Ion şi Marie, la aniversarea a zece ani de căsnicie, se hotărăsc să facă dragoste cum n-au mai făcut. Îl cheamă pe Gheorghe, sluga, să ţină lumânarea.
Începe acţiunea. Nu după multă vreme, Ion se termină. Maria se declară complet nesatisfăcută. Ion, mânios, ia el lumânarea şi îl pune pe Gheorghe peste Maria. Acesta o satisface pe deplin. La urmă, Ion îi spune slugii:
- No, mă, vezi cum se ţine lumânarea?
Directorul unei fabrici le propune muncitorilor să lucreze în fiecare zi mai mult cu o oră, pentru a creşte productivitatea. Apoi, îi întreabă pe angajaţi dacă sunt de acord.
IONESCU: Eu propun să se lucreze câte zece ore pe zi pentru a mări profitul companiei.
POPESCU: Eu zic că putem lucra chiar doişpe ore pe zi, pentru că trebuie să ajungem cât mai repede la nivelul concurenţei.
VASILESCU: Am putea să lucrăm şaişpe ore pe zi, suntem obligaţi să ne facem datoria.
Directorul se arătă extrem de mulţumit de propuneri, când un individ mai retras intervine:
COBESCU: Eu propun să nu mai plecăm acasă deloc. Pentru că acasă ne întâlnim cu nevestele şi riscăm să se nască tâmpiţi ca Ionescu, Popescu şi Vasilescu!
Ceauşescu, împreună cu Elena, în vizită de lucru în Franţa. La Luvru, în faţa unui tablou, Elena exclamă:
- Vai, ce Bălaşa minunat!
Ghidul intervine cu discreţie:
- Dar este un Rembrandt, doamnă!
La un altul, din nou:
- Ui! Un Andreescu adevărat!
Ghidul se vede nevoit să corecteze:
- Acesta este un Monet, doamnă!
Într-un alt salon, Elena exclamă fericită:
- O, acum nu mă mai înşel: E Ţiganca lui Grigorescu!
- Nu, doamnă. Ne aflăm în Sala oglinzilor.
Un oltean, întors recent dintr-o excursie la Londra, îi povesteşte prietenului lui:
- Am cunoscut o englezoaică şi, cu toate că nu ştiu engleză şi nici ea română, ne-am înţeles de minune. I-am desenat o farfurie cu mâncare şi direct m-a luat la un restaurant. I-am desenat un pahar şi ea m-a luat la un bar. Şi tot aşa până spre dimineaţă, când ea mia desenat un pat. Ştii ce m-a uimit? Cum a ştiut ea că sunt tâmplar?
1
Un muncitor termină de pus mocheta într-o cameră, după care vrea să iasă să fumeze o ţigară. Cum nu-şi găseşte pachetul de ţigări, se întoarce în cameră să-l caute. Vede o umflătură chiar în mijlocul camerei, sub mocheta proaspăt pusă. Îşi zice că nu are sens să scoată mocheta pentru un pachet de ţigări, aşa că îşi ia ciocanul cel mai mare şi arde vreo două lovituri ca să niveleze locul.
Tocmai atunci intră în cameră proprietarul, care-i spune:
- Uite, ţi-am găsit pachetul de ţigări, l-ai lăsat în bucătărie. Acum, de-aş mai găsi şi hamsterul, că nu e pe nicăieri..
Pe un drum rău, un ţăran cu o căruţă încărcată până la refuz, trasă de un singur măgar, nu putea urca o colină. Trece un drumeţ care îl ajută, împingând căruţa din spate. Când ajung ei, în sfârşit, în vârful dealului, la un drum mai bun, săteanul mulţumeşte drumeţului:
- Mulţumesc, domnule, că m-ai ajutat. Cu un singur măgar nu mai ajungeam eu în deal astăzi...
Doi moşi în parc văd o fată. Unul din ei se duce după ea, celălalt îi spune să vină a doua zi să îi povestească ce a făcut. A doua zi, moşul povesteşte:
- Păi, să vezi, tipa m-a invitat la ea.
- Şi, şi?!, întrebă nerăbdător celălalt. Moşul continuă:
- La primul, a fost ca în tinereţe: extraordinar; la al doilea, au început durerile în genunchi, dar a mers...
- Mă tu ai luat Viagra?, întreabă celălalt.
- Nu, mă, n-am luat nimic, zice moşul. Dar să vezi, la al treilea, a început să se facă simţită vârsta, ce să-i faci! Şi, ce să vezi! Gagica stătea la etajul patru, în blocurile alea fără lift...
Selecţie de convorbiri autentice dintre piloţi şi turnul de control Tower: Pentru a evita poluarea sonoră, viraţi 45 de grade spre dreapta.
Pilotul: Ce poluare sonoră putem produce la 7.000 m altitudine?
Tower: Rezultată din coliziunea voastră cu 727 care vine spre voi!
Tower: Sunteţi un Airbus 320 sau 340?
Pilot: Un A 340, desigur!
Tower: Sunteţi în acest caz amabil că înaintea startului să porniţi şi celelalte două motoare?
Pilot: Bună dimineaţa, Bratislava!
Tower: Bună dimineaţa! Pentru informaţia dvs., aici e Viena.
Pilot: Dar eu aterizez în acest moment la Bratislava.
Tower: Aici e însă Viena.
Pilot: Viena?
Tower: Da.
Pilot: Dar de ce? Doar voiam să mergem la Bratislava.
Tower: Okay. În acest caz degajaţi şi zburaţi spre stânga.
Tower (către un pilot care a efectuat o aterizare deosebit de dificilă): O aterizare nu trebuie să fie un mister. Pasagerii trebuie să ştie când au aterizat.
Pilot: Nu-i nimic, că oricum aplaudă!
Pilotul unui zbor Alitalia, căruia un fulger i-a stricat jumătate din instrumentele din cockpit: Am rămas fără instrumente! Nimic nu mai funcţionează! Până şi altimetrul a renunţat să mai indice ceva...
După circa cinci minute de lamentări, se aude comentariul unui Pilot de pe un alt aparat: Tacă-ţi gura şi mori ca un bărbat!
Pilot: S-a aprins o lampă indicatoare!
Tower: Păi, speram că sunt mai multe aprinse...
Pilot: Da, dar numai asta scoate aşa mult fum!
Pilot: Mai avem puţin combustibil. Aşteptăm urgent instrucţiuni.
Tower: Care vă este poziţia? Nu vă pot vedea pe ecran.
Pilot: Staţionăm pe pista 2 şi aşteptăm cisterna de o eternitate!
Tower: Aveţi probleme?
Pilot: Am pierdut busola.
Tower: După cum zburaţi, credeam că aţi pierdut toate instrumentele.
Tower: După aterizare, mergeţi spre Taxiway Alpha 7, Alpha 5, Whiskey 2, Delta 1 şi Oscar 2.
Pilot: Unde e asta? Noi nu cunoaştem organizarea aeroportului.
Tower: Nu-i nimic. Şi eu sunt doar de două zile aici.
Pilot: Rog să ne permiteţi decolarea.
Tower: Regretăm, n-avem planul vostru de zbor. Încotro zburaţi?
Pilot: Spre Salzburg, ca în fiecare luni.
Tower: Da, dar azi e marţi!
Pilot: Cum? Păi, în cazul ăsta, avem liber!
Pilot: Aici nu există un Follow-me car?
Tower: Negativ. Aveţi grijă cum ajungeţi singur la poartă.
Tower: Înălţimea şi poziţia?
Pilot: 1.80 m şi stau aşezat pe scaunul din stânga-faţă.
Tower: Comunicaţi ETA-ul (estimated time of arrival).
Pilot: Hmmmm... Marţi mi-ar conveni cel mai mult.
Tower către pilotul amator: Cine e la bord?
Pilot: Pilot, doi pasageri şi un câine.
Tower, după aterizarea jumulită a pilotului amator: Şi totuşi, de ce aţi lăsat câinele la comenzi?
Tower: Aveţi sau nu aveţi destul combustibil?
Pilot: Da!
Tower: Da, ce?
Pilot: Da, Sir!
Consiliul local al oraşului observă că cel mai tare avocat din oraş nu făcuse niciodată o donaţie în scop de caritate. Pentru a-l convinge să o facă, primarul îl chemă la el în birou:
- Domnule avocat, am observat că veniturile dumneavoastră anuale se ridică la peste 600.000 de dolari. Cu toate acestea, niciodată nu aţi făcut vreo donaţie comunităţii...
- Dacă tot aţi căutat informaţii despre mine, nu aţi observat că mama mea este bolnavă, iar medicamentele de care are nevoie depăşesc de câteva ori veniturile ei?
- Nu... răspunse primarul jenat.
- În al doilea rând, fratele meu, veteran de război, este condamnat într-un scaun cu rotile şi este orb.
Primarul începu să-şi ceară scuze, dar fu întrerupt:
- În plus, sora mea a murit într-un accident lăsând orfani trei copii.
Umilit, primarul:
- Nu ştiam, mă iertaţi...
Însă avocatul continuă:
- Nu văd de ce v-aş da dumneavoastră bani, dacă nu le dau nici măcar lor...
La ora de paraşutism, instructorul îi explică elevului său modul de utilizare a paraşutei.
- Trage maneta din partea stângă a paraşutei, dacă nu funcţionează, mai ai una de rezervă, în partea dreaptă. Dacă şi în acest caz deschiderea paraşutei eşuează, spune de trei ori Cred în Buda.
Momentul în care elevul arată ce a învăţat se apropie. Numără până la zece şi sare. Încearcă maneta din stânga. Nu funcţionează.
Încearcă maneta din dreapta. Nici aceasta nu merge. Se impacientează, dar urmează sfatul dat de instructor şi spune:
- Cred în Buda.
Spre surprinderea lui, din cer se iveşte o mână uriaşă a cărei palma îi aplanează căderea în gol, salvându-l. Elevul, văzându-se salvat ca prin minune de această palmă uriaşă, zice:
- Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai salvat de la moarte!
În acel moment, din cer se iveşte o altă palmă, care îl izbeşte puternic peste paraşută, zburându-i-o de pe spate.
Un tip invită o fată la dans. Pe la jumătatea piesei, tipul realizează cu surprindere că ea părea să se facă din ce în ce mai înaltă... şi mai înaltă... şi mai înaltă!
- Iartă-mă, de ce am, oare, impresia că te înalţi mereu?, întreabă el cu oarece spaima în glas.
- Am un picior de lemn şi mă învârţi în sensul în care se deşurubează!