Un poliţist se întoarce mai devreme ca de obicei de la serviciul de noapte. Soţiei nu-i mai rămâne timp să-şi ascundă amantul. Cu o voce plângătoare se adresează soţului:
- Te rog, drăguţule, nu aprinde lumina. Mă doare cumplit capul.
Soţul, grijuliu, se dezbracă pe întuneric. Când vrea să intre în pat, soţia îl roagă:
- Te rog, scumpule, du-te până la farmacie şi adu-mi nişte antinevralgice!
Omul se îmbracă din nou pe întuneric şi aleargă să aducă ce i s-a cerut.
- De ce mă priveşti aşa ciudat?, îl întreabă el pe farmacist, observând privirile acestuia. Nu mă mai cunoşti?
- Cum să nu te cunosc? Eşti poliţistul John Malvin, dar mă întreb de ce un poliţist aleargă noaptea prin oraş, în uniformă de poştaş...
Se duce ţiganul nostru la restaurant să mănânce şi gura lui melci.
Se aşează la masă şi cheamă chelnerul:
- Vere, hadu-mi şi mie nişte melci din hăia.
Îi pune 3 furculiţe, 3 cuţite şi melcii. Stă ţiganul, se uită şi zice:
- Cum se foloseşte vere hastea?
- Să fiu sincer, nici eu nu prea ştiu! Dar luaţi cochilia şi sugeţi.
După cinci minute de supt, ţiganul se uită în cochilie şi vede melcul stând cu burta în sus şi zicând:
- Hai, încă un pic, te rog frumos!
Vine Pandele ţiganu’ acasă cu leafa.
ŢIGANUL: Fă Pirando! Azi mergem la un restaurant!
Piranda, încântată, se îmbracă repede.
La restaurant, vine chelnerul şi îi întreabă ce doresc.
PIRANDA: O priptură aş vrea, mă Pandele!
PANDELE: O priptură la Piranda!
Şi mănâncă ea vreo trei fripturi, lucru care-l nedumereşte foarte tare pe Pandele.
PANDELE: Ce tot atâta priptură, fă Pirando?
PIRANDA: Hapăim dacă n-am văzut de mult carne...
PANDELE: Hapăi, Pirando, scula mea-i zarzavat la tine?!
Doi hoţi eliberaţi din penitenciar au terminat banii repede. S-au gândit ei cum să facă rost de bani. Să spargă o bancă? Nu au scule performante. Să spargă un magazin? Poate nu găsesc suficienţi bani. S-au hotărât să spargă ceva la care nu se aştepta nimeni:
sediul poliţiei! Ajung în biroul comandantului şi deschid fişetul. În primul sertar, valută.
- Nu luăm valuta, că e înseriată!
Al doilea fişet era plin cu bijuterii.
- Nu le luăm, că bijuteriile sunt sub urmărire!
Al treilea fişet: un dosar plin cu amprente.
- Ăsta îl luăm şi facem bine şi la prietenii noştri!
A doua zi, ofiţerul de serviciu raportează comandantului că a fost spart biroul.
- Ce au luat, valuta?
- Nu.
- Bijuteriile?
- Nu.
- Atunci ce?
- Condica de prezenţă a poliţiştilor!
Trei moldoveni se mută la oraş. Se întâlnesc după o perioadă de timp şi îşi împărtăşesc experienţele.
PRIMUL MOLDOVEAN: Ce bine era la ţară, mă! Pe jos, scândurile erau drepte şi puteam liniştit să merg dintr-un capăt în altul al camerei. Aici, la oraş, ameţesc să tot urmăresc şipcile alea mici de pe jos...
AL DOILEA MOLDOVEAN: În fiecare seară când vin acasă trebuie să scol din somn trei vecini pentru că pe lift scrie: “Numai pentru patru persoane!”...
AL TREILEA MOLDOVEAN: Eu sunt cel mai năpăstuit. De fiecare dată când mi se făcea sete acasă mă duceam la cişmea şi beam după poftă. Acum mă duc, trag de funie, şi, până să pun gura la apă, se şi termină şi trebuie să aştept iar să se umple găleata, iar trag de funie, dar tot aşa păţesc!...
CONCLUZIE 1: Numai moldovean să nu fii!
CONCLUZIE 2: Numai moldovean la oraş să nu fii!
O tânără vine la doctor cu un bebeluş în braţe.
TÂNĂRA: Domn doctor, cred că micuţul e bolnav. Deşi mănâncă bine, a pierdut 300g în ultima săptămână.
DOCTORUL: Nicio grijă, rezolvăm. Suge la piept sau îi daţi lapte praf?
TÂNĂRA: De la piept, domnule doctor.
DOCTORUL: Atunci vă rog să vă dezbrăcaţi ca să vă examinez.
Tânăra îşi dă bluza jos, îşi desface şi sutienul. Doctorul îi palpează sânii, o mulge, examinează îndeaproape sfârcurile şi, în cele din urmă, nedumerit, pune gura şi suge de la ambii sâni. Apoi, radios, pune diagnosticul:
DOCTORUL: Bineînţeles că slăbeşte copilul, dumneavoastră nu aveţi lapte, doamnă!
TÂNĂRA: Normal. Eu sunt mătuşa copilului, dar oricum, îmi pare bine că am venit cu el azi!
La o şcoală cu elevi cu majoritate românească se înscrie un elev ungur, pe nume Pişti.
ÎNVĂŢĂTOAREA: Vezi tu, Pişti, noi suntem majoritatea români; te vom boteza cu un nume românesc: Ştefăniţă.
Vine Ştefăniţă acasă, unde tatăl său îi zice pe ungureşte:
- Pişti, du-te şi mănâncă.
Copilul tace mâlc. Tatăl îl bate bine, dar copilul rămâne mut. Cu maică-sa, aceeaşi poveste.
A doua zi, vine copilul la şcoală vânăt la faţă şi bătut bine.
ÎNVĂŢĂTOAREA: Dar ce-ai păţit, Ştefăniţă, că araţi aşa?
ŞTEFĂNIŢĂ: M-au bătut doi unguri.
Piranda îi cere puradelului să îi arate carnetul de note. Când vede ca are numai note de 10, Piranda devine foarte nervoasă.
PIRANDA: Hapăi mă! Ce note-s astea mă? Las' că mă duc eu la şcoala aia a ta şi vorbesc cu doamna învăţătoare.
A doua zi, Piranda stă de vorbă cu învăţătoarea.
PIRANDA: Hapăi, doamnă, cum de îi daţi note aşa mari, că el aşa-i de prost... Uite să îi pun eu câteva întrebări, să vedeţi că nu ştie.
Învăţătoarea e nedumerită şi îşi dă acordul.
PIRANDA: Bă copile! Ce avem noi sub pat şi începe cu "O".
PURADELUL: Nu ştiu.
PIRANDA: O pereche de papuci. Vedeţi doamnă că nu ştie? Bă! Ce avem noi sub pat şi începe cu "D"?
Puradelul iar nu ştie.
PIRANDA: Două perechi de papuci. Vedeţi doamnă că nu ştie, şi îi daţi numai note mari.
PURADELUL: Mamă, d-apăi să te întreb şi eu pe tine ceva.
PIRANDA: Întreabă-mă, mă!
PURADELUL: Ce avem noi sub pat şi începe cu "H"?
PIRANDA: Nu ştiu mă, ce?
PURADELUL: Hânc-o pereche de papuci. Vezi că n-ai ştiut?
S-au gândit oltenii să-şi mărească teritoriul şi s-au adunat cu toţii lângă un munte şi s-au apucat să-l împingă. De atâta împins, li s-a făcut cald şi şi-au dat căciulile jos, continuându-şi activitatea.
Un moldovean ce trecea pe acolo, văzând atâtea căciuli la un loc, puse mâna şi le adună, văzându-şi de drum după aceea.
La un moment dat, un oltean se uită înapoi şi zise:
- Bă, am împins destul, că, uit,e nu se mai văd căciulile!
Ion stătea la graniţa dintre România şi Ungaria. Apare Laci de la unguri.
ION: 237.
LACI: Ce-i cu 237?
ION: Vino încoace şi ţi-oi spune.
Ungurul nu trece. Vine Laci a doua zi.
ION: 237.
Laci îl întreabă iară ce-i cu 237.
ION: Vino-ncoa şi ţi-oi spune.
Ungurul trece, Ion scoate pistolul şi îl împuşcă.
ION: 238.
Un american, un rus şi un oltean se laudă în faţa unui juriu internaţional cu ce-i mai deosebit la ei în ţară.
AMERICANUL: Mă, noi facem niŞte lifturi meseriaşe care merg în sus, în jos, în stânga, în dreapta, în diagonală, ce mai, vă daţi seama ce clădiri avem!
RUSUL: La noi creşte un porumb, că, dacă te urci pe cal şi ridici mâna, nu te vezi!
OLTEANUL: La noi în sat este unul care are un penis de 50 cm!
Juriul hotărăşte să le dea de băut ca să spună adevărul. După ce beau:
AMERICANUL: Ei, am exagerat, lifturile noastre merg doar sus, jos, stânga, dreapta.
RUSUL: Şi eu am exagerat puţin, dacă stai pe cal, dar nu ridici mâna, nu te vezi din porumb.
OLTEANUL: La noi în sat chiar este unul care o are de 50 cm!
Juriul, care tot nu crede, le mai dă de băut.
AMERICANUL: Da, mă, am exagerat, lifturile noastre sunt ca oricare altele, merg în sus şi-n jos!
RUSUL: Porumbul nostru este normal, dacă mergi prin el te vezi, nu te vezi...
OLTEANUL: Ei, am minţit, omul cu penisul de 50 cm nu-i de la noi, e din satul vecin!
1