- Aşadar, mai ai un pas până la un miliard de lei. Mai ai şi varianta sună un prieten. Mergi mai departe sau te retragi?
- Merg mai departe!
- Foarte bine... Întrebarea este: Care dintre următoarele păsări nu îşi construiesc propriul cuib?
A. Prihorul B. Vrabia C. Cucul D. Sturzul.
- Nu am idee, o să o sun pe prietena mea.
[...] - E simplu... cucul este răspunsul, spune prietena concurentului.
- O să merg pe mâna ei, nu am idee. Deci răspuns final, cucul.
- Ai avut 500 de milioane, ai mers pe mâna prietenei tale... Şi... ai câştigat un miliard!
Seara, o scoate pe prietenă la restaurant.
- Ce fler ai avut, cum de ai ştiut că răspunsul este cucul?
- Mă mir că tu nu ai ştiut, toată lumea ştie că numai cucul trăieşte în ceas...
Q: Care e diferenţa dintre un bebeluş şi o felie de pâine?
A: Felia de pâine o bagi în tostăr, bebeluşul trebuie pus în cuptor.
ALINUŢA: Mamă, mamă, nu mai vreau hamburger!
MAMA: Stai cuminte, că altfel băgăm şi celălalt braţ al tău în maşina de măcinat carne!
Un bărbat într-un costum negru ponosit şi rupt a ajuns la o fermă şi i-a cerut fermierului o slujbă:
- Voi face orice şi nu am nevoie de altceva decât de mâncare.
Fermierul nu avea nevoie de ajutor, dar, aducându-şi aminte de grămadă de bălegar din hambar care trebuia împrăştiată pe câmp, i-a spus:
- Urmează-mă! Uite, vezi grămada asta mare de rahat? Ei bine, vreau să o cari şi să o împrăştii bine pe tot câmpul din est.
Bărbatul a zâmbit amabil şi s-a apucat de treabă. Era o grămadă imensă. Fermierul a crezut că-i va lua cel puţin o săptămână pentru a termina, dar a rămas foarte surprins când a văzut că la sfârşitul zilei hambarul era gol.
- Ai făcut o treabă minunată, i-a spus entuziasmat fermierul. Hai, vino să mâncăm! Am pregătit o friptură de vacă cu garnitură de mazăre şi piure.
Au mâncat pe săturate şi s-au culcat devreme. A doua zi, fermierul l-a condus pe bărbat la un alt hambar şi i-a spus:
- Vezi grămada această mare de cartofi? Ei bine, astăzi ai o muncă mai uşoară. Tot ce trebuie să faci este să sortezi cartofii mari de cei mici şi să îi pui pe fiecare în două grămezi separate. Hai, la treabă.
Ne vedem la cină. Şi fermierul a plecat.
Întorcându-se în jurul orei cinci, fermierul l-a găsit pe bărbat suit pe grămada de cartofi. Bărbatul stătea cu capul sprijinit în mâini şi bolborosea singur.
- Ce s-a întâmplat?, a întrebat fermierul. Ieri ai mutat singur un munte de bălegar şi astăzi, până la ora asta, nici măcar nu ai început să munceşti?
Bărbatul a răspuns:
- Scuză-mă, dar vezi tu, înainte de marea criză, eu am fost politician. Şi cred că ştii şi tu cum sunt politicienii: ne place şi ştim să aruncăm cu rahat, dar când este vorba să luăm decizii...
Q: Cum poţi face că 5 kg de carne să arate bine?
A: Pune-le un sfârc deasupra!
Din jurnalul de călătorie al unui turist american Principalele notiţe:
LONDRA: La Londra n-am văzut nimic din cauza ceţii. În ultima zi, ceaţa s-a ridicat pentru câteva secunde şi am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul stătea, dar eu n-am mai stat. Am vrut să cumpăr shun la Buckingham, dar mi-au zis că a mâncat-o regina!
Poate găsesc la Praga!
BERLIN: Toţi mănâncă crenvurşti şi beau bere. Nimeni nu mai este interesat de americani aici! Mi-am cumpărat un dicţionar Deutsch English. Mă tot gândesc dacă DeVito, actorul, e originar din această ţară!
AMSTERDAM: E bine aici! Toată lumea vorbeşte engleza! Toţi sunt buni şi vor să fumeze cu mine pipa păcii! Mai abitir ca pieile roşii! Ba unii răsuc şi ţigări. Mă întreb, oare Marijuana o fi nume olandez?
BRUSSEL: Greu de găsit o toaletă! Am făcut pipi pe stradă! M-a luat poliţia! Le-am spus că am crezut că aşa e moda acolo după ce am văzut statuia lui Maneken Piss!
PARIS: După câte îmi aduc aminte de la scoală, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, străzile Parisului sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor şi renumitelor franţuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru şi care reprezintă o italiancă urâţică ce zâmbeşte tâmp.
MADRID: Oraş frumos, are străzi largi, cu fântâni ecvestre şi stătui arteziene. Au şi un palat mare, dar cam neprimitor. În schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbăreţi, ospitalieri şi se numesc români.
BARCELONA: De ăştia am aflat o mulţime de chestii. Ştiu că locuitorii se numesc catalani şi că aici se află o biserică numită „Segreda Famiglia”, unde cred că ar fi sediul mafiei italiene. Tot aici sunt birourile firme de Automobile „Gaudi”! Şi eu, care credeam că maşinile „Gaudi” sunt italiene!
VIENA: Am băut apă din Dunărea albastră! Avea gust de petrol! Nam auzit să aibă oil fields pe-aici. Posibil că e aşa din cauză că sediul OPEC e la Viena! Nu cunosc limba austriacă, dar mă înţeleg de minune cu vienezii folosind dicţionarul de limbă germană! Ce oameni erudiţi! În Europa mai toţi vorbesc cel puţin două limbi! În parcul Prater mi-am pierdut portmoneul. Trebuie să trimit un mesaj acasă să îmi trimită bani! Simt un miros de barbecue! M-a apucat foamea! Pe malul lacului întâlnesc nişte austrieci bruneţei foarte simpatici, care folosesc foarte des cuvintele „mişto” şi „ciordeală”.
Sunt primii cu care nu mă pot înţelege în germană! Ăştia or fi băştinaşii lor, sau mai bine zis pieile lor roşii! Că toţi seamănă cu nişte indieni get-beget! Unul mai gras, cu pălărie şi mustăţi până la brâu îmi spune: „Hauleo, manca-ţi-aş, să-ţi dea mandea ceva de potol, că te bunghesc că eşti cam tras la faţă!”. N-am înţeles o iotă din ce zicea, dar am realizat că vor să mă invite la masă! Am mâncat pentru prima dată carne de lebăda! O minunăţie! Păcat că îmi pierdusem portmoneul, că aş fi făcut cinste cu o bere! Cred că parcul Prater e bântuit de fantome!
VENEŢIA: Am sosit în oraş după o ploaie torenţiala, cred. Toate străzile sunt inundate. Nu se circulă decât cu barca. Cu toate acestea, barcagii sunt foarte veseli şi cântaănişte songuri numite barcarole. Hotelul este vechi şi broasca de la uşa camerei orăcăie îngrozitor de dogit!
PRAGA: La Praga, am cunoscut o blondă delicioasă, care m-a servit cu o şuncă de neuitat...
BUDAPESTA: Aici nu am îndrăznit să mă opresc, deoarece am auzit că oraşul e în carantină. Jumătate din locuitori sunt la BUDĂ, iar cealaltă au PESTĂ, îi desparte Dunărea! Până şi podurile sunt în lanţuri! Cred că e ceva în legătura cu gripa aviatică!
BUCUREŞTI: Ghidul turistic pe care-l am la mine, apărut în New York, îmi prezintă Bucureştiul drept capitala Ungariei. Cred că la mijloc este o greşeala. În Gara de Nord se vorbeşte mult turceşte, ceea ce mă face cred că sunt, de fapt, în Frankfurt pe Main.
CHIŞINĂU: După ce văzui mănăstirile din Moldova, urcându-mă în trenul de Bucureşti, îl luai invers şi dracu’ ştie cum ajunsei la KISINEV. Ăştia cu toţii vorbesc româneşte, dar guvernul spune că se trag din ruşi! Au şi ei statui cu Ştefan cel Mare, cu Eminescu, ca şi românii! Adică... cu acelaşi nume, doar puţin mai mici de statură!
Mă duc să dau cortina de fier la o parte! Îmi pun o întrebare: preşedintele Voronin o fi originar de pe lângă mănăstirea Voronetz sau de la Kremlinetz?
TIRASPOL: Vrui să ajung la Tiraspol să văd şi eu Transnistria (Asta o fi sora Transilvaniei?) Mă băgară într-o DUBĂ şi mă duseră la DUBĂSARI! Aici nu te pune nimeni să SARI! Aici trebuie să dai explicaţii! Am băut Smirnoff la breakfast, lunch & dinner!
Pe baza tratatului „alimente contra arme” m-a scos ambasada american din jail! Mâine plec spre casă! Ce trip frumos! Am văzut IUROP! Mi-a plăcut mult şi am învăţat foarte multă geografie de când sunt turist.
Johnny O’llca de Bourbon.
ALINUŢA: Mamă, mamă, nu-mi place supa roşie!
MAMA: Taci din gură, supă roşie avem doar o dată pe lună!
Q: Care e cel mai mare trust economic din lume?
A: Femeia. Două fabrici de lapte şi una de lustruit bastoane.
Într-una din zile, un negustor de produse lactate primeşte o invitaţie de a se prezenta la Judecătorie, fiindu-i intentat un proces de către un brutar. Omul, foarte îngrijorat, se tot întreba de ce o fi învinuit. Brutarul însă ştia. Şi încă cum. Îl tot bănuia pe lăptar că îl înşeală la cântar când cumpără de la el unt. Aşa că nu o dată, după ce lăptarul îi aducea kilul de unt şi pleca, imediat cântărea marfa, în prezenţa unor martori. Într-adevăr, bănuielile sale erau justificate.
Ba primea 900 g, ba 800, au fost cazuri când a primit şi 750 g de unt în loc de 1 kg. În ziua judecăţii, judecătorul îl întreabă negustorul de lactate:
- Spune, dumneata ai cântar cu care să cântăreşti untul ce-l vinzi?
- Nu, domnule judecător. Nu am.
- Păi, atuncea cum pretinzi că vinzi untul cu kila?
- Păi, să vedeţi. Eu am o balanţă, pun pe o parte a balanţei kilul de pâine ce o cumpăr de la brutar, iar pe cealaltă parte pun unt până ce balanţa se echilibrează.
MORALA: În viaţă primeşti ceea ce dai.
Q: De ce pentru statuia Libertăţii s-a ales ca model o femeie?
A: Pentru că în cap este loc suficient pentru a amplasa un restaurant!
Un scoţian comandă la restaurant un şniţel. Gândindu-se să oprească jumătate de şniţel pentru cină, îi spune chelnerului:
- Te rog, să-mi împachetezi bucata asta. Am s-o duc acasă pisicuţei mele!
După puţin timp, ospătarul se întoarce cu pacheţelul.
- Cred că pisicuţa dumneavoastră va fi foarte fericită, domnule.
Am pus lângă şniţel şi un şoarece mort!