Când m-am căsătorit, soacra mi-a zis: Ginerele meu drag, casa mea e şi casa ta!
- O, ce frumos! Şi?!
- Chiar a doua zi, a vândut-o...
La circ, David Coperfield primeşte, ca de obicei, un potop de aplauze. El îşi anunţă ultimul număr:
- În următorul număr, voi face să dispară o femeie. Pentru asta am nevoie de un voluntar din public. Din rândul doi se aude un glas:
- Mergi, mergi dumneata, mamă soacră!...
Nu o mai las pe nevastă-mea la volan. Conduce atât de prost, încât astăzi GPS-ul a început să spună ''Tatăl nostru".
Tânărul se înfiinţează la tatăl iubitei:
- Domnule, aş dori să mă căsătoresc cu fiica dumneavoastră.
- Cu soţia aţi vorbit deja ?
- Da, dar dacă se poate, aş rămâne totuşi la fiica dumneavoastră.
Soţia mea nu are nimic de zis la mine în casă. Asta, de când s-a mutat soacra la noi.
Micuţul John intră în dormitorul tatălui său exact când acesta se pregătea să-şi pună un prezervativ. Surprins, tatăl încearcă să-şi ascundă erecţia, făcându-se că se uită după ceva sub pat.
- Ce faci, tăticule?, întreabă John.
- Eeeee? Am văzut un şobolan sub pat.
- Şi vrei să-l regulezi?
La uşă sună un ţigan şi întreabă:
- Nu aveţi cumva vreo vechitură de care v-aţi putea lipsi?
- Stai puţin, s-o chem pe soacră-mea!
La tribunal se audiază martorii:
- Când aţi văzut că inculpatul intenţionează să-şi arunce soacra de la etaj, de ce n-aţi intervenit?
- Pentru că am văzut că inculpatul este destul de puternic ca s-o facă şi singur...
John crede că e canibal şi familia l-a convins, în sfârşit, să meargă la consultaţie la un renumit psihiatru. Când John se întoarce acasă, după prima vizită la medic, soţia îl întreabă:
- Cum ţi s-a părut medicul?
- Delicios, răspunse John, lingându-şi buzele.
Compunere liberă despre femeie a elevului Gigel din clasa a II-a Femeia este o fiinţă pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pământ după chipul şi asemănarea lui, deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea lui Pamela Anderson. De fapt, şi femeia este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face fără ea: nici politică (vezi madam Thatcher), nici vâlvă (vezi Mrs Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam Rotschild), nici copii (vezi mama).
Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere.
Cele mai în vârstă intră în categoria „femei bine”. „Femeile bine” sunt acelea care au împlinit 50 ani şi de fapt merg pe 39. Oricum, la femei nu are importanţă vârsta, ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că, dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice, poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi primeşte deja pensie.
Femeia este subiectul celor mai multe cântece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna un cântec. Tata spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit. Cea mai mare calitate a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar, aşa cum inventatorii au inventat avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie:
zestrea fără nevastă şi soţ fără soacră. Cred că cel care va pune la punct aceste două mari invenţii va primi Premiul Nobel pentru Pace.
Femeile se pot împărţi, după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii: femeile care au suflet şi sunt stimate, cele care au caracter şi sunt admirate şi cele care au “nu-ştiu-ce” şi sunt căutate.
Eu nu ştiu de ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele dea v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi găsitelea. Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una: „Ce mi-am căutat mi-am găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească ceva şi medicul”.
Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie.
Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea, se pricepe atât de bine să mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost toate celelalte.
Cică Eva a păcătuit când a muşcat din măr. E posibil să fie adevărat, fiindcă, într-o seară, când mama era plecată de acasă, lam auzit pe tata, care era cu o vecină în salon, strigându-i: „Ho, nebuno, nu mă muşca!”. Probabil că, pe întuneric, l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr, când a ieşit el din cameră, avea urme de muşcătură pe gât, exact acolo unde este mărul lui Adam. Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei: „Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu noi!”.
Eu l-am întrebat: „Despre ce şarpe vorbeşti, că acasă nu trebuie să vină decât mama!”.
Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu toţi sfinţii, aşa cum scrie la Biblie. Când s-a înapoiat mama, i-am cerut să-mi explice legenda. În loc să-mi explice mie, i-a explicat lui tata, după care l-a gonit din Rai şi abia după două luni s-a întors.
Atât ştiu despre femei. Pentru restul, am să mă uit pe gaura cheii.
- Voi, bărbaţii, nici nu ştiţi ce complicată e viaţa femeilor! Azi pot fi în braţele soţului, iar mâine pot ajunge în braţele Domnului!
- Dar poimâine sunteţi liberă?