Patru tipi căsătoriţi merg la pescuit. Cam după vreun ceas, se putea asculta următoarea conversaţie:
- Nici nu vă-nchipuiţi ce a trebuit să fac să pot veni la pescuit! Am promis că în următorul sfârşit de săptămână voi zugrăvi toată casa.
- Nici pe mine nu m-a lăsat să vin până n-am promis că voi schimba toată gresia în jurul piscinei.
- Voi vă plângeţi pentru nişte fleacuri. Eu a trebuit să promit că voi renova bucătăria, inclusiv schimbarea electrocasnicele...
Şi aşa au continuat să pescuiască, până când şi-au dat seama că cel de al patrulea nu zisese nimic.
- Hei, tu, doar nu vrei să ne faci să credem că n-a trebuit să promiţi nimic!
- Eu am pus deşteptătorul să sune la 4:30 AM şi, când a sunat, mam apropiat de soţia mea şi i-am şoptit la ureche: “pescuit sau sex?” Şi ea mi-a răspuns: “Să te îmbraci bine!”.
Maria către Ion:
- Ioane, hai să ne-o tragem şi noi ca toţi oamenii!
Ion e de acord şi improvizează un scenariu:
- Când strig o dată, te duci în dormitor, când strig a doua oară, te dezbraci. Iar când strig a treia oară, te bagi în pat.
Vine Ion sub geamul Măriei şi strigă:
- Mărie! Mărie! Mărie! Vino, că arde şura şi ţie îţi arde de sex!
Vine bărbatul seara acasă, trânteşte uşa şi zice femeii:
- Hai, îmbracă-te, că astă seară avem program!
- Ce program, dragă?, întreabă mieroasă nevasta.
- Mergem la curve!, zice omul, sătul de 20 de ani de căsnicie.
- Cum, la curve?, întreabă nedumerită nevasta.
- Uite aşa! Eu mă duc la blonda de vizavi, tu te duci la mă-ta!
Cică porneşte războiul între români şi unguri. Ungurii deja invadaseră partea de nord-est a României. Se duceau lupte disperate, însă fără să avanseze nici una dintre armate. Atunci, unul dintre generalii români are o idee: când se apropiau de tranşeele ungurilor, fiecare soldat roman striga:
- Hei, Janos!
Atunci ungurul se ridica în picioare, spunea răspicat:
- Da!, şi românul nostru îi trăgea câteva gloanţe. Şi trei zile tot aşa o ţinură, până se prinseră ungurii de şmecherie. Un general ungur aplică şi el metoda strigând de după tranşee:
- Hei, Ioane!
Din partea opusă, din tranşee, răspunde românul:
- Ion nu e aici... Dar cine îl caută, eşti tu, Janos?
Generalul se ridică în picioare şi spune:
- Da!
Trei bărbaţi mor şi ajung în acelaşi timp la poarta Raiului. Îi ia Dumnezeu pe fiecare la întrebări, primul fiind un italian:
- Ia zi, tu cum ai murit?
- Păi, mi-am cumpărat un Ferrari, am mers pe autostrada spre Milano cu 340 km/h, n-am putut să iau o curbă, am intrat în parapet şi am murit pe loc.
- Bine, poţi să intri.
Al doilea, un german:
- Tu cum ai murit?
- Mi-am luat un Porsche, am mers pe autostradă, o cisternă a pus frână brusc, nu am mai putut opri, explozie mare, am murit pe loc...
- Bine, poţi intra şi tu.
Al treilea, un român:
- Tu ce ai păţit?
- Mi-am luat un X5 şi apoi... am murit de foame!
Cică un irlandez, un mexican şi un blond erau muncitori pe un şantier, undeva la etajul 20, şi vine pauză de masă.
Irlandezul îşi deschide punga cu mâncare şi zice:
- Din nou varză şi carne de vacă! M-am săturat! Dacă şi mâine tot asta găsesc în pungă, mă arunc!
Mexicanul deschide pungă şi zice:
- Din nou tacos! M-am săturat! Dacă şi mâine găsesc tot tacos, mă arunc!
Blondul:
- Din nou lasagna! M-am săturat! Dacă mâine e la fel, mă arunc!
A doua zi, irlandezul are exact aceeaşi mâncare, se aruncă de la etajul 20 şi moare. Mexicanul are aceeaşi mâncare, se aruncă şi el şi moare. Blondul, aceeaşi mâncare, se aruncă, moare.
La înmormântare:
Nevasta irlandezului:
- Dacă ştiam că nu-i place, i-aş fi gătit altceva!
Nevasta mexicanului:
- Aş fi putut să-i dau tortillas, chilli peppers sau altceva! Dacă aş fi ştiut!...
Acum toată lumea se uită la nevasta blondului. Nevasta blondului:
- De ce vă uitaţi aşa la mine?! El îşi făcea singur pachetul!
Un bărbat lua micul dejun la ora 8 dimineaţa, un sandviş şi o cafea, când vede trecând pe strada o procesiune de înmormântare foarte neobişnuită. Un sicriu negru mare era urmat la câţiva paşi de un alt sicriu negru mare. În spatele celui de-al doilea sicriu mergea un bărbat solitar cu un imens câine pitbull ţinut în lesă. În spatele lor, mergeau înşiruiţi aproximativ 200 bărbaţi trişti. Privitorul nu a putut să-şi stăpânească curiozitatea, s-a apropiat de bărbatul care ducea câinele şi l-a întrebat:
- Domnule, ştiu că este un moment foarte nepotrivit să vă deranjez, dar ce tragedie s-a întâmplat? A cui este înmormântarea?
Bărbatul răspunde:
- Ei bine, în primul sicriu se află soţia mea.
- Ce a păţit?
- Câinele meu a atacat-o şi a omorît-o.
- Şi cine se afla în al doilea sicriu?
- Soacra mea. Ea încerca să o ajute pe soţia mea, dar câinele s-a repezit şi la ea şi a omorât-o.
A trecut un moment solemn de linişte între cei doi bărbaţi.
- Domnule, pot să vă cer împrumut câinele?
- Sigur că da... Aşezaţi-vă şi dumneavoastră la coadă...
Se plimbă peştişorul de aur prin Ungaria şi, la un moment dat, ajunge la o mănăstire. Numai preoţi pe marginea râului. Ce se gândeşte el:
- Mă, părinte, hai să-ţi îndeplinesc o dorinţă.
- Vreau să ştiu cine e Dumnezeu!
Îi spune peştişorul la ureche, la care preotul se îngălbeneşte, îi ies ochii din orbite şi cade lat, ras de infarct.
Aşa unu, aşa doi, aşa douăzeci şi doi, până se plictiseşte peştişorul şi zice:
- Bă, da proşti îs popii ăştia unguri, toţi m-au crezut că Dumnezeu e Funar!
Un ardelean cosea liniştit pe un deal situat lângă satul lui natal. Şi, cum muncea el liniştit, aude o voce:
- Măi Vasileeeeee! Vino repede acasă, că ţi-a murit sora!
Ardeleanul lasă liniştit munca şi se îndreaptă spre casă. Merge el vreun kilometru şi apoi exclamă:
ARDELEANUL: Oooo! Ce ţapă am luat, doar eu n-am nici o soră!
Aşa că se întoarce la muncă. După câteva minute, iar aude o voce:
- Vasileeeee, vino, mă, repede, că ţi-a murit soacra!
Stă ardeleanul şi se gândeşte puţin, apoi se îndreaptă liniştit către casă. După zece minute, îşi dă seama că el nici nu e însurat, aşa că de unde soacră?, aşa că se întoarce liniştit la muncă. După alte zece minute, aude iar o voce dinspre sat:
- Vasileeeee, vino repede, că ţi-a luat foc casa!
Stă ardeleanul şi-şi spune în gând: Bă, soră n-am, soacră n-am, dar casă am, aşa că pleacă spre sat. Merge el agale şi, când ajunge în sat, îşi spune: “Bă, ce prost îs! Pe mine nu mă cheamă Vasile”.
Un ardelean merge pe câmp cu soacra lui. Vine o furtună mare cu trăznete şi fulgere. Cum mergeau ei aşa prin furtună, trăzneşte fulgerul lângă ei într-un pom.
ARDELEANUL: No niiii!
După vreo cinci minute, mai trăzneşte fulgerul încă o dată, dar mai aproape de ei, într-o tufă.
ARDELEANUL: No niiii!
Mergând ei aşa, trăzneşte din nou, dar de data aceasta o loveşte din plin pe soacra lui.
ARDELEANUL: No, aşeeee, mă!
Parabola maimuţelor
Avem o cuşcă, în care băgăm cinci maimuţe. În interiorul cuştii, atârnăm de un fir de aţă o banană şi, sub aceasta, montăm nişte scări. În puţin timp, una dintre maimuţe va încerca să urce scările, ca să ia banana. Imediat ce atinge scările, aruncăm pe celelalte maimuţe o găleată de apă rece. După o vreme, o altă maimuţă va încerca aceeaşi mişcare, cu acelaşi rezultat: celelalte maimuţe primesc un duş rece. În scurt timp, imediat ce o maimuţă va încerca să ia banana, celelalte o vor împiedica.
Acum putem renunţa la apa rece. Scoatem o maimuţă din cuşcă şi o înlocuim. Maimuţa nou apărută vede banana şi încearcă să urce scările. Surprinzător, celelalte maimuţe o atacă. După doua-trei încercări, va învăţa că, dacă încearcă să ia banana, va lua bătaie.
Ulterior, scoatem încă una din prima echipă de cinci maimuţe şi o înlocuim şi pe aceea. Se întâmplă aceeaşi poveste, cu observaţia că şi maimuţa înlocuită precedent o va ataca. Indiferent câte maimuţe ai schimba de aici încolo, modelul de reacţie condiţionată se va păstra. De câte ori o maimuţă nouă încearcă să urce scările, va fi atacată. Majoritatea maimuţelor care reacţionează în acest fel, habar nu are de ce nu e permisă manevra, dar totuşi participă la stoparea celor cu iniţiativă.
Odată înlocuite toate maimuţele din primul grup, practic niciuna dintre maimuţele din cuşcă nu a fost stropită vreodată cu apă rece.
Totuşi, nimeni nu îndrăzneşte să se apropie de banană.
→ Concluzie. Tot românul ştie că aşa merg lucrurile pe aici.