Doi beţivani Homo Sapiensnotorii se întâlnesc ziua în amiaza mare în oraş.
Unul dintre ei era zgâriat rău şi cu hainele sfâşiate.
- Ce-ai păţit? îl întreabă celălalt.
- M-am dus aseara treaz acasă şi nu m-a recunoscut câinele!
Miezul nopţii. Un beţiv se leagănă din gard în gard, când e oprit de un poliţist.
- Actele la control, vă rog şi să-mi spuneţi unde mergeţi!
Beţivul se uită lung şi răspunde:
- Mă duc la o conferinţă despre efectele nocive ale alcoolului şi despre riscul beţivilor de a deveni rataţi.
Poliţistul se uită la el fix şi întreabă:
- La ora asta? Cine ţine o conferinţă despre aşa ceva la miezul nopţii?
- Nevastă-mea şi, mai mult ca sigur, şi soacră-mea.
Vine Ion, acasă mort de beat şi intră direct în cameră la Ionuţ.
ION: Măi copile, ia spune tu lui tata, în ce clasă eşti tu?
IONUŢ: În a treia, mă, tată, tu nu ştii?
ION: No, apăi, tu ştii să scrii după dictare?
IONUŢ: Ştiu tată, cum să nu!
ION: No, ia un caiet şi scrie: “Ardealu’ îi a nost”!
Ia copilul un caiet şi scrie ce-i zice tatăl.
ION: No, mai scrie o dată: “Ardealu’ îi a nost”!
Mai scrie copilul o dată. Şi tot aşa, până umple tot caietul cu “Ardealu’ îi a nost”.
Ion, mulţumit, se întoarce la birt. Copilul, plângând, o sună pe maică-sa.
IONUŢ: Mamă! Mamă, eu aşa de beat nu l-am văzut pe tata în viaţa mea...
MARIA: Da’ ce-a păţit, dragul mamei? L-a adus poliţia acasă?
IONUŢ: Nu, mamă!
MARIA: Da’ ce-i cu el? E în comă alcoolică?
IONUŢ: Nu, mamă!
MARIA: Dar ce-i atunci, spune!
IONUŢ: Se crede ungur!
Mecanismul crizei financiare în România Pentru că români întâmpină dificultăţi în a înţelege mecanismul crizei pe care le-a anunţat-o preşedintele, o televiziune îl invită pe Ilie Şerbănescu să explice.
Economistul are un scenariu ilustrativ:
a) Ion are o crâşmă. Pentru a-şi spori vânzările, el decide să le ofere clienţilor (majoritatea, nişte beţivani neisprăviţi) băutura pe datorie. Îşi notează datoria fiecărui client, ţinând astfel un bilanţ al creditelor. Pe măsură ce se răspândeşte vorba că Ion te serveşte acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor, numărul clienţilor creşte. Pe fază, Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea.
b) Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion este de viitor şi îi acordă acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion (promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul).
c) Superiorii consilierului bancar, băieţi deştepţi, cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare, refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligaţiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND şi VOMIT-BOND.
d) Aceste titluri financiare sunt cumpărate şi tranzacţionate apoi pe piaţa internaţională. Mulţi investitori nu înţeleg ce înseamnă aceste obligaţiuni şi cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creşte, datorită reclamei, alimentată de creşterea continuă a cotaţiilor.
e) Într-o bună zi, cu toate că preţurile continuă să urce, managerul de risc al unei bănci (concediat ulterior, fiindu-i reproşată atitudinea pesimistă) decide că este timpul să ceară plata datoriilor acumulate de beţivii care frecventează crâşma lui Ion.
f) Datornicii nu au cum sa plătească. Ion nu îşi poate rambursa creditul contractat de la bancă şi intră în faliment.
g) Obligaţiunile BEAU-BOND şi BEAT-BOND îşi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND stă ceva mai bine, valoarea ei stabilizându- se după o prăbuşire de 80%.
h) Furnizorii cârciumii lui Ion întâmpină serioase dificultăţi financiare, după ce clientul lor a închis porţile şi după ce obligaţiunile în care investiseră masiv şi-au pierdut valoarea. Furnizorul de ţuică este preluat de o firmă concurentă, iar fabrica de bere intră în faliment.
i) Banca este salvată de la faliment de către Guvern, în urma unor consultări dramatice între partidele politice.
→ Concluzie. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obţinute prin impozitele plătite de către persoanele care nu consumă alcool.
Vine pe lume Traian Băsescu. La maternitate, îl caută taică-său.
Vede scris pe o uşă: Copii geniali. Intră şi strigă:
- Traian, Traian, Traian, Traian!
Nimic. Pe altă uşă sta scris: Copii deştepţi. Intră şi strigă:
- Traian, Traian, Traian!
Nimic. Tatăl lui Traian Băsescu se îndreaptă, întristat, spre a treia uşă, unde scria: Copii proşti. Intră şi strigă:
- Traian, Traian!
Nimic nici aici. Tatăl lui Traian Băsescu se îngrijorează. Încearcă şi ultima uşă, cu inima strânsă, meditând la faptul că n-a luat niciodată în seamă consecinţele alcoolului asupra procreaţiei. Pe uşă scria: Copii superproşti. Cu vocea stinsă, strigă:
- Traian!
Niciun răspuns nici aici, spre completa năucire al tatălui viitorului comandant de navă, ministru, primar, preşedinte.
- Unde e copilul ăsta? Sau... poate n-am niciun copil, să mi se fi năzărit că am un copil, de la whisky?
Când să plece, convins că a avut halucinaţii, mai vede o uşă, la capătul coridorului. Pe uşă sta scris: Traian Băsescu.
Un ins, beat turtă, stă pe bordură în faţa unui bar. Un străin vrea să îl ridice. Insul îi spune:
- Hei! Ştii tu cine-s eu?
- Nu! Cine?
- Isus Cristos!
Străinul nu-l crede, însă insul ţine morţiş să i-o dovedească.
- Vino cu mine!, îi spune insul, intrând în bar, cu străinul după el.
Barmanul îl vede pe beţiv şi zice supărat:
- Isuse! Iar eşti aici...
Alcoolul ucide celulele nervoase; rămân doar cele liniştite.
La ora 4 dimineaţa, un bărbat beat mangă suna la interfonul unui bloc. Răspunde o femeie:
- Da? Cine e?
- Auzi, soţul tău e acasă?
- Da!
Tipul închide şi sună la alt apartament. Răspunde altă femeie:
- Da? Cine e?
- Auzi, soţul tău e acasă?
- Da!
Închide iar tipul şi sună la alt apartament, unde îi răspunde tot o femeie:
- Da? Cine e?
- Auzi, soţul tău e acasă?
- Nu!
- Bun! Vino jos atunci, să vezi dacă nu sunt eu!
Un tâmplar şi un beţiv mor în aceeaşi zi. Ajung în rai în faţa lui Dumnezeu.
- Tâmplarule, tu mergi la tâmplărie, iar tu, beţivule, mergi la bar.
Tâmplarul sare în sus de nervi, că el a lucrat toată viaţa şi-l întreabă pe Dumnezeu de ce l-a trimis la atelier şi-l întreabă pe Dumnezeu unde este dreptatea judecăţii Sale.
- Când îţi dădeai cu ciocanul peste degete spuneai: Dumnezeul mă-tii, iar beţivul, când bea, spunea: Doamne ajută!
Intrând în clubul azilului de nebuni, doctorul rămase descumpănit: toţi nebunii stăteau lângă pereţi, se deschidea uşa, intra un nebun, în pielea goală, se rotea ca la parada modei şi anunţa:
- Eu sunt bomba atomică!
- Uraaaa!, ovaţionau nebunii.
Ieşea şi intra altul, tot în pielea goală:
- Eu sunt bomba cu neutroni!
- Uraaa!
A urmat bomba cu hidrogen, bombă cu fragmentare. La urmă, intră unul sfrijit şi zise cu o voce pierită:
- Eu... sunt bomba... cu efect întârziat!...
Toţi nebunii, în loc să aplaude, au evacuat sala clubului în mare grabă, pe uşi, pe ferestre, pe unde au putut.
DOCTORUL (intrigat): De ce v-aţi speriat în halul ăsta de pirpiriul care făcea pe bomba cu efect întârziat?
- Păi, domnu’ doctor, mai era puţin şi făcea bum!, dumneavoastră n-aţi văzut ce fitil scurt avea?
Un tip beat mergea în patru labe pe trotuar. La un moment dat, îi alunecă o mână şi se loveşte cu capul de caldarâm. Continuă să meargă în patru labe şi din nou îi alunecă o mână şi se loveşte la cap. După încă doi metri de mers în patru labe, dă cu ochii de o pereche de picioare mişto. Ridică ochii şi vede o fată care se uită scârbită la el.
- Ce faci, fă? o întreabă beţivul.
- Fac trotuarul, răspunde fata jignită.
- Păi, fă-l dracului mai moale, că mă doare capul.