Familie, Glume si Bancuri

EduCultura → Glume si Bancuri → Familie / 651

• După o zi grea de muncă, tatăl - barză vine acasă şi începe să povestească ce a făcut în ziua respectivă: - A fost mişto azi! M-am dus la nişte familii de intelectuali, le-am adus copii, s-au purtat cu mine frumos. Chiar a fost mişto! Vine şi mama - barză: - Vai de capul meu! M-am dus la nişte familii de ţigani şi le-am lăsat puradeii. M-au bătut, m-au înjurat! Într-un târziu apare şi fetiţa - barză. Maică-sa o întreabă: - Tu ce-ai făcut, fata mea? - Eh! Am speriat nişte studente prin Regie!
  

  Bancuri: Copii, Familie, Lungi, Țigani

• - De câţi bărbaţi are nevoie o femeie spre a deveni o soţie fericită? - De cât mai mulţi!, zice un sexolog.
  

  Bancuri: Deocheate, Familie, Femei și Bărbați

• - D-le avocat, prostia unui bărbat poate constitui motiv de divorţ? - Nu, este doar motiv pentru căsătorie.
  

  Bancuri: Avocați, Căsătorie, Familie, Femei și Bărbați, Meserii, Proști

• Două prietene stăteau de vorbă. - Te-ai uitat vreodată în ochii soţului tău în timp ce făceai sex? - Da. - Şi ce mutră avea? - Stătea în uşă ca prostul!...
  

  Bancuri: Deocheate, Familie

• Un tânăr se plimba nerăbdător în faţa unui magazin de haine. La un moment dat, se apropie de o tânăra foarte atrăgătoare şi-i spune: - V-ar deranja să vorbiţi cu mine câteva momente? - De ce?, întrebă tânăra, suspicioasă. - Soţia mea a intrat în magazin de foarte mult timp, dar, dacă mar vedea discutând cu dumneavoastră, sunt sigur ca ar ieşi.
  

  Bancuri: Familie, Lungi

• - Tati, de ce te-ai căsătorit cu mami? Soţul către soţie: - Vezi, până şi copilul e surprins!
  

  Bancuri: Căsătorie, Copii, Familie

• Vreme de 26 de ani lungi şi luminoşi, soţia mea şi cu mine am fost perfect fericiţi! - Şi apoi? - Apoi... ne-am întâlnit...
  

  Bancuri: Familie

• Instituţia căsniciei este foarte asemănătoare cu mersul la restaurant în grup. Comanzi ce vrei, pe urma vezi ce au luat alţii şi, brusc, nu îţi mai place ce ai tu.
  

  Bancuri: Animale, Familie, Mâncare

• La o cină de afaceri a unui grup: - Mă scuzaţi, sunteţi cumva patronul firmei la care lucrează soţul meu? - Nu! - Atunci vă rog să vă scoateţi mâna din chiloţii mei!
  

  Bancuri: Deocheate, Familie, Șefi

• Basmul românesc

  Vom demonta astăzi un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul – un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos. Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.  

  Caracterizarea personajelor:

  ÎMPĂRATUL e un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fiisa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie, îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său, care a întemeiat dinastia, se răsuceşte în mormânt. FATA CEA MARE ŞI FATA CEA MIJLOCIE Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, sâni, e în centrul atenţiei şi e aia răpită, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante, că nici un zmeu nu le vrea. FATA CEA MICĂ E aia răsfăţată, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez. FĂT-FRUMOS (FEFE) De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfară-n ţară cu fiică-sa şi tronul-premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, nici nu-l interesează prea mult, de fapt, vrea împărăţia. Şi, oricum, ştie de la tovarăşi că, de obicei, e răpită bucata familiei, nu ălealalte două. CALUL e singurul personaj pozitiv din toată povestea. Înainte de episodul cu jăratec, zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos. Nu zice prea multe, pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului. MAMA ZMEILOR Este exact opusul Împăratului. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca Împăratul. Şi ia hotărîri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori etc. ZMEUL  e un tip hotărît, energic şi forţos. Probabil, are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui. Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii. Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei. Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier. Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. N-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a Împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: "Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace." Şi prostul chiar o iubeşte: no forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, onconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nicio poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne!, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă. Acţiunea Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de FătFrumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul!) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia, în sfârşit!, i se aprind beculeţele. Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.  

  Morala Din toate astea, eu pricep că basmul românesc ne învaţă că:

  1. dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă; 2. dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu; 3. dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal. Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea. → Concluzie. Fiecare popor merită să-şi trăiască propriul basm.
  
  Bancuri: Amuzante, Animale, Armată, Bătrâni, Căsătorie, Copii, Deocheate, Familie, Femei și Bărbați, Iubiți, Lungi, Meserii, Moldoveni, Proști

• După multă vreme, Popescu își scoate nevasta la restaurant. Când își lasă pardesiurile, garderobiera zâmbește prietenos ca unui cunoscut: - Bună seara, domnule Popescu! Nevasta se încruntă și îl interoghează imediat: - De unde te știe asta!? Tu ai mai fost aici fără mine! Să nu mă minți! - Nu, dragă, ce să caut fără tine? Tipa a fost... a fost femeie de serviciu la noi la firmă! Se așază. Vine chelnerul: - Bună seara, bună seara, domnule Popescu, să trăiți! La aperitiv, la aperitiv ca de obicei? Soția se face vânătă: - Ahaa! Văd că și ăsta te cunoaște bine și știe şi ce-ți place! - Păi da... Desigur.. Sigur... Ăsta... A mai... A lucrat și el la noi la bufet, dar, știi, s-au făcut restructurări... Ce să-i faci, ca peste tot... Scena se repetă cu tot personalul din restaurant, inclusiv cu portarul care le cheamă un taxi. În mașină, femeia explodează cu și mai mare furie: - Tu mă crezi proastă? Adică eu nu-mi dau seama că... Și se porni ca o moară stricată, vorbind într-un torent furibund și ascendent tot drumul, de te asurzea, până ce șoferul se întoarce râzând: - Dom’ Popescu, pe cinstea mea, din câte curve am dus cu dumneavoastră, asta-i cea mai al dracului! Dacă vreți, opresc și-o dăm jos aici...
  

  Bancuri: Animale, Chelneri, Deocheate, Familie, Femei și Bărbați, Lungi, Mâncare, Meserii, Proști, Șoferi