Wikipedia spune: eu ştiu totul.
Google spune: eu am totul.
Facebook spune: eu îi cunosc pe toţi.
Internet spune: fără mine nu sunteţi nimic.
Electricitatea spune: vorbiţi în continuare, nenorociţilor!
Paternitatea la homo tare sapiens Un mare concern realizează un supercalculator care putea răspunde la aproape orice întrebare, drept care se convoacă presa şi se invită un Homo Sapiensdin sală să-şi spună numele, adresa şi să formuleze întrebarea. După câteva momente de rumoare, se ridică un tip şi spune:
- Sunt Corcadase John din Blatonia şi am următoarea întrebare:
Ce face tatăl meu acum?
După câteva secunde, sistemul răspunde:
- Tatăl dumneavoastră este la pescuit.
Tipul replică, stârnind hohote de râs:
- Tata-i mort de zece ani!
După câteva luni, timp în care hardiştii şi softiştii au muncit sub teroare, concernul îl cheamă pe cel cu întrebarea, rugându-l ca, pentru a testa din nou sistemul, să reformuleze întrebarea. Tipul acceptă şi reformulează:
- Sunt Corcadase John din Blatonia şi am următoarea întrebare:
Ce face acum soţul mamei mele?
Sistemul răspunde prompt:
- Soţul mamei dumneavoastră este mort de zece ani, dar tatăl dumneavoastră este la pescuit...
Culmea singurătăţii: Să nu-ţi mai scrie nici spamerii!
Moartea recentă la homo tare sapiens Prima dată, am murit toţi în 2000.
Din cauză că maşinăriile nu erau programate să calculeze anii decât în formula 19XX, când schimbau la 2000 deveneau toate conştiente de sine şi se răzvrăteau asupra asupritorilor din carne, începând să ne ucideze în masă. Singura speranţă era, ironic, un robot din viitor în formă de Schwartzenegger, trimis de rezistenţa umană să ne salveze. Retardaţii chiar aveau o teorie cum că tot ce e computer o să facă poc, urmând haos şi anarhie. Calculatoriştii inteligenţi au spus că teoria lor e retardată. Cu toate acestea, căcănarii din presă mondială s-au zbătut ca o găină fără cap, instigând prostimea la panică. Prostimea a închis tot ce e calculator zilele alea.
Apoi am murit toţi în 2001 de la boala vacii nebune.
Biliarde de vaci schizofrenice, antisociale şi cu probleme cu figurile autoritare au călcat în copite guvernele mondiale, adunându-ne pe noi, oamenii, în ţarcuri şi folosindu-ne pentru carne şi lapte. Cam singurul mod în care se putea lua boala vacii nebune de la o vacă nebună, era de la creierul crud al acesteia.
Bine, dacă-l mâncai, era mică şansă să o iei. Dar dacă îţi spargeai capul şi frecai un creier de vacă infectată de creierul tău, şansa să iei boala creştea. Şi evident, dacă toţi făceam aşa, şi nu ne tratăm, logic se lăsa cu o epidemie mondială. Pericolul era foarte mare.
Scatofagii din presă mondială s-au zbătut ca un coi într-o căldare, instigând prostimea la panică. Prostimea nu a mai mâncat vacă juma' de an.
Apoi am murit toţi de SARS, în 2003.
Epidemie pornită de la gălbejiţi, ne-a nimicit pe toţi instant. N-am avut nici o şansă. Sângele ţâşnea din toate orificiile. Te infectai dacă zăreai în zare un infectat. De fapt nici nu apucai să-l zăreşti în zare.
Până îţi dădeai seama că ai zărit ceva, erai deja mort de mult.
SARS era un fel de pneumonie mai şmecheră. Da, era nasoală.
Umblau asiaticii cu mască pe faţă de frică. Totuşi, se trata ca orice gripă sănătoasă. Aspirină, somn, comprese cu spirt, mujdei.
Funcţionau toate.
Şansa de supravieţuire era cam de 90%. Să nu înţelegeţi greşit.
Asta nu însemna că dacă eu aş fi luat SARS aş fi avut 10% şanse să mor. Nu. Eu sunt un om sănătos, de condiţie materială decentă, care ştie să se trateze. 100% supravieţuiam cu brio. Maxim cu un concediu medical.
Evident, un moş de 97 de ani, care trăieşte în mizerie şi frig, are şanse mai mari să moară de SARS. Şi, na, murea şi de la o iritaţie la genunchi ăla.
700 de oameni au murit în total de SARS în lume. Fecalofilii din presă mondială s-au zbătut ca mucii între dinţi, de miliarde de oameni umblau în Asia cu măşti pe faţă, toate ştirile erau pline de rapoarte panicate despre marea epidemie şi prostimea nu a mai călcat în Asia, în vacanţă, tot anul.
Am murit iar, în 2007, de la gripa aviară.
Legiuni de păsări au picat din cer, infectate, explodând ca grenadele în contact cu pamatul. Planeta a rămas goală şi plină de cratere ca o gagică coşuroasă la beţie sau ca luna.
Am fost ucidaţi iremediabil. De la gripa aviară au murit 500 de oameni. Nu poţi să o iei mâncând pasăre. Doar de la carnea crudă, dar şi de la aia e greu. Tehnic, cea mai mare şansă să iei gripa aviară e să omori o găină infectată, să o toci mărunt şi să o tragi pe nas. Pe bune. Şi nici aşa nu e sigur. Au luat-o numa săracii infecţi care trăiau în casă găinilor şi se scobeau în nas cu găinaţ.
Şi chiar şi aia, trataţi bine nu mureau.
Cam ca la SARS.
Iarăşi, mâncătorii de căcat din presă mondială au bulbucat ochii apocaliptic, zbătându-se ca cucul în vânt şi făcând spume la gură cu vestita gripa aviară.
Nu s-a întâmplat nimic, evident, dar prostimea nu a mai mâncat păsăret tot anul.
Să privim şi altfel statisticile.
Au murit anul ăsta mai mulţi oameni în lume înecaţi cu mâncare.
S-au împuşcat mai mulţi oameni accidental în meclă luna asta. S-au sinucis mai mulţi trişti de când aţi început voi să citiţi textul acesta, decât au murit oameni de la toate bolile astea combinate în toţi anii.
Acum e rândul porcilor. Na, vor vacile şi găinile răzbunare.
La fel ca şi la alte boli imaginare, care apar la teve doar pentru că fac rating, şi asta are o şansă absurd de mică de a se transmite. Mai exact, doar dacă te săruţi franţuzeşte cu porci infectaţi. Au murit de la ea 30 de mexicani slinoşi care dormeau cu porcii. Dar na, toată lumea este panicată, ca la teve, Esca vorbeşte foarte grav de gripă porcină, deci e serios!
Cretinii de la ziarul Ring au făcut o statistică alaltăieri, că dacă ajunge la noi gripa porcului, 600.000 de români o să crape.
Ai, să moară mă-sa! Uite, fac şi eu o statistică: Dacă mă sui pe Intercontinental şi fac o piruetă, strivesc 800.000 de români!
Sunteţi toţi în pericol. Dar există un pericol muult, muuuuult, muuuuuuult, muuuuuuuuult mai mare decât toate bolile astea.
O să auziţi la teve de el în curând. S-a descoperit un drob de sare la mine pe sobă. Dacă pică de acolo, am belit-o toţi.
TOŢI!
Un tip bine îmbrăcat stă lângă un zgârie-nori din New York şi fumează. Un jurnalist Homo Sapiensse apropie de el şi spune:
- Bună ziua. Sunt corespondent la The New York Times. Pot să vă pun câteva întrebări?
- Da, sigur, nu mă grăbesc.
- Dumneavoastră fumaţi. De cât timp?
- Acum am 43 de ani şi fumez de la 16.
- Ce fel de ţigări fumaţi, dacă nu e secret?
- Da, nu este un secret, Marlboro.
- Şi ultima întrebare: câte ţigări fumaţi pe zi?
- Un pachet jumătate-două pe zi.
Jurnalistul scoate calculatorul, calculează ceva, apoi spune:
- Ştiţi, dacă n-aţi fi fumat, din banii economisiţi aţi fi putut cumpăra acest zgârie-nori.
- Serios? Dar tu fumezi?
- Nu.
- Şi ai un zgârie-nori?
- Nu, nu am.
- Eu fumez, iar acest zgârie-nori este al meu!
Un cuplu decide să-şi petreacă concediul pe o plajă din Caraibe, la acelaşi hotel unde şi-au petrecut luna de miere acum 20 de ani.
Datorită unor probleme de serviciu, soţia n-a putut călători cu soţul ei, rămânând să-l ajungă din urmă câteva zile mai târziu. Când soţul a ajuns acolo, s-a cazat la hotel şi observă cu uimire că în cameră era un calculator conectat la internet. Soţul a decis să-i scrie un email soţiei sale, dar a greşit o literă din adresa electronică şi, fără să-şi dea seama, e-mailul a fost trimis la altă adresă.
E-mailul ajunge din greşeală la o văduvă, care tocmai a venit de la înmormântarea soţului său şi, citind mailul respectiv, leşină instantaneu. Băiatul văduvei, intrând în camera, îşi găsi mama fără cunoştinţă lângă calculator, pe al cărui ecran se putea citi:
“Draga mea soţie, am ajuns bine. Probabil te va surprinde să primeşti veşti de la mine pe această cale, dar acum au calculator aici şi poţi trimite mesaje persoanelor dragi. Doar ce-am ajuns şi am verificat ca totul să fie pregătit pentru venirea ta, vinerea viitoare.
Abia aştept să te văd şi sper că această călătorie să fie la fel de liniştită şi relaxantă cum a fost a mea!
P.S.: Te rog nu-ţi lua multe haine cu tine, aici este o căldură infernală!
Un tip stă în Danny's Bar, la aeroportul Changi din Singapore şi observă o femeie foarte atrăgătoare la masa de lângă el. E atât de frumoasă, că trebuie să fie însoțitoare de zbor, își spune. Dar pentru ce companie o lucra?
Ca să intre în vorbă, se întoarce către ea şi-i şoptește sloganul Delta: "Love to fly and it shows?".
Femeia se uită la el derutată.
"Deci, nu lucrează la Delta", își spune omul.
Peste o clipă, îi vine altă idee: "Something special în the air?".
Ea pare la fel de derutată, deci Singapore Airlines cade de pe listă.
Mai încearcă și sloganul Thai Airways: "Smooth as silk".
De data asta, femeia se întoarce către el: "What the fuck do you want?".
Tipul se lasă pe spate satisfăcut: "Aaahhhh, Tarom!"
Dumnezeu s-a săturat că lumea tot migra între Rai în Iad şi invers şi a hotărît să facă un gard. L-a chemat pe Sfântul Petru să organizeze o licitaţie şi i-a cerut să-i găsească cei mai buni constructori.
După îndelungi licitaţii electonice, Petru a adus în faţa Domnului trei constructori: un francez, un american şi un român.
Dumnezeu îi ia la întrebări, să poată să aleagă pe cel care urma să facă gardul între Rai şi Iad.
DUMNEZEU: Francezule, cu cât îmi faci gardul?
FRANCEZUL: Cu 5.000 de euro. Folosesc tehnologie franceză de ultimă generaţie, muncitori chinezi, toţi unul şi unul.
DUMNEZEU: Americanule, tu cu cât îmi faci gardul?
AMERICANUL: Cu 10.000 de euro, dar folosesc tehnologie de ultra-nouă generaţie, stâlpi cu senzori de mişcare, wireless, camere de filmat prin satelit cu servere...
DUMNEZEU: Românule, dar tu, cu cât îmi faci gardul?
ROMÂNUL: Pai, cu 15.000 de euro.
DUMNEZEU: Păi, şi ce faci de banii ăştia?
ROMÂNUL (şoptiindu-i Domnului la ureche): Păi, îţi dau Ţie 5.000 de euro, că îmi dai contractul, îmi ţin mie 5.000 de euro, că am câştigat licitaţia, iar restul de 5.000 de euro îi dăm francezului, să facă gardul.
Stau şi mă gândesc: oare e întâmplător faptul că tot ce denumeşte ceva care te enervează, te pune în pericol, sau te distruge, pare a fi FEMININ? Iar apoi, tot ce ne alină, ne bucură şi ne mai dă un ţel în viaţă este de natură MASCULINĂ?
Voi, femeile, sunteţi O ploaie, O zăpadă, O grindină, O furtună.
Noi suntem UN soare, UN timp frumos, UN paradis.
Stau şi mă uit, chiar nu aveţi noroc: O bucătărie, O veselă, O mătură, O căldură, O mizerie.
Noi suntem UN repaus liniştit într-UN fotoliu confortabil, citind destinşi UN ziar şi ascultând UN jurnal, asta dacă nu veniţi voi să semănaţi O discordie sau să ne faceţi O şicană.
Voi, femeile, vă daţi mari că aveţi O telecomandă, dar priviţi la UN televizor, unde noi alegem UN post pe care îl dorim.
În trecut, pentru a face calcule aveaţi O numărătoare prăpădită, acum bărbaţii au inventat UN calculator.
Voi puteţi avea O carte de credit, dar aceasta nu înseamnă nimic fără UN cont.
Ce poate provoca O problemă care se poate transforma într-O catastrofă?
O eroare de pilotaj, O pană de benzină, O proastă vizibilitate, O întrerupere de curent.
Voi pentru a ne înrobi doriţi O căsătorie, dar există şi eliberarea, care este UN divorţ.
Este limpede că limba romană a fost inventată de UN bărbat, care nu v-a avut deloc la suflet.
Soluţii MicroSoft.
Bill Gates, un electrician şi un mecanic într-o maşină pe o autostradă în deşert. Se strică maşina.
MECANICUL: Nici o problemă, cred că e ceva la motor, o repar eu.
ELECTRICIANUL: E ceva la instalaţia electrică. O repar eu.
BILL GATES: Eu am o idee mai bună. Deschidem uşile, ieşim afară, intrăm înăuntru, închidem uşile şi merge.
La sfârşitul unei partide de amor cu Bill Gates, soţia îi reproşează:
- Acum ştiu de ce ţi-ai pus la firmă numele Microsoft...