Inainte de anul 1989. Gavriil Stiharul inmaneaza o poezie redactorului-sef al unui ziar. Acesta, după ce o citeste cu atentie, z
Politice
Inainte de anul 1989. Gavriil Stiharul inmaneaza o poezie redactorului-sef al unui ziar. Acesta, după ce o citeste cu atentie, zice:
— O vom publica, însă cuvantul manastire e prea mistic pentru Epoca de Aur. Eu propun sa-l inlocuim cu P.C.R.
— Dar manastire rimeaza cu nemurire , riposteaza Gavriil Stiharul.
— Exact, va trebui sa-l inlocuim și pe acesta. Gandeste-te la o rima pentru P.C.R.
— Sinucidere.
Mihai Eminescu îi scrie o poezie lu Titu Maiorescu:
capul tau, sub clar de luna, seamana cun cap de pula
dupa 1 saptamana primeste mihai Eminescu răspunsul cam asa:
Frumoasa poezia, da ultimu cuvant de ce mi l-ai mâncat?
Bulă avea inspectie de purici la scoala. se spala el bine pe cap și îi ramane un singur purice. a 2-a zi vine inspectorul și întreabă:
— cine vrea sa spună o poezie sa ridice mâna sus. Bulă cu mâna pe sus.
— i-a spune tu Bulă o poezie!
— catelus cu parul cret fura rata din cotet el se jura ca nu fura ah la-m prins futu-l în gura!
Cum te numești, Domnule ?
— Petru Potopeanu
— Și ce lucrezi ?
— Prepar pești pentru pulverizat.
— Bine, dar ce anume operatii faci ?
— Pun pestele pe placi, potrivesc placile pe plite, pregatesc patru putini pentru pestele prajit, pulverizez pasta produsa, pun pe pungi.
— Dar de ce vorbești numai cu P ?
— Poftim ?
— De ce vorbești numai cu P ?
— Pentruca pot pronunta pe P perfect perceptibil.
— Ei, asta e acum ! Pun ramasag ca la întrebările mele vei gresi.
— Primesc.
— Pe cât ?
— Pun prinsoare pe patru poli !
— S-a facut. Spune-mi ce-ti place sa mănânci ?
— Peste, pastravi, plachie, potirnici, prepar piftie piperata, parjoale, pastrama, papricas, papanas, porumbei, pui pane.
— Și ce vin bei?
— Pinot, pelin, porto.
— Și ce desert ?
— Placinte, prajituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
— Dar înghețata obisnuești ?
— Putin profiterol, parfait.
— Spune-mi cum îți petreci timpul liber ?
— Primavara prefer plimbarile pe potecile padurilor, prin parcuri.
— Dar vara?
— Pescuiesc.
— Și iarna ?
— Patinez.
— Te pomenești ca poți sa-mi spui o poezie cu litera P ?
— Pot.
— Asta nu o mai cred. Spune-o !
— POEZIA POETULUI PETRU POTOPEANU:
Prin pustiuri, peste pietre,
Pasari, pilcuri pribegesc,
Parasindu-si puii proprii
Pe pamintul parintesc.
Prima pasare, pilotul,
Plescaia puternic pliscul,
Patina privind pamintul,
Pajistea, pădurea, pliscul.
— Bine ! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat ?
— Paraschiva papusico, pentru prinz prepara puțin patrunjel pe potirnichi. Pa!
— Vad ca am pierdut.
— Pardon, platești patru poli pentru pierderea pariului.
— Platesc.
— Pune paralele pe portofel.
— Inca o întrebăre.
— Poftim?
— Ce adresa ai matale ?
— Prelungirea Popa Petre 4, parter, plecind prin Pingari, peste pod.
Vine Goghi acasă și în carnetul de note are 2 la Educatie Fizica.
Tacsu:
— Goghi, cum, tu, baiat sportiv, care și acasă faci sport și te ridici la bara, ai 2 la educatia fizica?
Goghi:
— Profu de educatie fizica zice: “Goghi, ridica un picior”, eu ridic un picior. După aia zice: “Goghi, ridica-l pe celalalt”. Și eu zic: “Pai crezi ca po sa stau în p**a?”, și mi-a pus 2.
Tacsu:
— Bravo Goghi, bine ai facut!
A două zi vine Goghi acasă, se uita tac-su în carnetu de note, are 2 la literatura.
Tacsu:
— Goghi, cum ma, tu baiat destept, care citești toată ziua, ai 2 la literature?!
Goghi:
— Profu de literatura ne-a pus sa compunem cate o poezie, și eu am compus:
“Cocosel cu gatul gol
bate toba prin ocol
Bate dimineața tare
Nu lasa copiii sa doarma, f***tul de cocos!”
Tacsu:
— Bravo Goghi, chiar ca e f***t cocoselu dacă nu lasa copiii sa doarma!
A treia zi ajunge acasă de la scoala și îi spune tatălui:
— Am luat 2 la matematica azi…
— Ce s-a întâmplat?
— Pai m-a întrebat profesorul “Cât fac 3 x 2?” și eu am spus “6”
— Pai… E corect.
— Stiu, după care m-a întrebat “Cât fac 2 x 3?”
— Și care p**a mea e diferența?
— Asta am spus și eu!!…
Vine a 4-a zi Goghi acasă și îi zice lu’ tacsu ca l-au dat afară de la scoala de tot.
— Pai de ce?
— Pai m-au chemat în cancelarie, intru eu acolo, când ma uit: profu de matematica, profu de educatie fizica, profu de literatura și profu de geografie.
— Pai ce p**a mea cauta profu de geografie acolo?
— Pai asta am întrebat și eu.
La scoala vine inspectia, la clasa lui Bulă..
Inspectorul roaga elevii sa spună fiecare cate o poezie. Când ajunge la Bulă, se ridica în picioare și zice:
— Sus în deal la brutarie, sa deschis o futarie..
Inspectorul intrigat, spune ca îi va scadea nota la purtare..
A două zi la scoala fiecare elev avea cate o ciocolata de la inspector pentru poezia spusa. Vine Bulă cu un sac plin de ciocolati. Colegii sai mirati il întreabă de unde are atatea ciocolati.
La care Bulă răspunde:
— Pai i-am aratat la inspector undei futaria.
După cum bine se cunoaste, Eminescu se inspira pentru poeziile sale din natura. Intr-unul din periplurile sale, el ajunge la o manastire unde si-a propus sa ramana câteva zile sa cunoasca mai bine frumusetile naturii și sa mai compuna câteva poezii.Acolo la manastire erau 23 de maicute și o stareta. Când l-au vazut pe Eminescu că a ajuns în lacasul lor, maica stareta i se adreseaza cu o rugaminte:
— Domnule Eminescu, dumneavoastră care sunteți atat de cult, va rugam sa ne compuneti și noua o poezie despre manastirea noastra!
La aceasta rugaminte Eminescu îi răspunde:
— O sa va compun o poezie dacă îmi aduceti un kil de lapte, îmi este pofta sa mănânc niște lapte și apoi va compun poezia.
Vazand aceasta, maica stareta trimite 2 maicute prin catunul acela sa caute 1 kil de lapte. Cele 2 maicute cauta însă nu izbutesc sa gaseasca lapte. Intorcandu-se la manastire, îi spun acest lucru maicii starete iar Eminescu afla și își facu bagajele sa plece.
Când sa iasa pe poarta manastirii, maica stareta il implora:
— Domnule Eminescu, îmi cer scuze ca nu am gasit laptele dorit de dvs însă va rog, dumneavoastră care sunteți atat de cult, sa ne
compuneti și noua o strofa macar. Eminescu accepta și le compune o strofa:
24 de maicute,
48 de tate,
Sa va f..t în c..r pe toate,
Ca n-aveti un kil de lapte
.
— Cum te numești, Domnule?
— Petru Potopeanu
— Și ce lucrezi?
— Prepar pești pentru pulverizat.
— Bine, dar ce operatii faci?
— Pun pestele pe placi, potrivesc placile pe plite, pregatesc patru putini pentru pestele prajit, pulverizez pasta produsa, pun pe pungi.
— Dar de ce vorbești numai cu “P”?
— Poftim?
— De ce vorbești numai cu “P”?
— Pentru ca pot pronunta pe P perfect perceptibil.
— Ei, asta e acum! Pun ramasag ca la întrebările mele vei gresi.
— Primesc.
— Pe cat?
— Pun prinsoare pe patru poli!
— S-a facut. Spune-mi ce-ti place sa mănânci?
— Peste, pastravi, plachie, potarnichi, prepar piftie piperata, parjoale, pastrama, papricas, papanas, porumbei, pui pane.
— Și ce vin bei?
— Pinot, pelin, porto.
— Și ce desert?
— Placinte, prajituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
— Dar înghețata obisnuiești?
— Putin profiterol, parfait.
— Spune-mi cum îți petreci timpul liber?
— Primavara prefer plimbarile pe potecile padurilor, prin parcuri.
— Dar vara?
— Pescuiesc.
— Și iarna?
— Patinez.
— Te pomenești ca poți sa-mi spui o poezie cu litera “P”?
— Pot.
— Asta nu o mai cred. Spune-o!
— POEZIa POETULUI PETRU POTOPEaNU:
Prin pustiuri, peste pietre,
Pasari, palcuri pribegesc,
Parasindu-si puii proprii
Pe pamantul parintesc.
Prima pasare, pilotul,
Plescaia puternic pliscul,
Patina privind pamantul,
Pajistea, pădurea, pliscul.
— Bine! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat?
— Paraschivo papusico, pentru pranz prepara puțin patrunjel pe potarnichi. Pa!
— Vad ca am pierdut.
— Pardon, platești patru poli pentru pierderea pariului.
— Platesc.
— Pune paralele pe portofel.
— Inca o întrebăre.
— Poftim?
— Ce adresa ai matale?
— Prelungirea Popa Petre 4, parter, plecand prin Pingari, peste pod.
Bulă la scoala este rugat sa recite o poezie pe care trebuia sa o facă acasă bazandu-se pe rima.
Și începe:
-Foaie verde barabula
Stau în apa pan’la brau!
-Bine Bulă dar unde îți este rima?întreabă invatatoarea!
-Sub apa doamna!
Cenaclul Flacăra. Invitat pe scenă, un baci. Adrian Păunescu îl întreabă:
- Bade, te ascultă mii de spectatori şi milioane de telespectatori.
Zi-ne matale o poezie de prin părţile tale. Ştii?
- Cum de nu.
- Dă-i drumul, bade!
- Io... mi-s baciul de la munte...
- Eu mi-s baciul de la munte!
- Şi... pasc oile cărunte...
- Şi pasc oile cărunte!
- Şi... când vine câte-o ploaie...
- Şi când vine câte-o ploaie!
- Îmi... bag sula-n ea de oaie...
- Nu contează. Miel să iasă! Dar, bade, o poezie cu cârmaciul nostru iubit, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ştii?
- No, cum de nu.
- Dă-i drumul bade, te ascultă o ţară întreagă.
- Io... mi-s baciul de la munte...
- Eu mi-s baciul de la munte!
- Şi... pasc oile cărunte...
- Şi pasc oile cărunte!
Şi, încet, către baci:
- Cu cârmaciul, bade, cu cârmaciul...
- Şi... când vine câte-o ploaie...
- Şi când vine câte-o ploaie! Cu cârmaciul bade, ce faci...
- Îmi... bag aia-n ea de oaie...
- Îmi bag aia-n ea de oaie! Păi, ce faci bade, cu cârmaciul, zi ceva cu cârmaciul...
- Şi-n cârmaciul Nicolae!
- Marea noastră poezie populară, versuri autentice, ţăranii noştri coborâţi de pe Columnă, omagiind...
1
Pariu pe patru poli - Cum te numeşti, domnule?
- Petru Potopeanu.
- Şi ce lucrezi?
- Prepar peşti pentru pulverizat.
- Bine, dar ce anume operaţii faci?
- Pun peştele pe plăci, potrivesc plăcile pe plite, pregătesc patru puţini pentru peştele prăjit, pulverizez pasta produsă, pun pe pungi.
- Dar de ce toate cuvintele încep la tine cu litera p?
- Poftim?
- De ce vorbeşti numai cu p?
- Pentru că pot pronunţa pe p perfect perceptibil.
- Ei, asta e acum! Pun rămăşag că la întrebările mele vei greşi.
- Primesc.
- Pe cât?
- Pun prinsoare pe patru poli!
- S-a făcut. Spune-mi, ce-ţi place să mănânci?
- Peşte, păstrăvi, plachie, potârnici, prepar piftie piperată, pârjoale, pastramă, papricaş, papanaş, porumbei, pui pane.
- Şi ce vin bei?
- Pinot, pelin, porto.
- Şi ce desert?
- Plăcinte, prăjituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
- Dar îngheţată, obişnuieşti?
- Puţin profiterol, parfait...
- Spune-mi, cum îţi petreci timpul liber?
- Primăvara prefer plimbările pe potecile pădurilor, prin parcuri.
- Dar vara?
- Pescuiesc.
- Şi iarna?
- Patinez.
- Te pomeneşti că poţi să-mi spui o poezie ale cărei cuvinte să înceapă toate cu litera p?
- Pot.
- Asta nu o mai cred. Spune-o!
- Poezia poetului Petru Potopeanu:
Prin pustiuri, peste pietre, Păsări, pâlcuri pribegesc, Părăsindu-şi puii proprii Pe pământul părintesc.
Prima pasăre, pilotul, Plescăia puternic pliscul, Patina privind pământul, Pajiştea, pădurea, piscul.
- Bine, m-ai lămurit! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat de acasă?
- Paraschivo, păpuşico, pentru prânz presără puţin pătrunjel pe potârnichi. Pa!
- Văd că am pierdut.
- Pardon, plăteşti patru poli pentru pierderea pariului.
- Plătesc.
- Pune paralele pe portofel.
- Încă o întrebare.
- Poftim?
- Ce adresă ai matale ?
- Prelungirea Popa Petre 4, parter, pe Pângări, peste pod.