La o fermă, este chemat un medic veterinar pentru a ajuta la împerecherea cailor. Unul, însă, nu vrea nicicum să se apuce de treabă. Văzând acestea, medicul scoate din buzunar o pastilă, o pune într-o găleată plină cu apa şi-i roagă pe îngrijitori să i-o dea calului respectiv. Bea calul apă şi, după nici cinci minute, parcă înnebuneşte, sare pe iepe şi le-o trage la toate. Văzând acestea, directorul fermei îl chemă pe veterinar la el în birou şi îi spuse:
- Aş avea o mare rugăminte! Am văzut adineaori cum calul acela le-a pus-o tuturor iepelor din fermă fără să clipească. Aş dori şi eu o pastilă din aceea. Ştiţi, de o vreme încoace, viaţa mea sexuală merge din ce în ce mai prost, soţia este din ce în ce mai nemulţumită şi vrea să divorţeze. Vă rog nespus să mă ajutaţi şi vă promit că mă revanşez cu vârf şi îndesat.
Înduioşat de spusele omului, medicul îi dă şi lui o pastilă, nu înainte însă de a-l preveni asupra riscurilor care pot să apară:
- Luaţi pastila numai când soţia dumneavoastră se află prin preajmă, dacă nu, o să vă urcaţi pe prima femeie care vă va ieşi în cale.
După câteva luni, se întâlnesc din nou cei doi şi medicul întreabă:
- Ei, a fost bună pastila?
Puţin ezitând, omul îi spune:
- Foarte bună, numai că prietenilor li s-a părut puţin ciudat că soţia mea, soacră-mea şi cele trei fiice ale mele au rămas însărcinate toate în acelaşi timp.
- Draga mea, ţi-am spus că şeful e homosexual şi, în sfârşit, am reuşit să primesc mărirea de salariu, dar mă doare aşa de tare curul...
Pe o insulă grecească, se adună o groază de homosexuali la o tabără de vară. Pe insulă exista o biserică ortodoxă, iar preoţii erau scandalizaţi de tot ceea ce se întâmplă pe plajele din jur. Şeful bisericii se hotărăşte să trimită un preot care să tempereze lucrurile şi să încerce să convertească homosexualii la o viaţă normală.
Acesta pătrunde între homosexuali şi începe să-i afume cu cădelniţa. La un moment dat, se apropie de popă un homosexual care îi spune:
- Vezi, domnişoară, că ţi s-a aprins poşetuţa!
Un explorator prin jungla Amazonului s-a trezit înconjurat de canibali. Oh Doamne, sunt pierdut!, gândeşte el. Dintr-o dată, o rază de soare coborând din înaltul cerului îi cade la picioare şi o voce mai groasă îi spune:
- Nu, fiule, nu eşti pierdut. Ia o piatră, întoarce-te şi arunc-o în capul şefului lor!
Exploratorul face întocmai, iar cei 100 de canibali se năpustesc spre el. Vocea din ceruri completează:
- Abia acuma eşti pierdut.
O ceată de canibali atacă misiunea din apropiere şi încep ospăţul.
Unul dintre ei descoperă într-un colţ, moartă de frică, o bătrână diabetică. Nestăpânit vrea să-i facă felul să o frigă. Şeful cetei:
- Stai, mă! Pe asta o mai ţinem! Are mult zahăr şi ne-o trebuie pentru îndulcirea ceaiului...
Din confesiunile unui parlamentar român
Am fost director la o mare intreprindere socialistă. Cafeaua de dimineaţă era pregătită de o secretară sexy, mergeam la servici cu o limuzină neagră.
Odată am fost întrebat dacă fabrica nu contribuie cu 100 mii de lei pentru înmormântarea unui tovarăş din Comitetul Central. Am spus că cu atâţia bani aş înmormânta întregul Comitet. Din acel moment, am devenit director la o intreprindere mai mică.
Cafeaua zilnică era pregatită de o secretară mai în vârstă, la servici mergeam cu furgoneta fabricii. Odată, am fost apostrofat că nu am fost la ultima şedinţă de partid. Am răspuns că, dacă ştiam ca e ultima, m-aş fi dus sigur. Din acel moment, am lucrat ca maistru.
La servici mergeam cu maşina proprie şi eu făceam cafeaua de dimineaţă. În atelier aveam pe perete poza lui Kadar şi a Lolobrigidei. Odată, mi-au spus că de ce nu dau jos poza curvei de pe perete. Am luat poza lui Kadar. Din acel moment, am lucrat zilier la săpat şanţuri.
Mergeam la lucru cu bicicleta şi duceam cafeaua de acasă în termos. Odata, în timp ce săpam şanţul, au venit şi mi-au spus să-mi ascund bicicleta, deoarece va trece pe acolo o delegaţie sovietică. Am răspuns să nu-şi facă probleme, deoarece bicicleta este închisă cu un lacăt. Din acel moment, am rămas fără lucru.
O vreme, am fost şomer. Apoi, s-a schimbat orânduirea.
M-am reabilitat, am intrat în politică, am intrat în partid. Cafeaua îmi este servită de o secretară sexy, la servici merg cu un Audi cu şofer personal.
În rest, îmi ţin gura şi, din când în când, ridic mâna să votez pentru creşterea nivelului meu de trai, călătorii în locuri exotice pentru mine şi colegii mei şi tăierea salariilor oamenilor.
1
La o uzină românească de automobile, directorul şi inginerul.
DIRECTORUL: Auzi, ce ar trebui schimbat ca maşinile româneşti să corespundă normelor internaţionale?
INGINERUL: Normele internaţionale.
1
Q: În ce moment ia naştere în România adevărul într-o dispută?
A: Atunci când în dispută se implică şeful!
Conferinţa internaţională a mafioţilor. După conferinţă, il capo di tutti capi îl cheamă pe Ion, şeful mafiei româneşti, la el.
IL CAPO: Auzi, Ioane, tu ai vilă din asta cu 2 etaje, cum am eu?
ION: Nu...
IL CAPO: Dar Merţane ca ale mele, ai?
ION: Nu...
IL CAPO: Dar lanţ din ăsta gros cât 2 degete, de aur, ai?
ION: Nu...
IL CAPO: Măi, păi ce mafiot eşti tu? La congresul următor să nu te aud că nu ai ce ţi-am zis azi, clar?
Merge Ion acasă şi îl strigă pe servitorul lui, Ghiţă.
ION: Ghiţă! Dărâmă ultimele 3 etaje de la casă, vinde elicopterele şi cumpără Merţane, iar câinele du-l în casă, că lanţul lui trebuie săl port eu.
Directorul unei companii cu capital integral românesc se adresează managerului de resurse umane:
- Eu vreau să găsiţi în intreprinderea noastră o persoană energică, cu capacităţi impresionante. Şi să fie tânăr! Să fie capabil să ocupe postul meu pe viitor!
- Şi apoi ce să facem?
- Cum îl găsiţi, să-l concediaţi imediat!
Începutul anului şcolar, într-un liceu din America, diriginta prezintă clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki din Japonia.
Începe ora:
- Să vedem, cine ştie cel mai mult despre istoria Americii. Cine a zis: “Libertate sau moarte”?
Tăcere de mormânt în clasă, numai Suzuki ridică mâna:
- Patrick Henry 1775 Philadelphia.
- Bravo Suzuki! Şi cine a zis: “Ţara este poporul, de aceea poporul nu poate să moară”?
SUZUKI: Abraham Lincoln 1863 Washington.
Diriginta se uită peste clasă şi zice:
- Mi-e ruşine pentru voi, Suzuki vine din Japonia şi stie mai multe despre America decât voi!
Din spate se aude o voce:
- Pupă-mă-n cur, Japo împuţit!
- Cine a zis? întreabă diriginta.
Suzuki se ridica şi zice:
- Generalul McArthur 1942 la Guadalcanal şi Lee Iacocca 1982 la şedinţa acţionarilor Chrysler.
În clasă iarăşi linişte, numai din spate se aude iară:
- Îmi vine să vomit!
Diriginta strigă:
- Cine a fost nemernicul?
SUZUKI: George Bush senior către Tanaka, ministru japonez, în timpul unei mese de serviciu, Tokio 1991.
Un elev se ridică şi zice:
- Suge-mi-o!
Diriginta, crizată:
- De ajuns! Cine a fost impertinentul?
SUZUKI: Bill Clinton către Monica Lewinsky, 1997 Washington, Casa Alba, Biroul Oval.
Înca un elev se ridică si zice:
- Suzuki ăsta e un rahat mare!
SUZUKI: Valentino Rossi 2002 Brazilia Superbike GP.
În clasă e un haos total, diriginta leşină, se deschide uşa şi intră directorul:
- O adunatură de idioţi mai mari ca voi n-am văzut în viaţa mea!
SUZUKI: Traian Băsescu către Gheorghe Ialomiţeanu, ministru de finanţe, la o nouă şedinţă de rectificare a bugetului şi de creare a noi impozite, Bucureşti, ianuarie 2011.