Copii, Glume si Bancuri

Mobirise Website Builder

EduCulturaGlume si Bancuri → Copii / 815

  • Basmul românesc

    Vom demonta astăzi un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul – un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos. Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.  

    Caracterizarea personajelor:

    ÎMPĂRATUL e un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fiisa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie, îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său, care a întemeiat dinastia, se răsuceşte în mormânt. FATA CEA MARE ŞI FATA CEA MIJLOCIE Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, sâni, e în centrul atenţiei şi e aia răpită, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante, că nici un zmeu nu le vrea. FATA CEA MICĂ E aia răsfăţată, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez. FĂT-FRUMOS (FEFE) De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfară-n ţară cu fiică-sa şi tronul-premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, nici nu-l interesează prea mult, de fapt, vrea împărăţia. Şi, oricum, ştie de la tovarăşi că, de obicei, e răpită bucata familiei, nu ălealalte două. CALUL e singurul personaj pozitiv din toată povestea. Înainte de episodul cu jăratec, zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos. Nu zice prea multe, pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului. MAMA ZMEILOR Este exact opusul Împăratului. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca Împăratul. Şi ia hotărîri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori etc. ZMEUL  e un tip hotărît, energic şi forţos. Probabil, are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui. Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii. Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei. Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier. Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. N-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a Împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: "Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace." Şi prostul chiar o iubeşte: no forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, onconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nicio poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne!, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă. Acţiunea Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de FătFrumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul!) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia, în sfârşit!, i se aprind beculeţele. Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.  

    Morala Din toate astea, eu pricep că basmul românesc ne învaţă că:

    1. dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă; 2. dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu; 3. dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal. Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea. → Concluzie. Fiecare popor merită să-şi trăiască propriul basm.

    Bancuri: , , , , , , , , , , , , ,
  • Un bărbat, devenit de puţin timp soţ, o întreabă pe tânăra lui soţie: - Draga mea, ai mai fi acceptat să îmi fii soţie şi dacă tatăl meu nu mi-ar fi lăsat o avere impresionantă? - Dragul meu, aş fi acceptat să îţi fiu soţie indiferent cine ţi-ar fi lăsat averea.

    Bancuri: , ,
  • Soţul vine din delegaţie şi soţia are trei bărbaţi în casă. Nu ştie unde să-i ascundă, îi băga în trei saci şi-i pune pe balcon. Soţul iese pe balcon să-şi aprindă o ţigară şi vede sacii: - Ce e cu sacii ăştia? - A fost mama în vizită şi ne-a adus câte ceva... Soţul trage un picior primului sac şi din sac se aude: guiţ, guiţ! - A, un purceluş... e bun! Dă un picior şi la al doilea, se aude: muuu,muu! - A, un viţeluş... Dă un picior şi la al treilea sac. Nimic. Mai dă una şi mai tare. Tot nimic. Ia o lopată şi începe să dea cu ea în sac. Deodată, se deschide sacul şi iese un tip revoltat rău: -Ba, tâmpitule, dacă tac, înseamnă că ţi-a adus soacră-ta cartofi!

    Bancuri: , , , ,
  • - Tată, tu te-ai însurat la biserică ori la starea civilă? - La beţie, dragul meu, la beţie.

    Bancuri: , , ,
  • Ion şi Maria îşi cumpăra o maşină de făcut copii. Ion începe să facă copiii: 1, 2, 3... Al patrulea iese negru. MARIA: Ioane, vezi că pe ăsta l-ai ars!

    Bancuri: ,
  • - Măi Vasalie, dă-mi împrumut un chil de pălincă până ce-oi face-o pe-a me. - Ia, măi Ioane, că doar suntem pretini. Ion, după două zile: - Vasalie, mai dă-mi un chil, mă, că n-am reuşit s-o fac pe-a me. - Ia, mă Ioane, c-o s-o faci azi, mâne şi tu. Ion, după o săptămână, venea spre poarta lui Vasalie care era la masă cu Maria lui. Vasalie îi zice lui nevasta-sa: - Tu, Marie, dacă vine la noi, zi-i că nu-s acasă, şi se bagă sub pat. Vine Ion şi zice: - Ziua bună, Marie! - Ziua bună, Ioane. - Apăi, Vasalie une-i? - Nu-i acasă, zice ea. - No, eu am vinit cu alea două chile de pălincă şi cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre pretini din pălinca nouă. Dacă Vasalie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi. Se cinstesc, se-ncălzesc, se suie-n pat şi s-apucă Ion de Maria. Vasalie de sub pat aude, simte şi cugetă adânc: “Tu-i mama ei de treabă, ce să fac? Puşcă am, cartuşe am, cureaua mi-i lată, da’ ce să fac dacă nu-s acasă?!”.

    Bancuri: , ,
  • - Fata mea, cineva mi-a cerut mâna ta! - Vai tată, dar n-aş vrea să mă despart de mama! - O, poţi să o iei cu tine, draga mea!

    Bancuri: ,
  • Mama îşi găseşte puştiul pe scări, plângând. - Ce-ai păţit, puişor?, îl întreabă ea. - Tata a păţit-o, se smiorcăie el. S-a lovit la deget cu un ciocan. - Şi atunci tu de ce plângi? - Pentru că la început am râs.

    Bancuri: ,
  • Reţetă politică românească: Tocana pedelistă cu ciolan. Ingrediente: Un popor mare, necopt, fără miez; Mult ciolan; Trei patru partide mari şi câteva mai mici de diverse culori; O blondă de Pleşcoi; Un vârf de boc; O legătură mare de servicii secrete cu urechi fine; O curte constituţională moale şi bine frăgezită; Câteva cozi de procurori; Două - trei sindicate stafidite. Condimente: Apă de ploaie; Praf în ochi; Gargară măcinată; Zeamă de baliverne; Tupeu vărsat; Democraţie de rahat. Mod de preparare: Se taie poporul în două părţi, una bună şi una rea. Apoi fiecare bucată se taie în două, una bună, una rea, şi tot aşa, până se formează bucăţele mici ce pot fi mâncate dintr-o înghiţitură. Se separă apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienţi, profesorii de studenţi, copii de părinţi, graşii de slabi, şi se lasă la decantat până se ridică la suprafaţă uscăturile. Acestea se culeg cu atenţie şi se pun deoparte într-un recipient călduţ. Din restul se taie 25%, se scoate vlaga şi se pune la foc mic, cu zeamă de baliverne şi cu praf în ochi, să nu se prindă. Se acoperă cu un capac mare ca să nu rasufle şi, din când în când, se stinge cu puţină apă de ploaie. Separat, se ia un partid portocaliu şi se întoarce de pe stânga pe dreapta. Apoi, se împănează pe toate părţile cu bucăţele tăiate din celelalte partide. Se presară deasupra uscături, iar peste se pune vârful de boc şi blondă de Pleşcoi cu ciolanul în gură, şi se lasă la dospit. Celelalte partide se toacă mărunt împreună cu sindicatele şi se învelesc cu servicii secrete. Apoi, se freacă bine cu cozile de procurori, se trag în ţeapă şi se păstrează la răcoare. Din când în când, se gustă şi se reevaluează. Se aşează partidele într-un parlament din teflon cu mânere. Cel portocaliu se pune cu grijă în mijloc. Pe lângă el se mai presară două-trei partide mici şi bine frăgezite. Restul de partide se presară după gust. Se dă totul prin curtea constituţională şi se înveleşte cu gargară măcinata. Se aşează totul peste poporul deja bine distuit şi se dă la copt. Din când în când se strânge caimacul de deasupra, cu care se unge bine blonda şi uscăturile de deasupra, iar peste restul se toarnă zeama de baliverne cu tupeul vărsat. Se serveşte rece, pe stomacul gol, în piaţă. În caz de probleme digestive, sunaţi la 112.

    Bancuri: , , , , , , , ,
  • Doi copii stau de vorbă. Primul spune cu mândrie: - Tatăl meu e inginer. El face nave spaţiale! Al tău ce face? - Ce zice mama!

    Bancuri: , , ,
  • Ion termină facultatea de medicină şi e repartizat într-un sat. Acolo, medicul bătrân îl informează că nu poate sta cu el prima săptămână (cum ar fi trebuit) şi pleacă spunându-i să fie atent la ce face. Se întoarce peste şapte zile şi-l întreabă ce a făcut. - Prima dată a venit o babă că o durea capul, aşa că i-am dat un calmant. A doua oară a venit un copil julit la genunchi, aşa că am curăţat rana, am dezinfectat-o şi l-am pansat. Vineri, când să închid cabinetul, a venit Maria, a încuiat uşa, s-a dezbrăcat şi s-a întins pe masa spunându-mi: “Ioane, nu am văzut bărbat de trei luni!”. Medicul, cu sufletul la gură, îl întreabă pe Ion: - Şi ce-ai făcut? - I-am pus picături în ochi!

    Bancuri: , , , , , , , ,

Distribuie aceasta pagina!

Stirile Scurt Pe Doi