Un ţăran îşi cumpără o drujbă din Bucureşti. Drujba era garantată să taie 1001 copaci. Se duce ţăranul nostru acasă, în pădure, şi se apucă de tăiat copaci. După ce taie 1000 de copaci, drujba nu mai merge. Nervos, se duce înapoi la Bucureşti, la firma de unde a cumpărat drujba, şi le explică celor de-acolo întâmplarea. Ăştia o pornesc bine mersi. La care, ţăranul:
- Dar ce-i cu zgomotul ăsta, băi?
De ziua soacrei, Mitică se prezintă cu un pacheţel într-o mână şi cu o puşcă în cealaltă.
- La mulţi ani, mamă soacră! Ţi-am adus o pereche de cercei de aur cu cristale.
- Mulţumesc, ginerică. Dar cu puşca ce vrei să faci?
- Păi..., de găuri în urechi nu ai nevoie?
Baciul este pe moarte şi ciracul plânge. Spune Baciul:
- Nu mai plânge mă, că te-am învăţat toate secretele meşteşugului; vei fi şi tu un baci dibaci.
- Da, baciule, dar mi-e frică că nu ştiu ce o să fac când vin lupii la stână.
- Nu ai tu bai, spune baciul, îl chemi pe Costică.
- Cum, baciule? Costică îi cel mai jigărit câine al nostru.
- No, tu fă aşa cum am spus io, că mă duc.
Şi muri baciul. La câteva ore, vin lupii la stână şi, înnebunit de groază, îşi aduce tânărul baci aminte de spusele maestrului. Şi zice:
- Şo pă ei, Costică!
Apare schilodul de Costică, latră de două-trei ori şi fug lupii înnebuniţi. La vreun kilometru de la stână, trăgându-şi sufletul, lupul ăl tânăr îi zice lui tac-su:
- Ştii ceva, tată? De ce fugim noi de schilodul ăla? Ăla nu ne poate face altceva decât să ne sugă sculele.
- Da, fiule, dar ştii ce buze reci are?
O femeie gravidă făcea baie cu fiica ei, care avea patru ani. La un moment dat, fetiţa o întreabă pe mama ei:
- Mamă, ce-i aia neagră între picioarele tale?
Mama, fâstâcită, îi răspunde:
- Draga mea, aia neagră îi cârpă de spălat.
Când femeia a născut al doilea copil, a trebuit să îşi radă părul pubian. Făcând ulterior baie din nou cu fetiţa ei, aceasta o întreabă:
- Mamă, unde-i cârpa ta, care o aveai între picioare?
Mama, fâstâcită, îi răspunde:
- Draga mea, am pierdut-o, nu ştiu ce am făcut cu ea.
Fetiţa îi răspunde:
- Mama, cred că ştiu eu unde e, am văzut-o pe doică spălându-l pe tata pe faţă cu cârpa ta, cât timp ai fost în spital.
La şcoală, pe vremea aialaltă.
ÎNVĂŢĂTOAREA: Copii, ia să-mi spuneţi voi mie ce reprezintă pentru voi patria.
IONESCU: Holde întinse de grâu.
POPESCU: Sonde şi mine.
BULĂ: O câmpie mare mare cu flori! În mijlocul ei, Ochiul Boului şi cu Mătrăguna, încercuiţi de o ceată de albăstrele; iar, în rest, 23 de milioane de lăcrimioare...
1
Muncitorul american se trezeşte dimineaţa la ora 8, îşi bea cafeaua, îşi sărută nevasta şi copiii, se suie la volanul Ford-ului propriu şi se duce la Uzinele Chrysler, unde este muncitor calificat.
Muncitorul francez se trezeşte dimineaţa la ora 7, îşi bea cafeaua, îşi sărută nevasta şi copiii, se suie la volanul Renault-ului propriu şi se duce la Uzinele Peugeot, unde este muncitor calificat.
Muncitorul român se trezeşte dimineaţa la ora 5, nu îşi bea cafeaua (e prea scumpă), nu îşi sărută nevasta (e plecată de la 4 să ducă plozii la creşă), se suie în tramvaiul 7 (dacă are loc pe scară) şi se duce la Uzinele Faur, unde Statul Român postdecembrist l-a făcut acţionar.
Muncitorul american primeşte 40 de dolari pe oră, muncitorul francez primeşte 20 de euro pe oră, iar românul dă de la el 10 lei pe oră pentru ca fabrica să nu se închidă.
Un copil, la grădiniţă, încearcă să îşi încalţe cizmuliţele. Pentru că nu se descurcă, cere ajutorul educatoarei. Cu tot trasul şi împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reuşit totuşi să îl încalţe, educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte. Aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
- Doamnă, dar sunt puse invels...
Într-adevăr, erau puse greşit... Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât să i le pună, totuşi, a reuşit să îşi păstreze calmul, până când cizmuliţele au fost iar încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci băieţelul a zis:
- Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!
În loc să ţipe la el: "De ce nu mi-ai spus?", educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o dată s-a chinuit să îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, băieţelul i-a spus:
- Sunt cizmuliţele flatelui meu. Mama a zis să le încalţ pe astea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă... Să plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a încălţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
- Şi acum, unde îţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun pe mâini ca să poţi pleca afară!
- Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pield...
Mergea un tip cu maşina pe o şosea şi intră brusc într-o porţiune fără asfalt, plină cu noroi moale şi i se înfundă maşina. La câteva minute, apare un ţăran cu doi boi după el...
- Fiule, îmi dai 50 de parai şi ţi-am scos Merţul de aici!
- Gata, bace!
Mă rog, leagă ţăranul boii, îi scoate maşina şi spune mulţumit:
- Apoi, tată, asta e a zecea maşină pe care o scot din noroi azi!
- Păi, bine, tataie, şi de muncit pământul, când îl mai munceşti?
Noaptea?
- Nu, domnule dragă, noaptea pun apă aici, în groapă!
Fetiţa de clasa a V-a vine acasă de la şcoală şi-i povesteşte mamei:
- Mamă, azi la şcoală ne-au făcut testul de virginitate la toate fetele.
- Aşa? Şi, au fost probleme?
- N-au găsit decât o singură virgină.
- Vai, draga mamii, felicitări! Tu eşti aceea, nu?
- Eu?! Nu, mamă, diriginta!
Două bătrânele s-au hotărât să meargă împreună în vizită la prietena lor Clementina. Ajunse acolo, au fost primite cu multă bucurie de ea şi au fost tratate cu o cafeluţă. După ce au stat puţin de vorbă, Clementina le spune:
- Vai, dragele mele, am stat atâta de vorbă şi nu v-am făcut nicio cafeluţă! Vin acum cu ea...
Şi aşa, din uitare în uitare, le-a făcut vreo şapte cafeluţe, până să plece. În drum spre casă, una dintre ele îi spune celeilalte:
- Ai văzut ce s-a sclerozat Clementina? Am stat atâta timp la ea şi nu ne-a dat nici o cafeluţă!
- Cum dragă, ai fost la ea şi nu m-ai chemat şi pe mine?!
Un moş la azil îi povesteşte unei colege că răposata soţie îi ţinea penisul în mâini la culcare şi numai aşa putea să adoarmă. Bătrâna, miloasă, îl ajută, deci, şi ea, să poată dormi moşul. Şi, într-adevăr, moşul adoarme; doarme ca un copilaş. Aşa câteva nopţi, dar, după o săptămână, moşul vine la ea şi-i zice:
- Îmi pare rău, dar am găsit altă!
Baba, supărată:
- Şi ce, mă rog, are ea şi eu nu am?
- Parkinson!...