Se întâlnesc Iţic şi Ştrul, doi evrei de la Fălticeni. Iţic, supărat, Ştrul, vesel, n-avea nicio treabă.
- Frate, am scăpat de toate problemele!
- Da' ce-ai făcut, mă?
- Mi-am luat un elefant, frate!
- Hai bă, lasă vrăjeala, că nu-mi arde...
- Nicio vrajeala, mă. Am scăpat de toate problemele. Ştii parcul meu de maşini? Vine elefantul în fiecare zi, le spală, dă cu coada, le lustruieşte. Nevastă-mea... ştii că e obsedată cu grădină de flori. Nam treabă, le stropeşte asta de cinci ori pe zi... jet mic, jet mare.
Copiii... ştii ce disperat eram cu ei. Am şi uitat că-i am acum. Îi ia elefantul cu trompa îi pune în spate, îi plimbă prin cartier, joacă fotbal cu ei. Nu mai am niciun stres.
- Dar cât ai dat, mă, pe el?
- 100.000 de euro, dar face toţi banii...
- Auzi, mă... Nu mi-l vinzi mie?
- Ce să fac?! Ba, nene, ăsta e parte din familie acum, nu e de vânzare.
- Hai mă că-ţi dau 150.000 de euro, dă mi-l mie, doar ştii ce probleme am acasă!
- Nu se poate, mă. E sufletul nostru, cum să ne despărţim de el?
- Hai, bă, că-ţi dau 200.000 de euro, dă-mi-l să scap de belele.
- Nu se poate, bă, Iţic, tu nu înţelegi? Îţi comand şi ţie unul, dacă vrei, dar ai de aşteptat un an.
- Băi, Ştrul, îţi dau 300.000 de euro! Ajută-mă să-mi rezolv problemele, ce dracu’, suntem ca fraţii, am început împreună să facem afaceri!...
- Bine, mă, hai. Dar să ştii că ţi-am dat de la inimă, era ca şi copilul nostru...
După şase luni, se întâlnesc iar. Ştrul, vesel, Iţic, terminat, cu părul alb, cearcăne mari...
- Băi, Ştrul, ce mi-ai făcut, bă? M-ai nenorocit cu elefantul ăsta!
- De ce, mă?
- Nu face nimic, frate. Parcul meu de maşini, îl ştii... S-a suit cu curul pe maşini, mi le-a strivit. Nevastă-mea... Obsedată şi ea cu florile, s-a căcat pe ele, nu se mai vede o petală sub diatamai balega. Copiii... nu-i haleşte, dar îi bate cu trompa, îi aleargă prin casă. Sunt terminat!...
- Băi, Iţic, tu ai o problemă!
- Da, bă, ştiu, cu elefantul de la tine.
- Nu, bă! Tu, cu atitudinea asta, n-o să găseşti niciun român să vinzi elefantul ăla!
Vine un extraterestru pe Pământ, mic, verde şi îmbrăcat în aur, şi se întâlneşte cu un homo tare sapiens, care-l întreabă repede pe extraterestru:
- Bă, toţi sunteţi aşa mici?
- Da, mă.
- Şi toţi sunteţi veri, aşa-i?
- Da.
- Şi cum, toţi sunteţi îmbrăcaţi în aur?
- Nu, numai evreii.
Rabinul din Haifa era un jucător de golf pătimaş. Peste săptămână fiind înnorat, rabinul nu a putut să joace golf. Sâmbătă dimineaţa se înseninează, dar nici atunci nu putea juca golf, din cauza Sabatului.
Gândindu-se că nu-l vede nimeni, rabinul s-a furişat, totuşi, pe terenul de golf. Însa tatăl său îl vede din Rai şi i se adresează Domnului:
- Fiul meu încalcă Sabatul, Doamne, trezeşte-l!
- Aşteaptă, imediat îl pedepsesc pentru asta!
Rabinul ridică crosa, loveşte mingea, care intră în gaură de la aproape un kilometru distanţă. O lovitură trăznet!
- Asta numeşti pedeapsă?, întrebă, dezamăgit, bătrânul evreu.
- Sigur!, râse Dumnezeu. Ce lovitură! şi nu poate spune nimanui!
Cum refuză româncele (pe zone) Ardelencele. Mă, iubi, mă, nu vreau amu. Nu te supăra pe mine, da' io zic s-o lăsăm pă mâne. Bine, dacă vrei ţi-o fac oral o ţâră, dar să ştii că nu am chef dă mai mult, că mă simt aşa de moleşită, aşa lenioasă. Bine, iubi? Hai, mă, promit că în uichend stau şi io mai mult şi poate ne uităm la un film de care-ţi place ţie...
Oltencele. Tu-ţi apraşteul tău azi şi mâine, păi ce futai îţi trebuie ţie acum? Păi tu nu văzuşi că fusei 9 ore la muncă, bă, trântorule? Şi făcui ciorba, şi am adunat de prin casă după voi. Mama voastră de trântori. Niciun futai în seara asta, n-am nicio scârbă de chef. Lasămă în pace! Arză-te-ar focu' de bărbat bun la nimic! Auzi, mă, la el, io-s caldă în gură de atâta muncă şi lui îi trebuie să se suie pe mine!
Săsoaicele. Hansel, liebe! Ich bin suparate pe tine, nu arbait, kaine bani, kaine facem sex. Das ist un erzaţ de sentiment daca nu ezist comunicaţion. Tu vrei ain-ţvai la dormitor, prima dat trebuie respect, ich nu pot sa face cu tine ceva zer gut daca tu nu ai pozition social stabil, aber ţuruc la fabric! Hoite ich habe nicht liebe pentru tine. Auf viderzen!
Moldovencele. Mă, ştii şe? Pi mini nu mă mai duşi tu cu zăhărelul ca ultima oară, când ai zis că dacă-ţi pun fofo pi gură, baţi şi tu covoarele şelea. Deci pi mini să mă laşi în paci. Sau, oi videa, dacămi dai bani pintru coafor, poate îţi arăt o ţâţă şi ti duci să ti rizolvi la baie. M-am săturat di toati - când bei, urli la mini, când eşti treaz, vrei să-mi bagi papuşoiu în chiseliţă.
Maramureşencele. Barbati, nu vreau nimic cu tine asta seara. Lasă că vedem mâine sau la sfârşitul săptămânii. Du-te dacă ţi-e foame, că am făcut salata de boeuf, şniţele, supă, chiftele şi ardei copţi.
Hai, nu mai insista, că oricum nu facem nimic. Chiar nu am dispoziţia necesară. Du-te şi mănâncă dacă vrei, că deja e târziu şi te văd cam obosit. Trebuie să şi dormi, vrei să faci tensiune?
Dobrogencele. Bine, hai s-o facem. Dar dă-mi şi tu bluza asta jos, ştii că nu-mi place cu ea pe mine. Iarăşi eşti cu şosetele? Eşti perfect convins că aici nu eşti la curve, da? Păi serios. Auzi, hai s-o lăsăm pe altădată. Şi mai învaţă şi tu ce e ăla preludiu, că m-am saturat să mă umezesc la comandă!
Evreicele. Ştii, dragă, mâine e Yom Kippur şi rabi a spus că trebuie să fim coşer. Trebuie să respectăm Tora, tu ştii că familia noastră are bun renume. Mai bine hai spune-mi ce profit ai obţinut din afacerea cu Şloim? Hai, că trebuie să numărăm banii şi să-i punem la locul ştiut. Lasă alte preocupări acum, nu avem timp, ce, vrei să dăm faliment?!
Muntencele. Auzi, sincer, io-mi bag picioarele! Băi, obsedatule, da tu chiar nu te-ai săturat aşa, de tine?? Toată ziua îţi trebuie, parcă eşti pe alcaline. Păi mai termină, băi, că deja mă scoţi din sărite, zău! Io îi zic lu mă-ta că nu pot să stau cu un obsedat sexual ca tine, că aşa ceva nu se mai poate. Ce te faci dacă-s plecată?
Bănăţencele. Dragă, tu ştii cât ţiu eu la tine, tu eşti cel mai grozav bărbat de pe lume, totdeauna am apreciat asta la tine şi m-ai satisfăcut întotdeauna până la maxim. Dar eu sunt o doamnă, ştii că azi e ziua mea de coafor, manicură, azi vreau să mă fac frumoasă pentru tine, aş vre să-mi cumperi şi brăţara care am văzut-o ieri la bijutier, o să mi-o pun când o să fiu goală cu tine în dormitor, asta va fi la sfârşit de săptămână, da?, până atunci mă voi gândi numai la tine. Pa, armăsarule!
Unguroaicele. Ioi, Pişta dragam, aşteptat atâta pe tine! Vrei să face la tine sex? Hai, anghialom, se bem ceva! Egeşege, no hai inche un pahar. Ioi de jo! Finom o palinka, hai se bem! Şi inche un pahar pentru mine... Un pahar pentru apu, un pahar pentru aniu... Ai adormit, edeşem? Ez oz! Gyuri, hai la lontru, că disno de barbat a dat in primire! Ioi ce mult aşteptat pe tine!
O călugăriţă se urcă într-un taxi şi şoferul nu o slăbeşte din ochi.
Mirată, îl întreabă ce are.
- Măicuţă, am şi eu o întrebare, dar nu vreau să te simţi prost.
- Copile, când ai vârsta mea, ai fost călugăriţă, ai auzit atâtea, nimic nu mă mai face să mă simt prost. Spune ce ai pe suflet.
- Am şi eu o fantezie ce m-a urmărit toată viaţa. Tot timpul mi-am dorit să mă culc cu o călugăriţă, zise şoferul.
- Păi, ia să vedem ce putem face pentru tine! Mai întâi, trebuie să îndeplineşti trei condiţii: nu trebuie să fii însurat şi trebuie să fii catolic; iar eu sunt virgină şi aş vrea să rămân aşa, deci trebuie să facem anal.
- Perfect!, urlă şoferul. Nu sunt însurat şi sunt şi catolic, cât despre a treia condiţie, nicio problemă!
- Păi, trage pe dreapta atunci, îi zise călugăriţă.
Trage el pe dreapta, se pun ei pe treabă, şi apoi îşi continuă drumul. La un moment dat, începe şoferul să plângă.
- Ce s-a întâmplat?
- Păi, măicuţă, am păcătuit! Am minţit. Sunt însurat, am copii şi sunt şi evreu...
- Nu-i nimic, zise călugăriţa, pe mine mă cheamă John şi merg la un bal mascat.
Dumnezeu stă de vorbă cu Sfântul Petre:
- Mă cam plictisesc, Petrică, nu ai nici o idee?
- Ce ar fi să ne luăm o vacanţă, acum e foarte frumos pe Saturn.
- Nu-mi place gravitaţia pe planeta asta... Te mişti prea greu.
- Ce-ai zice, Doamne, de Mercur? Aici eşti mult mai uşor.
- Nu... E prea fierbinte.
- Păi, hai să căutăm ceva intermediar. Ce-ai zice de Pământ?
- Nu, nu! Da de unde! Nici vorbă! Ăia au aşa nişte apucături ciudate... Acum vreo 2000 de ani am avut o aventură cu o evreică tânără şi lumea mai vorbeşte şi azi de asta!
Ce spun femeile când sunt surprinse dedesubtul faptei Englezoaica: Darling, dacă mă anunţai la timp când vii acasă, s-ar fi putut evita aceasta situaţie, jenantă pentru amândoi!
Nemţoaica: Hans, azi ai venit cu patru minute şi patruzeci şi cinci de secunde mai devreme acasă. Îmi datorezi o explicaţie pentru asta!
Franţuzoaica: Jean, ce bine că ai venit! Jaques e terminat, nu mai poate...
Suedeza: Tu eşti, Olaf? Eu am terminat, ce-i drept, dar Sven ar vrea să se mai distreze... Alătură-i-te şi tu !
Rusoaica: Ivane, tu eşti? În sfârşit, un bărbat adevărat!
Înainte să mi-o tragă, ăsta n-a fost în stare nici să mă ia la palme!
Evreica: Iţic, tu eşti?! Atunci, cine naiba e bărbatul ăsta de pe mine?!
Cehoaica: Pepa, nu te impacienta, dragă! Tocmai am aflat că el e noul tău şef!...
Românca: Ioane, tu mă crezi mai mult pe mine, sau ochii tăi?
Unguroaica: Ioi, dragă! Nu fi supărat, Istvan! O plătit înainte!
Unguroaica (a doua oară): No, daca ai beut toate palinka din case, eu cu ce era să servit pe musafir?
Ion, într-o iarnă din timpul marii crize mondiale din 1929-1933, ajunge într-o mare lipsă de bani. Se gândeşte să meargă la vecinul lui evreu, Iţic, să-i ceară doi lei, împrumut până la primavară.
Iţic îl ascultă atent, plin de solicitudine.
IŢIC: Bine, îţi dau doi lei împrumut până la primăvară, dar îmi laşi toporul ca zălog, iar la primăvara îmi dai patru lei înapoi, altfel nu ne învoim. E bine?
Mai de voie, mai de nevoie, într-un final, Ion se învoieşte. Lasă toporul ca zălog, ia banii şi dă să plece, însă Iţic îl strigă din urmă.
IŢIC: Măi Ioane! Ia fii atent la mine, la ce m-am gândit. La primăvara ştiu că o să-ţi fie greu să-mi dai înapoi cei patru lei, întrucât iarna e lungă şi grea, aşa că ştii ce? Ia dă tu acum doi lei înapoi şi la primăvară îţi mai rămâne de dat numai doi lei, ce zici, o să-ţi fie mai uşor?
Ion se gândi puţin şi recunoscu în sinea lui că Iţic are dreptate.
Încă se şi miră cu nu ştiuse ce vecin adevărat are. Aşa că se învoi, îi dădu înapoi cei doi lei evreului şi plecă acasă, ceva mai uşurat.
Pe drum, însă, se tot calculă: Bani nu am, topor nu am, însă m-am ales cu o datorie de doi lei; măcar am un vecin de treabă!
→ UPDATE: Astăzi, Ion conduce România şi Iţic e şef la FMI.
Iţic, care locuieşte la Tel Aviv, îi telefonează fiului său David, care a emigrat la New York, şi-i spune:
- Regret că-ţi stric ziua, dar trebuie să-ţi spun că eu şi maică-ta suntem pe cale să divorţăm. 45 de ani de suferinţă sunt de ajuns.
- Tată, cum poţi să spui asta? Şi chiar acum, înainte de sărbători!, strigă revoltat fiul său.
- Nu mai pot s-o văd în faţa ochilor, răspunde tatăl, ne-am plictisit unul de celălalt şi sunt sătul de toată povestea asta, aşa că fă-mi un serviciu şi sun-o pe soră-ta Anna la Chicago, să ştie şi ea.
Şi Iţic închide rapid telefonul. Disperat, fiul o sună pe soră-sa, care rămâne mască.
- Cum, vor să divorţeze? La vârsta lor?! Am eu grijă de asta.
Şi-l sună direct pe tatăl ei şi-i spune:
- N-o să divorţaţi! Nu faceţi nimic până când eu şi frate-meu nu ajungem la voi. M-ai înţeles? NIMIC!
Şi trânteşte telefonul.
Tatăl se întoarce spre soţia lui, spunându-i:
- Totul e foarte bine, Rebecca! Copiii vin să-şi petreacă sărbătorile cu noi şi, în plus, o să-şi plătească singuri biletele de avion.
Pe vremea comunismului, 8 seara. Se formează încet, încet, coadă la carne. La miezul nopţii erau câteva sute. Soseşte o Dacie neagră.
Un tip băţos, în haină de piele, coboară şi spune mulţimii:
BĂŢOSUL: Evreii să plece acasă, n-avem carne decât pentru români!
Pleacă o parte. Pleacă şi băţosul. Pe la 2 dimineaţa, soseşte din nou.
BĂŢOSUL: Pensionarii n-au ce căuta la coadă. Vindem carne numai la oamenii muncii!
Mai pleacă o parte. Pleacă şi băţosul. Revine pe la 3 dimineaţa.
BĂŢOSUL: Carnea se vinde numai la membrii de partid, pe baza carnetului de partid!
Mai pleacă o parte. Băţosul revine pe la cinci dimineaţa.
BĂŢOSUL: Tovarăşi, acuma, că suntem între noi, pot să vă spun adevărul. Plecaţi cu toţii acasă! Astăzi nu bagă carne.
Un tovarăş, mai îndrăzneţ, se revoltă:
TOVARĂŞ: Tovarăşu’! Da’ până cand vor fi favorizaţi evreii în ţara asta? Păi se poate? Iar plecară primii!
Raşela, pe patul de moarte:
- Iţic, trebuie să-ţi mărturisesc ceva. Ştrulică ăsta mic, copilul nostru, nu e al tău.
- Dar cu cine l-ai făcut?
- Cu studentul care a fost în gazdă la noi.
- Cum l-ai convins?
- I-am dat bani.
- De unde ai avut banii?
- Din buzunar, de la tine.
- Şi atunci de ce zici că nu e al meu?