Episod între profesorul de istorie şi un elev, într-o şcoală primară a Epocii de aur:
- Spune-mi, Goguţă, ce eveniment marcant a avut loc în România în anul 1918?
- S-a născut la Scorniceşti tovarăşul Nicolae Ceauşescu, iubitul nostru preşedinte!
- Foarte bine. Dar în 1944?
După un scurt timp de gândire, Goguţă răspunde:
- S-au sărbătorit 26 de ani de la naşterea tovarăşului Nicolae Ceauşescu!
Românii trimit o navetă spaţială în cosmos. La întoarcere, astronautul este primit de Ceauşescu la reşedinţa sa. Povestindu-i cum a fost, astronautul îi spune că i-a fost foarte dificil să se mişte, deoarece legea gravitaţiei nu se aplică. Ceauşescu se întoarce spre Elena şi spune:
- Am dat noi o astfel de lege?
Sub Ceauşescu, aveam Biblioteca pentru toţi. Azi, zilnic, câte un artist stradal scrie cu spray-ul pe ziduri la Cotroceni: Muie la toţi.
Q: De ce sunt Lăstunurile vopsite?
A: Pentru ca, atunci când plouă, să nu se dizolve.
Ceauşescu cere de la Securitate:
- Aduceţi-mi-l pe acela care face toate bancurile cu mine.
I-l aduc. Spune Ceauşescu:
- De ce faci tu numai bancuri cu mine? Le ştiu, sunt bune, dar să te văd, fă şi tu un banc să nu fie cu mine.
Se gândeşte acela cât se gândeşte şi spune:
- Tovarăşa Ceauşescu e însărcinată.
- Nu cu mine, am spus!
- Dar cine-a spus că e cu tine?
Ceauşescu are nevoie de un ministru de finanţe. Se organizează un concurs. Se prezintă un rus, un american şi un evreu. Intră rusul.
- Cât fac doi şi cu doi?
- Permiteţi-mi, vă rog, să dau un telefon la Moscova!
Se duce, dă telefon şi răspunde:
- Moscova mi-a acordat permisiunea să răspund că doi şi cu doi fac patru.
Intră americanul; aceeaşi întrebare. Dă drumul americanul la calculatoare, programează, scoate la imprimantă...
- Toate calculele atestă că doi şi cu doi fac patru.
Intră evreul.
- Păi, depinde. Doi şi cu doi pot face trei, pot face patru, pot face cinci... Facem să fie bine!
Q: Pe cine a numit Ceauşescu ministru de finanţe?
A: Pe frate-său!
Manifestaţie mare, mare (unii îşi mai amintesc despre ce e vorba).
Lumea strigă:
- Ceauşescu, PCR! Ura! Ura!
Unul singur, mai amărât, stă mai în spate şi nu spune niciun cuvânt. Un om de ordine (citeşte: securist) se apropie de el şi îl întreabă:
- Ce faci, tovarăşe, de ce nu strigi ura?
- Sunt răguşit, răspunde cel interpelat, o ţin aici, în suflet.
Pe vremea odiosului, la un mare restaurant din Bucureşti, cineva dă telefon şi rezervă o masă mare pentru seară. La ora stabilită, soseşte o limuzină de lux cu şofer în uniformă, iar din maşină coboară un tip mic şi pricăjit cu o colivie în care era o păsărică. La masă, tipul comandă pentru el doar o salată, iar pentru păsărică mâncăruri costisitoare. Securistul restaurantului, contrariat, face a doua zi cercetări şi află că respectivul, până nu de mult un muritor de rând, s-a îmbogăţit peste noapte. Bineînţeles, este chemat la poliţie pentru interogatoriu.
- Numele dvs. şi meseria.
- Popescu, merceolog la Avântul.
- Cum puteţi dovedi provenienţa banilor pe care îi aveţi?
- Păi, staţi să vedeţi... Eu sunt pescar şi m-am dus la pescuit şi am prins un peştişor totul şi cu totul din aur.
- Tovarăşe, îţi baţi joc de mine!
- Nu, este adevărul adevărat!
- Dacă este aşa, peştişorul intră în tezaurul statului!
- Staţi să vedeţi, că nu-l mai am!
- Nenorocitule, te bag la puşcărie!
- Nu, domnule, că vorbea şi m-a rugat să-i dau drumul că-mi îndeplineşte trei dorinţe!
- Dumneata mă crezi nebun?
- Da, domnule, şi pentru că eram sărac şi locuiam într-o garsonieră în Militari confort 3, cu baia în bucătărie şi cu bucătăria în baie, i-am cerut să-mi dea o vilă mare şi frumoasă cu limuzină la scară, cu majordom şi femeie de serviciu, apoi, când m-am văzut cu asta, i-am cerut să am bani mulţi, să nu am ce face cu ei. Apoi, dacă am văzut că am vilă, majordom, servitoare şi şofer şi, în acelaşi timp, bani mulţi, i-am cerut să-mi dea şi mie o păsărică mică şi flămândă. M-am exprimat metaforic, înţelegeţi? Şi peştişorul m-a înţeles greşit, mi-a dat o stârpitură care mănâncă de mă sărăceşte!
La şcoală, pe vremea aialaltă.
ÎNVĂŢĂTOAREA: Copii, ia să-mi spuneţi voi mie ce reprezintă pentru voi patria.
IONESCU: Holde întinse de grâu.
POPESCU: Sonde şi mine.
BULĂ: O câmpie mare mare cu flori! În mijlocul ei, Ochiul Boului şi cu Mătrăguna, încercuiţi de o ceată de albăstrele; iar, în rest, 23 de milioane de lăcrimioare...
1
Q: Care este asemănarea dintre România şi Grecia?
A: Amândouă au fost republici elene.
Vă aduceţi aminte de cartofii celebri din vremea Împuşcatului?
Când se raporta producţia agricolă, se declara: 50 de tone cartofi boabe la hectar. Adevărul e că, în Iepoca de aur, au fost atinse recorduri incredibile la producţia de cereale şi carne. Astfel, porumbul creştea ca stâlpii de telegraf, adică din cincizeci în cincizeci de metri unul; vacile stăteau în grajduri ca şi cărţile în bibliotecă, adică scoteai una şi toate celelalte cădeau. Oile arătau ca leii, adică aveau blană numai la gât şi ceva în vârful cozii.