Sindromul Atenţiei Deficitare la Vârstă Avansată (SADVA) Explicăm simptomele acestei boli, căreia nu i s-a descoperit încă tratamentul potrivit, prin exemplul propriu:
o Am hotărât ieri să spăl maşina: am luat cheile şi am pornit spre garaj, moment în care tocmai am văzut corespondenţa pe masă.
o Bun, o să merg să spăl maşina, dar mai întâi să arunc o privire, poate că e ceva urgent.
o Am pus cheile maşinii pe birou lângă scrisori şi, aruncândumi ochii, am văzut că erau câteva facturi de plată şi multă publicitate inutilă, drept pentru care am hotărât s-o arunc, dar am văzut că gunoiul era plin.
o M-am gândit că-i mai bine să-l golesc întâi. Am pus facturile pe birou, dar mi-am dat seama că ar fi mai înţelept înainte de orice să merg la bancomatul de lângă casă şi să plătesc facturile.
o Am lăsat gunoiul jos, am luat facturile şi m-am îndreptat spre uşă.
o Unde să fie cardul de bancomat? Ah, în buzunarul hainei pe care am avut-o ieri pe mine!
o Trecând pe lângă masă, dau cu ochii de berea pe care tocmai o beam.
o Mă duc după card, dar mai întâi o să pun berea asta la frigider.
o În drum spre bucătărie, constat că plantele au un aer cam ofilit; ar trebui să le ud.
o Pun berea pe masă din bucătărie, când, ia te uită, dau de ochelari!
o Îi căutăm de câteva ore. Să-i pun bine repede!
o Iau un vas cu apă şi dau să mă duc spre sufragerie.
o Am uitat telecomanda televizorului aici.
o Deseară, când o să vrem să dăm drumul la TV, nimeni n-o să-şi aducă aminte s-o caute la bucătărie.
o Mai bine s-o duc imediat în sufragerie.
o Pun ochelarii pe masă şi iau telecomanda.
o Pun apă la plante, dar vărs şi pe parchet.
o Las telecomanda pe sofa şi merg să iau o cârpă să şterg pe jos.
o Trecând prin hol, mă gândesc că ar trebui să schimb rama unui tablou.
o Merg mai departe, dar nu mai ştiu ce mă duceam să fac!
o Ah! Ochelarii Nu! Mai întâi, cârpa! O iau.
o Dar dau cu ochii de coşul de gunoi plin.
o La sfârşitul zilei: maşina e tot nespălată, facturile nu le-am plătit, berea s-a trezit pe masă, la plante am pus două picături de apă, nu ştiu unde este cardul, nici ochelarii, nici cheile maşinii.
o Când încerc să înţeleg de ce n-am făcut nimic astăzi, rămân ca trăznit pentru că ştiu c-am fost ocupat toată ziua!
o Îmi dau seama că e grav şi că trebuie să merg la medic, dar mai întâi cred c-o să mă uit pe restul corespondenţei.
Trimiteţi acest mesaj tuturor cunoscuţilor voştri de peste 40 de ani, pentru că eu nu-mi mai amintesc cui l-am trimis.
Nu mi-l trimiteţi înapoi, pentru că s-ar putea să uit şi să vi-l trimit şi eu din nou!
Sesiunea de iarnă la facultatea de ştiinţe juridice din Bucureşti.
Examinatorul mai pune o întrebare suplimentară candidatului:
- Ce pedeapsă se aplică pentru bigamie?
- Două soacre!, răspunde senin studentul.
Vine Bulă la şcoală cu o buză umflată.
PROFESOARA: Ce-ai păţit, Bulă?
BULĂ: Am fost cu tata la pescuit şi mi s-a aşezat o viespe pe buză.
PROFESOARA: Vai, săracul de tine! Şi te-a pişcat?
BULĂ: Nu, a omorât-o tata cu vâsla.
1
Era Ceauşescu la Neptun. Se scoală într-o dimineaţă mai devreme, iese pe terasa cu privelişte la mare şi spune:
- Bună dimineaţa, Soare!
- Să trăiţi, tovarăşe Ceauşescu!
Minunat de întâmplare, dar extrem de mulţumit că până şi Soarele îl cunoaşte, pe deasupra, convins, prin modul de exprimare tovărăşesc, că şi Soarele e comunist, îi spune lui Leana ce i s-a întâmplat. A doua zi dimineaţa, se scoală împreună cu Leana, ies pe terasă şi:
- Bună dimineaţa, Soare!
- Să trăiţi, tovarăşe Ceauşescu! Dar eu nu sunt Soare, eu sunt căpitan State Dorin, maiorul Soare Dorel a fost ieri de gardă!
Era pe timpul lui Ceauşescu şi trebuia la o fabrică să se dea afară personal.
DIRECTORUL: Eu ar trebui să plec, că sunt cel mai mare în grad!
Dar ce-ar zice tovarăşul X, prietenul meu bun de familie, când aude că voi fi dat afară?
PERSONALUL: Aşa e, nu poate să plece dom’ director!
INGINERUL ŞEF: Având în vedere că eu sunt al doilea în grad după director, eu trebuie să plec acasă, dar ce-ar spune tovarăşul Y, care e mai sus ca tovarăşul X?
PERSONALUL: Aşa e, nu puteţi să plecaţi, domn’ inginer şef!
Şi aşa mai departe, până vine rândul lui nea Vasile, portarul.
PERSONALUL: Nea Vasile, ne pare rău pentru dvs., dar trebuie să părăsiţi întreprinderea!
NEA VASILE: Măi băieţi, eu am trei copii de hrănit! Mai ţineţi-mă şi pe mine o lună, până îmi găsesc altceva...
PERSONALUL: Bine, Nea Vasile! Cum spui dumneata!
Peste o săptămână, trece Ceauşescu pe la fabrică. I se explică cum funcţionează maşinile (nu înţelege, nota povestitorului), dar, deodată, îl vede pe nea Vasile.
CEAUŞESCU: Nea Vasile, ce mai faci, măi, mai ştii când jucam noi fotbal în bocancii făcuţi de tata?!
NEA VASILE: Da, măi, Nicule! Tu ce mai faci, cum îţi merge? Tot cu Leana o freci?
CEAUŞESCU: Da! Ce să fac?! Fii atent aici, nea Vasile, uite zece numere de telefon, dacă ai vreo problemă, sună la orice oră!
NEA VASILE: Mulţumesc, dar nu e nevoie!
Ceauşescu pleacă.
DIRECTORUL: Vasile, îl cunoşti pe Ceauşescu?
VASILE: Bineînţeles, de când eram copil!
DIRECTORUL: Păi, de ce nu ai spus... Uite, te trimit la o şcoală de maiştri, să înveţi o calificare!
La şcoala de maiştri, vine la un moment dat Elena Ceauşescu în inspecţie. I se explică cum funcţionează maşinile (nu înţelege, nota povestitorului), dar, deodată, îl vede pe Vasile.
ELENA: Vasile! Ce mai faci, omule?
VASILE: Bine, Leano, pe aici şi eu!
ELENA: Mai ştii când ne pupam noi în tufişuri?
VASILE: Mai ştiu, cum să uit aşa ceva! Tot cu Nicu o mai freci?
ELENA: Tot cu el, doar e un om bun, nu? Fii atent aici, dacă ai vreo problemă, ia aici 20 de numere de telefon. Dacă se iveşte ceva, ai o problemă, sună!
VASILE: Mulţumesc, dar nu e nevoie!
Directorul de la Şcoala de maiştri rămâne mască.
DIRECTORUL: De ce n-ai spus, nea Vasile, că o cunoşti pe Elena Ceauşescu?
VASILE: Păi, eu cunosc pe toată lumea!
DIRECTORUL: Ei, na, şi pe Papa de la Roma?
VASILE: Şi!
DIRECTORUL: Dacă îl cunoşti pe Papa, eu te avansez în grad până la inginer şef şi o să o freci toată viaţa!
VASILE: Bine!
Se dau telefoane la cele zece numere de telefon, se aranjează totul pentru nea Vasile şi se duc la Vatican cu elicopterul.
VASILE: Uite, băieţi, cum faceţi: pe mine mă ştiu băieţii de la pază, dar pe voi nu, aşa că intru şi o să apar cu Papa pe terasa aia.
PERSONALUL: Da, sigur, Vasile, hai s-o vedem şi pe-asta!
Peste o jumătate de oră, apare şi nea Vasile cu Papa pe terasă.
Personalul nu ştia cum arată Papa, aşa că întreabă pe un catolic înrăit din Australia:
PERSONALUL: Ia zi, domnule, ăla de la balcon e Papa?
AUSTRALIANUL: Nu prea văd bine până acolo, dar ăla de lângă el e sigur nea Vasile!
Un constănţean a fost prins cu nouă tone de cocaină adusă din America de Sud. Omul s-a justificat spunând are toţi copiii în clasa I şi le-a dat temă învăţătoarea să facă liniuţe.
În vizită la Scorniceşti, la părinţi, Ceauşescu găseşte televizorul spart. Supărat, îl ia la rost pe taică-su, de ce n-a chemat pe cineva să-l repare. Tatăl îi răspunde în doi peri:
- Apoi, vin ei mereu şi repară, pun geamul ăla, dar cum îl pun, cum îl sparg!
- Păi, de ce, tată, de ce-l spargi?
- Vezi tu, când erai mic şi spuneai câte o prostie, aveam un obicei... Îţi dădeam câte una peste bot! Şi am rămas cu obiceiul...
Dezastru în învăţământul românesc: mai există elevi în clasa a XII-a care ştiu să scrie şi să citească!
Încă din clasa I, Alexandru şi-a dat seama că are un handicap, deoarece ştie să scrie şi să citească. Ajuns în clasa a XII-a, starea lui Alexandru s-a agravat, el aflându-se într-un pericol real să ia examenul de bacalaureat din prima şi să facă ceva în viaţă.
În continuare, părinţii lui Alexandru nu ştiu unde au greşit, însă degeneratul refuză să scrie cu “sh”, “tz”, “k”, pune toate virgulele la locul lor, e fluent în mai multe limbi şi nu ia droguri uşoare.
Ministrul Educaţiei a constituit o comisie de anchetă pentru a afla unde s-a greşit.
Ion şi Gheorghe dormeau la stână sub aceeaşi pătură. La un moment dat, Ion se scoală şi îl întreabă pe Gheorghe:
- No, bă, Gheo!
- No, ce-i, mă?
- Mă, tu faci laba, mă?
- Apăi, da.
- Şi sâmţi ceva?
- Apăi, nu.
- Păi, fă-ţi-o ţie, mă!
Un ţăran s-a gândit să-şi facă o fântână. Şi sapă, şi sapă, şi tot sapă câteva zile, până când, în loc să dea de apă, găseşte un pergament.
Se apucă să-l citească, dar îşi aduce aminte că nu ştie să citească şi merge cu el la primarul satului.
- Dom’ primar, găsii şi io pergamul ista în ţărână şi nu ştiu să-l citesc. Nu vrei să mi-l citeşti mata?
- N-am timp acuma, dar lasă-mi-l până mâine.
Pleacă ţăranul la casa lui, iar a doua zi, când vine la primar, îl găseşte înecat. Aşa că pleacă la înţeleptul satului.
- Nene, citeşte-mi şi mie ce scrie acilea.
Ia înţeleptul pergamentul, îl citeşte şi dup-aia zice că trebuie să mulgă vaca şi că-i spune mai târziu ce scrie. Aşteaptă ţăranul ceva timp şi se duce după el în grajd: îl găseşte spânzurat. Aşa că pleacă la primul-ministru. După ce îl citeşte şi ăsta, merge într-o cameră alăturată şi se împuşcă. Aşa că bietul ţăran se duce la preşedinte.
Dar şi ăsta se împuşcă după ce-l citeşte. Speriat din cale-afară, ţăranul merge la şcoală şi învaţă carte. După ce-şi termină studiile, vine acasă şi iese pe verandă ca să citească şi el pergamentul.
Dintr-odată, se porneşte o furtună uluitoare, îi ia pergamentul din mâini şi-l zboară ca pe un fulg de nea în adâncurile cerului.
O fetiţă vine acasă şi îi spune mamei plângând:
- Un băiat de la mine din clasă mi-a zis azi să ne jucăm de-a doctorul...
- Vai de mine! Şi ce-aţi făcut?
- M-a lăsat să aştept o jumătate de oră pe culoar şi apoi m-a trimis acasă, când n-am avut să-i dau şpagă.