Merge Bulă cu tat-su la plimbare într-un Lăstun. La un moment dat, întreabă Bulă:
- Tată, tată, chestia aia din dreapta este Marele Zid Chinezesc?
- Nu, Bulă, aia este bordura.
1
Perioada: 84-85. Trecutul, Prezentul şi Viitorul îşi dau întâlnire în România. Trecutul şi Viitorul sunt punctuali. Prezentul întârzie.
Când apare, cu o sacoşă în mână, aproape goală, grijuliu totuşi să aducă un mic cadou prietenilor săi, este luat la întrebări — pe unde a umblat. Prezentul răspunde:
- Am stat la coadă la carne.
TRECUTUL: Coadă? Ce-i aia coadă?
VIITORUL: Carne? Ce-i aia carne?
Ceauşescu cu nevasta, în elicopter. Leana îi zice:
- Uite, Nicule, se vede râurile!...
- Nu, tu, astea nu e râurile, astea e şoselele!...
- Nu, astea-s cozile!, intervine pilotul.
1
Pe vremea Împuşcatului, un tip intră într-un magazin:
- Nu vă supăraţi, nu aveţi peşte aici?
- Nu, aici nu avem carne, peşte nu au alături...
Ceauşeştii, sosiţi acasă de la un vernisaj:
- Ei, cum ţi-a plăcut?, o întreabă el.
- Nicule, trebuie să dăm cu ei de pământ!
- Păi, de ce, dragă?
- Păi, tu nu văzuşi că sub statuia ta scria Jalea şi sub pictura mea Baba?
Cenaclul Flacăra. Invitat pe scenă, un baci. Adrian Păunescu îl întreabă:
- Bade, te ascultă mii de spectatori şi milioane de telespectatori.
Zi-ne matale o poezie de prin părţile tale. Ştii?
- Cum de nu.
- Dă-i drumul, bade!
- Io... mi-s baciul de la munte...
- Eu mi-s baciul de la munte!
- Şi... pasc oile cărunte...
- Şi pasc oile cărunte!
- Şi... când vine câte-o ploaie...
- Şi când vine câte-o ploaie!
- Îmi... bag sula-n ea de oaie...
- Nu contează. Miel să iasă! Dar, bade, o poezie cu cârmaciul nostru iubit, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ştii?
- No, cum de nu.
- Dă-i drumul bade, te ascultă o ţară întreagă.
- Io... mi-s baciul de la munte...
- Eu mi-s baciul de la munte!
- Şi... pasc oile cărunte...
- Şi pasc oile cărunte!
Şi, încet, către baci:
- Cu cârmaciul, bade, cu cârmaciul...
- Şi... când vine câte-o ploaie...
- Şi când vine câte-o ploaie! Cu cârmaciul bade, ce faci...
- Îmi... bag aia-n ea de oaie...
- Îmi bag aia-n ea de oaie! Păi, ce faci bade, cu cârmaciul, zi ceva cu cârmaciul...
- Şi-n cârmaciul Nicolae!
- Marea noastră poezie populară, versuri autentice, ţăranii noştri coborâţi de pe Columnă, omagiind...
1
Era Ceauşescu la Neptun. Se scoală într-o dimineaţă mai devreme, iese pe terasa cu privelişte la mare şi spune:
- Bună dimineaţa, Soare!
- Să trăiţi, tovarăşe Ceauşescu!
Minunat de întâmplare, dar extrem de mulţumit că până şi Soarele îl cunoaşte, pe deasupra, convins, prin modul de exprimare tovărăşesc, că şi Soarele e comunist, îi spune lui Leana ce i s-a întâmplat. A doua zi dimineaţa, se scoală împreună cu Leana, ies pe terasă şi:
- Bună dimineaţa, Soare!
- Să trăiţi, tovarăşe Ceauşescu! Dar eu nu sunt Soare, eu sunt căpitan State Dorin, maiorul Soare Dorel a fost ieri de gardă!
Q: De ce este Lăstunul una din maşinile cu nivelul zgomotului de fond cel mai redus, în interiorul cabinei?
A: Pentru că cei aflaţi înăuntru au întotdeauna urechile acoperite cu genunchii.
Bulă este întrebat dacă Partidul poate greşi:
- Bineînţeles, tovarăşi, normal că şi Partidul greşeşte. Ce vreţi, e şi el om...
1
Era pe timpul lui Ceauşescu şi trebuia la o fabrică să se dea afară personal.
DIRECTORUL: Eu ar trebui să plec, că sunt cel mai mare în grad!
Dar ce-ar zice tovarăşul X, prietenul meu bun de familie, când aude că voi fi dat afară?
PERSONALUL: Aşa e, nu poate să plece dom’ director!
INGINERUL ŞEF: Având în vedere că eu sunt al doilea în grad după director, eu trebuie să plec acasă, dar ce-ar spune tovarăşul Y, care e mai sus ca tovarăşul X?
PERSONALUL: Aşa e, nu puteţi să plecaţi, domn’ inginer şef!
Şi aşa mai departe, până vine rândul lui nea Vasile, portarul.
PERSONALUL: Nea Vasile, ne pare rău pentru dvs., dar trebuie să părăsiţi întreprinderea!
NEA VASILE: Măi băieţi, eu am trei copii de hrănit! Mai ţineţi-mă şi pe mine o lună, până îmi găsesc altceva...
PERSONALUL: Bine, Nea Vasile! Cum spui dumneata!
Peste o săptămână, trece Ceauşescu pe la fabrică. I se explică cum funcţionează maşinile (nu înţelege, nota povestitorului), dar, deodată, îl vede pe nea Vasile.
CEAUŞESCU: Nea Vasile, ce mai faci, măi, mai ştii când jucam noi fotbal în bocancii făcuţi de tata?!
NEA VASILE: Da, măi, Nicule! Tu ce mai faci, cum îţi merge? Tot cu Leana o freci?
CEAUŞESCU: Da! Ce să fac?! Fii atent aici, nea Vasile, uite zece numere de telefon, dacă ai vreo problemă, sună la orice oră!
NEA VASILE: Mulţumesc, dar nu e nevoie!
Ceauşescu pleacă.
DIRECTORUL: Vasile, îl cunoşti pe Ceauşescu?
VASILE: Bineînţeles, de când eram copil!
DIRECTORUL: Păi, de ce nu ai spus... Uite, te trimit la o şcoală de maiştri, să înveţi o calificare!
La şcoala de maiştri, vine la un moment dat Elena Ceauşescu în inspecţie. I se explică cum funcţionează maşinile (nu înţelege, nota povestitorului), dar, deodată, îl vede pe Vasile.
ELENA: Vasile! Ce mai faci, omule?
VASILE: Bine, Leano, pe aici şi eu!
ELENA: Mai ştii când ne pupam noi în tufişuri?
VASILE: Mai ştiu, cum să uit aşa ceva! Tot cu Nicu o mai freci?
ELENA: Tot cu el, doar e un om bun, nu? Fii atent aici, dacă ai vreo problemă, ia aici 20 de numere de telefon. Dacă se iveşte ceva, ai o problemă, sună!
VASILE: Mulţumesc, dar nu e nevoie!
Directorul de la Şcoala de maiştri rămâne mască.
DIRECTORUL: De ce n-ai spus, nea Vasile, că o cunoşti pe Elena Ceauşescu?
VASILE: Păi, eu cunosc pe toată lumea!
DIRECTORUL: Ei, na, şi pe Papa de la Roma?
VASILE: Şi!
DIRECTORUL: Dacă îl cunoşti pe Papa, eu te avansez în grad până la inginer şef şi o să o freci toată viaţa!
VASILE: Bine!
Se dau telefoane la cele zece numere de telefon, se aranjează totul pentru nea Vasile şi se duc la Vatican cu elicopterul.
VASILE: Uite, băieţi, cum faceţi: pe mine mă ştiu băieţii de la pază, dar pe voi nu, aşa că intru şi o să apar cu Papa pe terasa aia.
PERSONALUL: Da, sigur, Vasile, hai s-o vedem şi pe-asta!
Peste o jumătate de oră, apare şi nea Vasile cu Papa pe terasă.
Personalul nu ştia cum arată Papa, aşa că întreabă pe un catolic înrăit din Australia:
PERSONALUL: Ia zi, domnule, ăla de la balcon e Papa?
AUSTRALIANUL: Nu prea văd bine până acolo, dar ăla de lângă el e sigur nea Vasile!
Q: De ce la semafor, la apariţia culorii verde, Lăstunul nu se mişcă din loc?
A: O fi vreo gumă de mestecat pe stradă?...