care noi n-am avut-o.
- Reportofoanele sunt proaspete?
- Nu. Micii sunt proaspeţi!
- Atunci, daţi-mi şi mie două... mici.
- Aveţi un loc de muncă în România?
- Nu am loc, căci este aglomerat, mai ales dimineaţa şi seara.
Dialog între un chelner şi un client simandicos, într-un restaurant din România:
- Ospătar, asta-i ceai sau cafea, că miroase a petrosin?
- Dacă miroase a petrosin, e cu siguranţă ceai. Cafeaua noastră miroase a terebentină.
În centrul vechi al Bucureştilor, forfotă mare. O voce străbate peste mulţime, într-o franceză perfectă:
- Graines de citrouilles salées, garçons!
- Strigă, fă, Pirando, sămânţă dă bostan cu sare, că n-a stat toţi la Paris ca tine!....
Priviți aceste trupuri perfecte: fata este frumoasă și suplă, baiatul, tânăr cu alură de sportiv.
Neîndoielnic, aceștia pot fi doar germani!
Sigur nu!
Din ambele trupuri emană erotica, fata e seducătoare, băiatul, plin de bărbăție, gata să profite din plin de oportunitățile care le vor ieși in cale… Nu pot fi decât francezi!
Of course not!
Vă rog să-i priviți mai cu atenție: aceste trăsături fine ale feței, această prestanță, această perfecțiune!...
No doubt – sunt englezi.
Mă opun în nume personal şi în numele poporului român!
Uitați-vă cu atenție: nu au ce îmbrăca, nu au locuință, mănâncă doar niște fructe... Şi le este atât de foame, încât se cred în rai.
Nu există nici un dubiu – sunt români!