Pleacă Ion din sat în America şi devine John, mare om de afaceri.
După un timp, fiind în concediu, se întoarce în sat şi oferă fiecărui sătean câte 100 de dolari. Toată lumea e mulţumită şi îl laudă pe John ce băiat bun este. Următorul an, la fel, oferă câte 100 de dolari când revine în sat, lumea mulţumită, numai cuvinte de laudă pentru John. În al treilea an, John oferă fiecărui sătean numai 50 de dolari. Se întâlneşte Gheorghe cu Vasile.
GHEORGHE: Vasile, ţie tot 50 de dolari ţi-a dat?
VASILE (nemulţumit): Tot, măi Gheorghe!
GHEORGHE: Eu nu pot sta aşa, mă duc să-l întreb de ce!..
Se duc amândoi la John, iar Gheorghe îl chestionează.
GHEORGHE: Măi John, lumea e nemulţumită în sat, de ce ne-ai dat numai 50 de dolari?
JOHN: Ştii, măi Gheorghe, a venit criza, a intrat băiatul meu cel mic la facultate, au crescut cheltuielile, bani sunt mai puţini, asta e viaţa, e greu!
La care Gheorghe către Vasile:
GHEORGHE: Vezi, măi Vasile, John îşi ţine băiatul la facultate pe banii noştri!
Într-o dimineaţă, se scoală badea Gheorghe, deschide fereastra larg, îşi admiră turma şi exclamă, bucuros:
- Vai, ce oi multe şi frumoase am!
Se aude ecoul:
- Vai, ce oi multe şi frumoase am! Vai ce oi multe...
A doua zi, la fel. A treia zi, badea Gheorghe deschide fereastra şi, nemaivăzând nicio oaie, zice:
- Vai, unde sunt oile mele?
ECOUL: Nu ştiu... Nu ştiu...
Jack şi Betty sărbătoresc 50 de ani de căsătorie.
- Betty, mă întrebam, m-ai înşelat vreodată?
- Oh, Jack, dar de ce îmi pui o asemenea întrebare tocmai acum?
Nu vrei să afli răspunsul...
- Ba da, Betty, chiar vreau să ştiu. Te rog.
- Bine, fie. Da, de trei ori.
- Trei? Şi când s-a întâmplat?
- Păi, îţi aduci aminte când aveai 35 de ani şi vroiai neapărat să-ţi începi propria afacere şi nicio bancă nu-ţi dădea un împrumut? Îţi aduci aminte cum într-o zi chiar preşedintele băncii a venit la noi acasă şi a semnat hârtiile pentru împrumut, fără a pune nici o întrebare?
- Oh, Betty, ai făcut-o pentru mine! Te respect acum mai mult ca niciodată! Şi a doua oară?
- Păi, îţi aduci aminte că, la ultimul infarct, aveai nevoie de o operaţie şi chirurgul nu vroia să se atingă de tine? Îţi aduci aminte cum profesorul DeBakey a venit până aici ca să te opereze personal şi apoi ţi-ai revenit?
- Nu pot să cred! Betty, ai făcut tu asta pentru mine, ca să-mi salvezi viaţa? Nu există o altă soţie ca tine. Asta îmi dovedeşte că mă iubeşti foarte mult. Îţi sunt recunoscător. Şi... ultima oară?
- Păi, îţi aminteşti că, acum câţiva ani, când vroiai neapărat să fii preşedintele clubului de golf, aveai nevoie de încă 17 voturi?
La şcoală, lecţia de educaţie civică. Vorbeşte profesorul:
PROFESORUL: Să presupunem că aş băga mâna în buzunarele unui om şi i-aş lua banii. Ce ar însemna că sunt în cazul acesta?
ELEVII: Ministru de finanţe!
Reţetă politică românească: Tocana pedelistă cu ciolan.
Ingrediente:
Un popor mare, necopt, fără miez; Mult ciolan; Trei patru partide mari şi câteva mai mici de diverse culori; O blondă de Pleşcoi; Un vârf de boc; O legătură mare de servicii secrete cu urechi fine; O curte constituţională moale şi bine frăgezită; Câteva cozi de procurori; Două - trei sindicate stafidite.
Condimente:
Apă de ploaie; Praf în ochi; Gargară măcinată; Zeamă de baliverne; Tupeu vărsat; Democraţie de rahat.
Mod de preparare:
Se taie poporul în două părţi, una bună şi una rea. Apoi fiecare bucată se taie în două, una bună, una rea, şi tot aşa, până se formează bucăţele mici ce pot fi mâncate dintr-o înghiţitură. Se separă apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienţi, profesorii de studenţi, copii de părinţi, graşii de slabi, şi se lasă la decantat până se ridică la suprafaţă uscăturile. Acestea se culeg cu atenţie şi se pun deoparte într-un recipient călduţ. Din restul se taie 25%, se scoate vlaga şi se pune la foc mic, cu zeamă de baliverne şi cu praf în ochi, să nu se prindă. Se acoperă cu un capac mare ca să nu rasufle şi, din când în când, se stinge cu puţină apă de ploaie. Separat, se ia un partid portocaliu şi se întoarce de pe stânga pe dreapta. Apoi, se împănează pe toate părţile cu bucăţele tăiate din celelalte partide. Se presară deasupra uscături, iar peste se pune vârful de boc şi blondă de Pleşcoi cu ciolanul în gură, şi se lasă la dospit. Celelalte partide se toacă mărunt împreună cu sindicatele şi se învelesc cu servicii secrete. Apoi, se freacă bine cu cozile de procurori, se trag în ţeapă şi se păstrează la răcoare. Din când în când, se gustă şi se reevaluează. Se aşează partidele într-un parlament din teflon cu mânere. Cel portocaliu se pune cu grijă în mijloc. Pe lângă el se mai presară două-trei partide mici şi bine frăgezite. Restul de partide se presară după gust. Se dă totul prin curtea constituţională şi se înveleşte cu gargară măcinata.
Se aşează totul peste poporul deja bine distuit şi se dă la copt. Din când în când se strânge caimacul de deasupra, cu care se unge bine blonda şi uscăturile de deasupra, iar peste restul se toarnă zeama de baliverne cu tupeul vărsat. Se serveşte rece, pe stomacul gol, în piaţă.
În caz de probleme digestive, sunaţi la 112.
Ion termină facultatea de medicină şi e repartizat într-un sat.
Acolo, medicul bătrân îl informează că nu poate sta cu el prima săptămână (cum ar fi trebuit) şi pleacă spunându-i să fie atent la ce face. Se întoarce peste şapte zile şi-l întreabă ce a făcut.
- Prima dată a venit o babă că o durea capul, aşa că i-am dat un calmant. A doua oară a venit un copil julit la genunchi, aşa că am curăţat rana, am dezinfectat-o şi l-am pansat. Vineri, când să închid cabinetul, a venit Maria, a încuiat uşa, s-a dezbrăcat şi s-a întins pe masa spunându-mi: “Ioane, nu am văzut bărbat de trei luni!”.
Medicul, cu sufletul la gură, îl întreabă pe Ion:
- Şi ce-ai făcut?
- I-am pus picături în ochi!
Discuţie între doi copii în camera lor. Băieţelul către fetiţă:
BĂIEŢELUL: Ce-i vei cere lui Moş Crăciun anul acesta?
FETIŢA: O păpuşică Barbie. Dar tu?
BĂIEŢELUL: Eu îi voi cere un Tampax!
FETIŢA: Tampax? Ce e asta?
BĂIEŢELUL: Habar n-am, dar zic ăştia la televizor că dacă-l foloseşti, poţi merge la plajă în fiecare zi, să mergi cu bicicleta, la piscină, să dansezi, să alergi, să faci o mulţime de lucruri... Fără ca nimeni să-şi dea seama!
Stau şi mă gândesc: oare e întâmplător faptul că tot ce denumeşte ceva care te enervează, te pune în pericol, sau te distruge, pare a fi FEMININ? Iar apoi, tot ce ne alină, ne bucură şi ne mai dă un ţel în viaţă este de natură MASCULINĂ?
Voi, femeile, sunteţi O ploaie, O zăpadă, O grindină, O furtună.
Noi suntem UN soare, UN timp frumos, UN paradis.
Stau şi mă uit, chiar nu aveţi noroc: O bucătărie, O veselă, O mătură, O căldură, O mizerie.
Noi suntem UN repaus liniştit într-UN fotoliu confortabil, citind destinşi UN ziar şi ascultând UN jurnal, asta dacă nu veniţi voi să semănaţi O discordie sau să ne faceţi O şicană.
Voi, femeile, vă daţi mari că aveţi O telecomandă, dar priviţi la UN televizor, unde noi alegem UN post pe care îl dorim.
În trecut, pentru a face calcule aveaţi O numărătoare prăpădită, acum bărbaţii au inventat UN calculator.
Voi puteţi avea O carte de credit, dar aceasta nu înseamnă nimic fără UN cont.
Ce poate provoca O problemă care se poate transforma într-O catastrofă?
O eroare de pilotaj, O pană de benzină, O proastă vizibilitate, O întrerupere de curent.
Voi pentru a ne înrobi doriţi O căsătorie, dar există şi eliberarea, care este UN divorţ.
Este limpede că limba romană a fost inventată de UN bărbat, care nu v-a avut deloc la suflet.
Fiul lui Adrian Minune, la ora de religie. Preotul îl întrebă:
- Auzi, mă, tu te rogi?
- Nu!
- De ce?
- Pentru că tata-i miliardar şi nu mai îmi trebuie numic.
“La Vulturi”, spicuiri din comentariile unor elevi:
- Când a întors Agripina capul, a văzut că-i cu cap de turc.
- Mai târziu veni şi Agripina ca o oaie beată.
- Ea îi zice copilului că taci dragul mamei că te pune mama la mamelă unei capre.
- Agipina ştia c-o batjocoresc turcii, dar ei nu-i pasă.
- Femeile rămâneau acasă în loc de bărbaţi.
- Păun Ozun a plecat cu 2-3 luni înainte de a se naşte.
- Agripina îl băga şi îl acoperi pe Păun cu o căpiţă.
- Agripina se simţea ca o vacă lovită între coarne.
- Agripina avea scheletele unei nebune şi măruntaiele uscate, ea căzu moartă şi spuse că nu mai pot.
Proful de engleză, intrând în clasa: Please, clean the table.