Nevasta lui lon, Maria, mai că este surprinsă de acesta făcând sex cu amantul ei. În grabă mare, Maria îi spune amantului:
- Ascunde-te în spatele televizorului, imediat!
Ion porneşte televizorul şi-şi soarbe obişnuită bere. Sărmana nevastă nu mai ştia cum să-l facă pe bărbatu-său să iasă din cameră. În cele din urmă, strigă din bucătărie:
- loane, vino repede să vezi ce ciudăţenie mi s-a întâmplat! Am scăpat o farfurie de porţelan pe jos şi mi-a sărit înapoi în mână, intactă!
- Asta-i nimic! strigă din camera soţul. Adineauri, un jucător a fost penalizat cu cartonaş roşu şi eliminat de pe teren şi a ieşit tocmai pe aici, pe lângă mine!
Începutul anului şcolar, într-un liceu din America, diriginta prezintă clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki din Japonia.
Începe ora:
- Să vedem, cine ştie cel mai mult despre istoria Americii. Cine a zis: “Libertate sau moarte”?
Tăcere de mormânt în clasă, numai Suzuki ridică mâna:
- Patrick Henry 1775 Philadelphia.
- Bravo Suzuki! Şi cine a zis: “Ţara este poporul, de aceea poporul nu poate să moară”?
SUZUKI: Abraham Lincoln 1863 Washington.
Diriginta se uită peste clasă şi zice:
- Mi-e ruşine pentru voi, Suzuki vine din Japonia şi stie mai multe despre America decât voi!
Din spate se aude o voce:
- Pupă-mă-n cur, Japo împuţit!
- Cine a zis? întreabă diriginta.
Suzuki se ridica şi zice:
- Generalul McArthur 1942 la Guadalcanal şi Lee Iacocca 1982 la şedinţa acţionarilor Chrysler.
În clasă iarăşi linişte, numai din spate se aude iară:
- Îmi vine să vomit!
Diriginta strigă:
- Cine a fost nemernicul?
SUZUKI: George Bush senior către Tanaka, ministru japonez, în timpul unei mese de serviciu, Tokio 1991.
Un elev se ridică şi zice:
- Suge-mi-o!
Diriginta, crizată:
- De ajuns! Cine a fost impertinentul?
SUZUKI: Bill Clinton către Monica Lewinsky, 1997 Washington, Casa Alba, Biroul Oval.
Înca un elev se ridică si zice:
- Suzuki ăsta e un rahat mare!
SUZUKI: Valentino Rossi 2002 Brazilia Superbike GP.
În clasă e un haos total, diriginta leşină, se deschide uşa şi intră directorul:
- O adunatură de idioţi mai mari ca voi n-am văzut în viaţa mea!
SUZUKI: Traian Băsescu către Gheorghe Ialomiţeanu, ministru de finanţe, la o nouă şedinţă de rectificare a bugetului şi de creare a noi impozite, Bucureşti, ianuarie 2011.
DOCTORUL: De ce te plângi, bade Gheorghe?
ARDELEANUL: Domnu’ doftor, înainte, când mă uitam la o muiere, gata eram. Amu, pot să mă uit şi-o săptămână...
DOCTORUL: Bade dragă, eu sunt doctor de ochi. Matale trebuie să mergi la alt specialist.
ARDELEANUL: Ba! Eu crez ca la ochi îi baiu...
Soacra îşi invită ginerele la masă. Ginerele foarte suspicios, acceptă totuşi invitaţia.
Pe masă, diferite salate, preparate din carne de pui, porc, cartofi vreo trei feluri, deserturi, bere rece, vin...
La un moment dat, soacra merge la bucătărie. Ginerele apucă o bucăţică de carne şi i-o dă pisicii.
Aceasta, după câteva crampe, cade inertă sub masă.
Nervos tare, apucă o cratiţă goală şi când intră soacra, îi trage una de o lasă lată pe jos.
Vâzând episodul cu un ochi întredeschis, pisica strigă fericită de sub masă:
- Yes!
Nu demult, la o şcoală, la economie.
PROFESOARA: Ia spune, elev, cu ce seamănă economia noastră de piaţă?
ELEV: Cu un vapor...
PROFESOARA: Cum vine asta?
ELEV: Păi, doamnă profesoară, este că economia noastră de piaţă abia se ţine pe linia de plutire?
PROFESOARA: Este.
ELEV: Se clătină din toate părţile?
PROFESOARA: Se clatină.
ELEV: Îţi vine să vomiţi?
PROFESOARA: Îţi vine.
ELEV: Poţi să cobori?
PROFESOARA: Nu poţi!
O babă de 90 de ani merge să voteze. Intră în cabină şi stă, şi stă...
şi nu mai iese, spre surprinderea tuturor.
Îngrijorat, preşedintele comisiei merge să vadă ce s-a întâmplat:
- Mamaie, s-a întâmplat ceva, te putem ajuta?
- M-ai putea maică, tot şed şi mă cuget: cum se scrie corect futuvă, legat sau dezlegat?!...
Ion şi Gheo, trecuţi bine de 90 de ani, stăteau în faţa casei pe băncuţă şi povesteau. La un moment dat, îl întreabă Ion pe Gheo:
ION: Mă, da’ cu sănătatea, cum mai stai?
GHEO: Bine, mulţam Domnului, am avut numa’ nişte probleme de memorie, da’ am găsit un doctor tare bun şi m-o tratat.
ION: Apăi, mă Gheo, zî-mi şi mie cum îl cheamă pe doctoru’ cela, că şi io am probleme cu memoria.
GHEO: Păi, îl cheamăăăă... Stai aşe, cum Dumnezău îl cheamă...
Num-un ptic, că îţi zîc amu... Ăăăă, apăi, cum să cheamă floarea aia micuţă cu mijlocu’ galbăn şi cu petale albe?
ION: Apăi, aia-i margaretă, mă, Gheo.
GHEO: No, aşe, că bine zici... Margaretoooooo, cum îl cheamă pe doctoru’ ăla?
Băsescu îl cheamă urgent la Cotroceni pe Ministrul Finanţelor.
- Să-mi scoţi de unde ştii două miliarde de euro pentru modernizarea penitenciarelor şi asigurarea celor mai bune condiţii de trai puşcăriaşilor.
- De unde, Şefu’? Dacă am avea banii ăştia, i-am da la învăţământ!
- Bă, tu crezi că după ce-mi termin mandatul, mă duc la şcoală?!
Dan Voiculescu şi-a băgat şi el în Guvern un ministru despre care spune că e băiat silitor, la şcoală a avut doar note informative mari.
Greierele şi furnica (două versiuni)
Versiunea elveţiană
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele, tremurând de frig, nu are nici hrană, nici adăpost, şi moare îngheţat.
Versiunea românească
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele, tremurând de frig, organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame. Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurând de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură, într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii. Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur. Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească “cât se cuvine”. Se organizează manifestaţii în faţa casei furnicii. Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată. Un filosof la modă scrie o carte, în care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz. Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare. Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent. Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani ca să-şi plătească şi amenda, şi impozitele.
Furnica pleacă din România şi se instalează în Elveţia unde contribuie la bogăţia economică. Televiziunea face un reportaj despre greiere, care de acum s-a îngrăşat. Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe. În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale artiştilor şi scriitorilor de stânga. Cântăreţul Ickxsulescu compune cântecul “Furnică, opreşte-te!”. Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine. Guvernului îi este reproşată lipsa mijloacelor. Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro. Greierele moare de supradoză cu etnobotanice.
Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a gestiona cum trebuie problema inechităţii sociale. Casa este invadată de o bandă de gândaci emigranţi, tuciurii. Gândacii organizează cămatăria, prostituţia, taxele de protecţie, traficul de droguri şi terorizează comunitatea.
→ Concluzie. Guvernul şi Televiziunea se felicită reciproc pentru diversitatea multiculturală a României.
Într-o dimineaţă, în timp ce luau micul dejun, o femeie i-a spus soţului său:
- Fac pariu că habar n-ai ce zi e astăzi.
- Cum să nu ştiu? o întrebă el indignat. Cum crezi ca aş fi putut uita?
După ce a spus acestea, s-a ridicat de la masă şi a plecat la lucru.
La ora 10 dimineaţa, sună cineva la uşă. Femeia deschise şi primi o cutie plină cu trandafiri roşii. La prânz, primi o cutie din bomboanele ei preferate de ciocolată, iar mai târziu un butic îi livră o rochie creată de un designer renumit.
Femeia de-abia aştepta să se întoarcă soţul ei acasă.
- Prima dată florile, după aceea ciocolata şi în cele din urmă rochia!, exclamă ea entuziasmată. N-am petrecut niciodată într-un mod mai fascinant Ziua Mediului!