Ardeleanul ajunge cu Dacia lui la o benzinărie. Neavând prea mulţi bani la el, îl întreabă pe vânzător:
ARDELEANUL: Cât costă litrul de benzină?
VÂNZĂTORUL: 6 lei.
ARDELEANUL: Dar o picătură de benzină cât costă?
VÂNZĂTORUL: Păi... Cât să coste?! O picătură?! Nu costă nimic!
ARDELEANUL: Atunci picuraţi-mi şi mie vreo 20 de litri în rezervor!
Badea Gheorghe, cu vaca de funie, se grăbea către casă. Un Trabant trece pe lângă el şi badea Gheorghe îi face semn să-l ia şi pe el la ocazie.
- Bade, eu te-aş lua, dar cu vaca ce faci?, îl întrebă şoferul.
- O leg de ţeavă din spate.
Pornesc ei cu viteza întâi, vaca după ei, schimbă într-a doua, vaca după ei. Şoferul, mirat, schimbă într-a treia, vaca după ei. Înciudat, şoferul schimbă într-a patra şi accelerează. În sfârşit, şoferul observă ceva în neregulă cu vaca şi-i spune ardeleanului:
- Bade, vaca matale nu mai poate, scoate limba.
- Pe ce parte scoate vaca limba?, întreabă ardeleanul. Pe stânga, hai? No, trage oleacă mai pe dreapta, că vrea să ne depăşească.
Ion, într-o iarnă din timpul marii crize mondiale din 1929-1933, ajunge într-o mare lipsă de bani. Se gândeşte să meargă la vecinul lui evreu, Iţic, să-i ceară doi lei, împrumut până la primavară.
Iţic îl ascultă atent, plin de solicitudine.
IŢIC: Bine, îţi dau doi lei împrumut până la primăvară, dar îmi laşi toporul ca zălog, iar la primăvara îmi dai patru lei înapoi, altfel nu ne învoim. E bine?
Mai de voie, mai de nevoie, într-un final, Ion se învoieşte. Lasă toporul ca zălog, ia banii şi dă să plece, însă Iţic îl strigă din urmă.
IŢIC: Măi Ioane! Ia fii atent la mine, la ce m-am gândit. La primăvara ştiu că o să-ţi fie greu să-mi dai înapoi cei patru lei, întrucât iarna e lungă şi grea, aşa că ştii ce? Ia dă tu acum doi lei înapoi şi la primăvară îţi mai rămâne de dat numai doi lei, ce zici, o să-ţi fie mai uşor?
Ion se gândi puţin şi recunoscu în sinea lui că Iţic are dreptate.
Încă se şi miră cu nu ştiuse ce vecin adevărat are. Aşa că se învoi, îi dădu înapoi cei doi lei evreului şi plecă acasă, ceva mai uşurat.
Pe drum, însă, se tot calculă: Bani nu am, topor nu am, însă m-am ales cu o datorie de doi lei; măcar am un vecin de treabă!
→ UPDATE: Astăzi, Ion conduce România şi Iţic e şef la FMI.
Un investitor american se plimba pe malul Dâmboviţei, îngândurat. Vede în apele tulburi un peştişor de aur, îl pândeşte şi reuşeşte să-l prindă.
Peştişorul îi spune:
- Dacă îmi dai drumul îţi îndeplinesc o dorinţă.
Americanul acceptă târgul şi îşi negociază dorinţa.
AMERICANUL: Ştii, peştişorule, mi-e frică de apă şi de avioane, şi tare aş vrea să pot conduce până în Hawai. Ce zici, construieşte un pod până acolo?
PEŞTIŞORUL: Îmi ceri ceva foarte greu, aproape imposibil. Mult beton, fier... Nu mai bine îţi pui altă dorinţă?
AMERICANUL (după o lungă meditaţie): Fă-mă să-i înţeleg pe români.
PEŞTIŞORUL (după o şi mai lungă meditaţie): Pe câte benzi, pe două sau pe patru?
Soţia lui Traian Băsescu a fost numită amiral. Conduce cel mai mare distrugător al României.
Ion o conduce seară pe Mărie acasă de la bal. Când ajung în poartă, Ion îi propune o partidă de sex.
MARIA: Mă, Ioane, nu se poate, din trei motive!
ION: Care, tu Mărie?
MARIA: În primul rând, pentru că-s fată mare şi mă păstrez pentru căsătorie; în al doilea rând, pentru că poate trece cineva şi ne vede;
şi, în al treilea rând, pentru că, de câte ori o fac în poartă, îmi intră clanţa în cur şi mă doare!
Mama soacră avea trei gineri şi vroia ea să vadă cât de mult este iubită de ei.
În prima zi, îl vede pe ginerele mare că vine de la muncă, obosit, vai de capul lui. Când se apropie de casă, soacra se aruncă în fântână şi începu ea să strige după ajutor. Se gândeşte ginerele mare ce se gândeşte, şi până la urmă o scoate din fântâna.
A doua zi, la poarta casei vede o Dacie nouă, frumoasă, dichisită, pe care scria: “Bine faci, bine găseşti. Mama soacra”.
A treia zi, venea ginerel mijlociu de la câmp, prăfuit, obosit, nervos. Soacra, cum îl vede, se aruncă în fântână şi începe ea să strige după ajutor. Stă ginerele, se gândeşte, se gândeşte, se gândeşte, şi, într-un final, o scoate.
A patra zi, la poartă casei găseşte un Trabant nou, frumos, dichisit, pe care scria: “Bine faci, bine găseşti. Mama soacră”.
A cincea zi, vine ginerel mic, bucuros, bine dispus, fără probleme.
Soacra, cum îl vede, se aruncă în fântână şi începe ea să strige după ajutor. Dar ginerele cel mic se gândeşte: “Lu’ ăla mare i-a dat o Dacie, la ăla mijlociu un Trabant, mie ce o să mai îmi dea, o bicicletă? Dă-o dracu’, că nu am nevoie de ea!”. Aşa că ginerele cel mic ia o lopată, nişte ciment şi astupă fântâna.
A şasea zi, gaseşte la poartă un Merţan decapotabil, ultimul răcnet S-class, şi un bilet, pe care scria: “Bine faci, bine găseşti.
Tata socru”.
Un oltean, un moldovean şi un ardelean discutau cât de proaste sunt nevestele lor.
OLTEANUL: Nevastă-mea e atât de proastă, a cumpărat 50 kg de carne că era la reducere şi nici măcar nu avem frigider!
MOLDOVEANUL: Eh! A ta e Einstein pe lângă a mea. A mea a cumpărat o Dacia şi nici măcar nu avem carnet de conducere!
ARDELEANUL: Băi cumetrilor, nevestele voastre sunt genii pe lângă a mea! Vin acasă şi o văd făcând valiza. Lângă haine, 100 de cutii de prezervative. Şi eu nici măcar nu plec cu ea în Turcia!
Pe vremea comunismului, 8 seara. Se formează încet, încet, coadă la carne. La miezul nopţii erau câteva sute. Soseşte o Dacie neagră.
Un tip băţos, în haină de piele, coboară şi spune mulţimii:
BĂŢOSUL: Evreii să plece acasă, n-avem carne decât pentru români!
Pleacă o parte. Pleacă şi băţosul. Pe la 2 dimineaţa, soseşte din nou.
BĂŢOSUL: Pensionarii n-au ce căuta la coadă. Vindem carne numai la oamenii muncii!
Mai pleacă o parte. Pleacă şi băţosul. Revine pe la 3 dimineaţa.
BĂŢOSUL: Carnea se vinde numai la membrii de partid, pe baza carnetului de partid!
Mai pleacă o parte. Băţosul revine pe la cinci dimineaţa.
BĂŢOSUL: Tovarăşi, acuma, că suntem între noi, pot să vă spun adevărul. Plecaţi cu toţii acasă! Astăzi nu bagă carne.
Un tovarăş, mai îndrăzneţ, se revoltă:
TOVARĂŞ: Tovarăşu’! Da’ până cand vor fi favorizaţi evreii în ţara asta? Păi se poate? Iar plecară primii!
Un ardelean, în Bucureşti, la semafor, pe timp de ploaie. Trece o maşină şi îi stropeşte pe toţi din cap până-n picioare. Bucureştenii încep să înjure, în timp ce ardeleanul e calm.
- Apăi, domnule dragă, la noi, la Cluj, nu-i aşe, zice el.
- Dar cum?
- Păi, dacă te stropeşte o maşină, şoferul opreşte, dă înapoi, te urcă în maşină, te duce acasă la el, faci duş, mănânci, dormi la el şi asta timp de trei zile, iar la plecare îţi dă 100 de euro.
- Ai păţit tu aşa ceva??
- Nu io. Nevastă-mea.
În Ungaria, din cauza numărului foarte mare de pensionari, guvernul a hotărât să vină în întampinarea acestora. Pentru a-i ajuta, a promulgat o lege care preciza:
- Pct. 1: Începând cu 1 ianuarie 2009, toţi pensionarii au voie să traverseze strada pe culoarea roşie a semaforului.
- Pct. 2: Dacă până la 1 ianuarie 2010 nu se observă nicio modificare, hotărîrea de la punctul 1 devine obligatorie.