Compunere liberă despre femeie a elevului Gigel din clasa a II-a Femeia este o fiinţă pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pământ după chipul şi asemănarea lui, deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea lui Pamela Anderson. De fapt, şi femeia este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face fără ea: nici politică (vezi madam Thatcher), nici vâlvă (vezi Mrs Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam Rotschild), nici copii (vezi mama).
Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere.
Cele mai în vârstă intră în categoria „femei bine”. „Femeile bine” sunt acelea care au împlinit 50 ani şi de fapt merg pe 39. Oricum, la femei nu are importanţă vârsta, ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că, dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice, poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi primeşte deja pensie.
Femeia este subiectul celor mai multe cântece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna un cântec. Tata spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit. Cea mai mare calitate a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar, aşa cum inventatorii au inventat avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie:
zestrea fără nevastă şi soţ fără soacră. Cred că cel care va pune la punct aceste două mari invenţii va primi Premiul Nobel pentru Pace.
Femeile se pot împărţi, după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii: femeile care au suflet şi sunt stimate, cele care au caracter şi sunt admirate şi cele care au “nu-ştiu-ce” şi sunt căutate.
Eu nu ştiu de ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele dea v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi găsitelea. Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una: „Ce mi-am căutat mi-am găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească ceva şi medicul”.
Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie.
Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea, se pricepe atât de bine să mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost toate celelalte.
Cică Eva a păcătuit când a muşcat din măr. E posibil să fie adevărat, fiindcă, într-o seară, când mama era plecată de acasă, lam auzit pe tata, care era cu o vecină în salon, strigându-i: „Ho, nebuno, nu mă muşca!”. Probabil că, pe întuneric, l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr, când a ieşit el din cameră, avea urme de muşcătură pe gât, exact acolo unde este mărul lui Adam. Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei: „Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu noi!”.
Eu l-am întrebat: „Despre ce şarpe vorbeşti, că acasă nu trebuie să vină decât mama!”.
Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu toţi sfinţii, aşa cum scrie la Biblie. Când s-a înapoiat mama, i-am cerut să-mi explice legenda. În loc să-mi explice mie, i-a explicat lui tata, după care l-a gonit din Rai şi abia după două luni s-a întors.
Atât ştiu despre femei. Pentru restul, am să mă uit pe gaura cheii.
Sfat pentru copii: un prezervativ pus în buzunarul tatălui va distrage părinţii de la întrebarile prosteşti despre şcoală.
Erau Adam şi Eva în Paradis, în costumele lor tradiţionale. Adam zice:
- Evo, ia dă să văd, ce ai tu sub frunză?
- Adame, nu, nu se poate...
Adam, trosc, îi frige o bâtă peste cap. Eva leşină, Adam se uită sub frunză şi se miră:
- Bă, unde dai, şi unde crapă!
După vreo trei ore, se scoală Eva şi-şi aminteşte ce-a păţit. Ca să se răzbune, şi îi dă la rândul ei o bâtă în cap lui Adam. Acesta leşină.
Eva se uită sub frunză şi zice:
- Ia te uită, unde iese cucuiul!
Q: Cum îi scoală Alba ca Zăpadă pe cei şapte pitici?
A: Seven up.
O tânără soţie, plimbând un copil în cărucior, se întâlneşte cu o prietenă pe care n-o mai văzuse din liceu.
- Uauuu, ce copil frumos! Şi ce bine seamănă cu soţul tău!
- Vorbeşti serios? Că ăsta-i copilul vecinei mele...
Se duce un tip la doctor şi zice:
- Domnule doctor, eu sunt dezechilibrat sexual!
- Lasă să pun eu diagnosticul, că de-aia sunt doctor. Tu spune-mi simptomele!
- Păi, e simplu, domnule doctor! Când mi se scoală... cad pe spate!
Vin piticii acasă şi găsesc lumina aprinsă; şi, pentru că erau prea mici şi nu puteau să se uite pe geam, se hotărăsc să se urce unul în spatele celuilalt, ultimul să se uite, şi, din gură-n gur, să ajungă şi la cel de jos.
- La noi în casă este o femeie!
- La noi în casă este o femeie!
- La noi...
- ...
- Doamne, ce bună e!
- Doamne ce bună e!
- ...
- Staţi, că deschide ochii!
- Deschide ochii!
- ...
- Se scoală din pat!
- Se scoală!
- Se scoală!
- Şi mie!
- ...
- Şi mie!
Un homosexual la doctor:
- Domnule doctor, de fiecare dată când mă uit în oglindă mi se scoală!
- Păi, nu-i de mirare, nu vedeţi că faţa dvs. arată ca un cur?!
Q: De ce stau ardelenii cu sapa lângă televizor?
A: Dacă se strică canalul, să sape repede altul.
Mecanismul crizei financiare în România Pentru că români întâmpină dificultăţi în a înţelege mecanismul crizei pe care le-a anunţat-o preşedintele, o televiziune îl invită pe Ilie Şerbănescu să explice.
Economistul are un scenariu ilustrativ:
a) Ion are o crâşmă. Pentru a-şi spori vânzările, el decide să le ofere clienţilor (majoritatea, nişte beţivani neisprăviţi) băutura pe datorie. Îşi notează datoria fiecărui client, ţinând astfel un bilanţ al creditelor. Pe măsură ce se răspândeşte vorba că Ion te serveşte acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor, numărul clienţilor creşte. Pe fază, Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea.
b) Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion este de viitor şi îi acordă acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion (promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul).
c) Superiorii consilierului bancar, băieţi deştepţi, cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare, refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligaţiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND şi VOMIT-BOND.
d) Aceste titluri financiare sunt cumpărate şi tranzacţionate apoi pe piaţa internaţională. Mulţi investitori nu înţeleg ce înseamnă aceste obligaţiuni şi cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creşte, datorită reclamei, alimentată de creşterea continuă a cotaţiilor.
e) Într-o bună zi, cu toate că preţurile continuă să urce, managerul de risc al unei bănci (concediat ulterior, fiindu-i reproşată atitudinea pesimistă) decide că este timpul să ceară plata datoriilor acumulate de beţivii care frecventează crâşma lui Ion.
f) Datornicii nu au cum sa plătească. Ion nu îşi poate rambursa creditul contractat de la bancă şi intră în faliment.
g) Obligaţiunile BEAU-BOND şi BEAT-BOND îşi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND stă ceva mai bine, valoarea ei stabilizându- se după o prăbuşire de 80%.
h) Furnizorii cârciumii lui Ion întâmpină serioase dificultăţi financiare, după ce clientul lor a închis porţile şi după ce obligaţiunile în care investiseră masiv şi-au pierdut valoarea. Furnizorul de ţuică este preluat de o firmă concurentă, iar fabrica de bere intră în faliment.
i) Banca este salvată de la faliment de către Guvern, în urma unor consultări dramatice între partidele politice.
→ Concluzie. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obţinute prin impozitele plătite de către persoanele care nu consumă alcool.
Janos ungurul şi Ion ardeleanul stau de vorbă. Janos întreabă:
- Zi, mă, Ioane, că tu eşti om cu carte, ce-i aia apărhaid?
- Păi, mă, Janos, toată lumea ştie că înseamnă ura de rasă.
- Dar ura de rasă ce-i, mă, Ioane?
- Mă, dar tare încuiat mai eşti. Hai s-o luăm băbeşte, să-ţi explic ca la şcoală. De exemplu, eu sunt alb şi tu eşti nigger... Şi eu îmi bag picioarele în gura ta de ungur împuţit ce eşti tu!