Când era mic Boc era așa de rau incat parintii il bateau în legitima aparare.
— Gigi Becali este capabil sa lase un mesaj înainte de bipul sonor.
— James!
— Da, sir!
— Unde e câinele nostru?
— L-am gasit în gradina facand politica și l-am impuscat… sir.
— De unde ti-ai dat seama ca făcea politica?
— L-am gasit mancand cacat… sir…
Funar, la un control medical de rutina, afla ca este bolnav incurabil. Doctorul îi explica situatia, îi spune sa-si anunte rudele, colegii etc.
In aceasta situatie, Funar se duce repede la Primarie sa afle care este procedeul prin care-si poate schimba numele într-unul unguresc.
Auzind acestea, subordonatii il întreabă:
— Cum domnule, dumneavoastră care sunteți așa de pornit pe unguri, acum vreti sa va schimbati numele cu unul unguresc?
Funar:
— Bai, lasa sa moara unul de-al lor, de ce sa moara unul de-al nostru ?!
Lordul John vine în Romania ca reprezentant PHARE.
La aeroport, pe seara, il intampina nea Vasile de la guvern.
Strangeri cordiale de mâini, cuvinte de salut.
Nea Vasile propune:
— Stiti, m-am gandit ca tot e seara, astazi nu putem rezolva nimic din programul stabilit, așa ca va invit la mine sa vedeti cam cum se locuieste la noi…
Stiti, ospitalitatea româneasca…
— Ok, Ok.
Și merg ei la nea Vasile acasă, și da-i cu țuica, cu palinca, cu sarmale, cu vin alb, vin rosu, friptane…
Pe la cinci dimineața, lordul John zice:
— As bea o bere.
— Dom’le, bere n-am. Uite, o luam de la capat. Tuica de două feluri, palinca, vin alb, vin rosu, da’ bere n-am.
— Nu, nu, as bea o bere. Uite ce e, domnule. Eu la ora asta nu ies. Dacă vrei neaparat, cobori matale până la colt si-ti cumperi bere. Avem acolo non-stop ca, de, am intrat și noi în Europa.
— OK, OK, da’ cum ma-nteleg cu vanzatorul, ca nu știu decat engleza.
— Nici o problema. Isi scriu eu pe o hârtie exact ce-i spui și citești de-acolo.
După zece minute, intra lordul John în dugheana de la colt, scoate hartia și cu un accent puternic englezesc:
— Buna ziua!
— Buna ziua!
— Aveți bere ?
— N-avem.
— Stiam eu, futu-ti gura ma-tii.
Sedinta de partid de pe vremea odiosului cu tema datoria patriotica a femeii române de a darui tarii copii. Vine secretarul de partid și le explica la oameni de ce în Romania natalitatea trebuie sa creasca si, ca sa fie și mai convingator, le tot spunea la oameni:
-Ati inteles, mai tovarasi, tovarasul Ceausescu vrea copii… cât mai multi copii…
Zice el asta de mai multe ori, le mai da niște statistici, mai pomeneste iar de tovarasul Ceausescu care vrea cât mai multi copii și la urma întreabă:
-Are cineva de pus vreo întrebăre?
Se ridica Bulă:
-Pai, tovarase, am inteles ce vrea tovarasul Ceausescu — cum sa nu inteleg? — dar un singur lucru nu mi-e clar: o aduceti pe tovarasa Ceausescu aici la noi, sau mergem noi, bărbații, la ea?
Dacă Chuck Norris loveste cu pumnul în pamant, hartile trebuiesc redesenate.
La Radio Erevan se întreabă:
— Când am sosit ieri acasă am gasit-o pe soția mea în pat cu secretarul de partid din localitatea noastra. M-am facut ca nu am observat nimic și am ieșit tiptil din casa. Am reactionat corect?
— În principiu da. Dar speram ca nu ati vizitat după aceea soția secretarului de partid. Ati fi putut avea mari neplaceri…
Doi contabili mergand spre casa văd un rahat pe trotuar.
— Dacă il mănânci îți dau un milion, zice primul.
Acesta il mănânca, dar mergand mai vede unul și zice:
— Dacă il mănânci și tu îți dau un milion.
Primul contabil mănânca și el. Pe drum au mâncat fiecare cate zece rahati și la despartire unul zice:
— Am mâncat atata rahat și suntem fiecare la banii lui. Ce folos?
Celalalt răspunde:
— Da, dar am avut rulaj de douazeci de milioane.
Merge Ceausescu la americani și se da mare că a trimis o nava spatiala pe Soare.
Americanii, după ce rad copios de el, îi spun:
— Domnule Ceausescu, pe soare sunt mii de grade… Cum ati putut trimite o nava acolo ?
La care, Ceausescu:
— Ha, ha, ha, eu am trimis-o noaptea…
Doi adolescenti surprinsi ca fumau iarba sunt adusi în fața judecatorului. Judecatorul: -Mai baieti… e vineri dupa-amiaza și ar fi un deranj pentru multi sa va trimit acum la zdup. Deci, ne vom intilni luni, iar daca-mi demonstrati c-ati depus un cât de mic efort spre indreptare… va ofer o sansa.
Luni dimineața, începe primul:
— Dom judecator, nu numai c-am renuntat eu,dar am mai și convins încă doi prieteni sa renunte!
— Da? Și cum ai facut?
— Simplu. Am luat o coala de hârtie și am desenat un cerc maare-mare, iar după el un cerculet mic-mic-mic și le-am zis, aratandu-le cercul maare-mare, ca așa arata mintea lor înainte de drog și cum arata dupa… cam ca cerculetul mic-mic-mic…
— Mmda…acceptabil. Ești liber, dar vom fi cu ochii pe tine. Iar tu?
— Pai dom judecator eu am convins vreo saizeci de prieteni sa renunte odată cu mine…
— Haida-de! Cum asa?
— Simplu.Am luat o coala de hârtie și am desenat un cerculet mic-mic-mic, iar după el un cerc maare-mare. Și le-am zis, aratandu-le cerculetul mic-mic-mic, ca așa arata fundul lor înainte de a intra la zdup…